My life

Mai bine zis... am nevoie de timp (vedeți aici de ce fac referire la Momo), sigur există o rezervă pe undeva, vreau și eu puțin mai mult zilele astea! Nu neg că este frumos, că mă simt bine cu Pixie în mînă și bîntuind pe la spectacole Festivalului Internațional de Teatru Sibiu 2012, toată ziua! De fapt după-amiaza și seara, că dimineața editez poze și scriu (sau mă caut pe la doctori pentru mîna mea cea parestezică, phiii, ce am zis-o pe asta)! Azi sînt încîntată că am apucat și să ud în seră, să culeg și să pun la uscat niște soc, să mai smulg buruieni, puțin timp cu mîinile în pămînt îmi lipsea! Ce am ratat zilele astea: workshop-ul de artă contemporană brut ’12 – Sibiul cromatic – Culoarea in spatiul public . Mă înscrisesem dar nu am mai reușit să ajung, voi încerca să surprind cîteva imagini de la vernisajul de astăzi, orele 16:00, Centrul Cultural German, cu ce au făcut participanții. Îmi pare tare rău, dar... facem niște alegeri! Ce nu am ratat și voi mai aveți ziua d...

Cu siguranţă voi fi în urmă cu postările pe blog. Încerc să împac în aceste zile responsabilităţile de mamă, ceva treburi casnice, proiectul de amenajare, blogul şi mult-mult teatru. Pentru care mi-am scos de la naftalină ceva spirit jurnalistic. Găsiţi ce scriu zilele astea pe Ora de Sibiu, despre impresiile primei zile aici ! Special pentru voi, un colaj cu chipuri... de actori, dansatori, oameni de pe stradă! Nu rataţi ce se întîmplă în FITS! Sînt zile frumoase, cel puţin prin teatru!

Cred că am intrat din inerţie în pub, înainte să ajung la locul unde am parcat maşina. Căldură, mulţi necunoscuţi, ciudat, am căutat repede ieşirea. Înainte să ies, în stînga, el, bucuros că mă vede, şi eu la fel, aşa cum sînt de fiecare dată pentru că îmi aminteşte de tine. Mă întreabă dacă ştiu ce zi e astăzi, ce au sărbătorit ei azi. Nu ştiam. 20 de ani de la terminarea liceului. 20, ştii? Şi era sigur că te-ai fi bucurat şi tu. Am zis că da şi am ieşit să nu mi se vadă lacrimile şi toate întrebările alea cu cum ar fi fost dacă!

Din ciclul: ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întîmple, azi m-am plimbat prin ploaie... cu Cora sub posterior, adică pe două roţi! Nu ştiu cum să vă spun, pe soare eram încîntată că fac maxim 25 de minute de la mine de acasă (undeva... pierdută în Turnişor) şi pînă la Mobexpert. Şi asta fără să mă strofoc. Mă rog, cu ceva palpitaţii, că nu mi-e totuna în trafic plus că urăsc din tot sufletul podul peste Cibin! Acolo, pe bicicletă, mi se pare super periculos, e îngust iar marginile au nişte valuri combinate cu şanţuri de mi-e tot timpul frică să nu pun roata aiurea şi să fac full-contact cu vreo maşină. Una peste alta, prefer bicicleta, maşinii, nu-mi place să conduc, mai nou îmi trebuie extra-răbdare pentru semaforul de la CECCAR, că nu ştiu cum e sincronizat cu cel dinaintea intersecţiei cu Morilor, sînt nişte cozi acolo, la orice oră din zi, cel mai nasol am prins coada pînă la Polsib. Asta n-ar fi dramatic dacă ar trece mai mult de două maşini pe culoarea verde... dar...

E multă vreme de cînd v-am povestit prima dată despre animalele Corinei. Sau de cînd a făcut-o chiar ea , invitată pe blogul meu. Personajele din poveste se schimbă sau nu, ideea este că mi s-au părut atît de drăguţe copitatele ei, aşa cum apăreau în poza de pe faţăcarte, încît am simţit nevoia să vă spun şi vouă despre ele. Despre cum se plimbă poneiul Scarlet, cu ieduţa No Name în spate! Pentru că lucrurile par mult mai savuroase povestite de Corina, îmi permit să o citez, chiar dacă am întrebat-o dacă am voie să pun doar fotografia aici. Aşadar, dialog: Eu: Hanz, de ce urcarăţi iedul pe ponei? Corina: Oaaai, Hanz, din astea nu ai văzut... îs belea amîndouă! Să vezi cum stă poneiul şi sare iediţa pe el, şi nu îi iese din prima, şi stă poneiul pînă reuşeşte iediţa să se urce bine pe ea, după care pleacă amîndouă la plimbare! Aşa ceva... îs teroare! Sper să ajung să văd şi live isprava, de ani de zile tot spun că voi ajunge la Colun, să văd şi Balta lui Iancu şi animale...

Cred că pot trece în seria lucrurilor bizare ce se întîmplă în jurul meu şi cel de mai sus! Asta parafrazînd un titlu de film ce a rămas întipărit în mintea mea din nebănuite motive. Nu ştiu cum să explic ce s-a întîmplat cu o parte dintre florile de anul acesta ale clematitei mele. Este la fel de luxuriantă şi de plină de boboci dar primele flori deschise par a fi suferit un interesant proces de translaţie a culorilor din frunze în flori şi invers, de parcă toată ploaia ce a căzut zilele astea, le-a diluat şi le-a şters limitele. În plus florile sînt bătute acum, am pus spre comparaţie florile de anul trecut ale aceleiaşi plante, pe cuvîntul meu că nu am altoit-o şi nu ştiu vreo altă clematită în jur, cu ale cărei flori să se fi încrucişat. A nu se înţelege că nu îmi plac florile noi, mi se par cumva decadente... grădina mea simte probabil nişte vibraţii şi le interpretează cum vrea ea!

Eu şi curiozităţile mele fotografice... Cum puteam să ignor, în timp ce făceam gramatică cu Radu, chestiile astea două, de fapt doar una plimbîndu-se cu cealaltă atîrnată de ea? Recunosc că iniţial am gîndit ceva de genul: phiii, ăla micu a murit Captivus... de cînd i-am deranjat eu data trecută (că părea cam uscat, copiii au crezut că gîndăcelul mişcător tocmai îşi schimba "pielea")! Cînd am văzut şi că se învîrt două furnici în jurul lor şi că încearcă să facă consumaţie, am gîndit că astea îi vor mînca pe unul de viu pe celălalt de mort şi am zis să îi despart, măcar unul să aibă şanse. Na, cu două beţigaşe, am tras de unul, am tras de celălalt... plici, poc, s-au desprins... ŞI AU FUGIT FIECARE ÎN TREABA LUI! Ca să vezi, nu era mort! Iar am reuşit să stresez vieţuitoarele conlocuitoare!

Deşi zilele astea erau programate tot felul de evenimente în Piaţa Huet, noi n-am ajuns decît astăzi, respectiv eu şi Arin, pe Radu l-am lăsat acasă, să înveţe pentru teza la română de mîine. Ulterior am ajuns la concluzia că n-am rezolvat nimic aşa, cred că a învăţat mai mult în cele trei sferturi de oră cît a făcut cu mine analiză gramaticală pe text decît în cele trei ore de "studiu individual". M-am uitat şi peste manualul lui, e aiuritor, noroc că am avut profesori buni şi mai ştiu ceva gramatică! Revenind la ce se întîmpla în piaţa respectivă, noi am prins cîteva dansuri săseşti şi finalul concertului Renegades, m-am bucurat să o revăd pe Maria cîntînd! Arin i-a prins pe Doru şi Andreea care au devenit kid-sitter-i instant şi au mers cu metafizicul la Muzeul de Istorie, de unde au ieşit încîntaţi, după aproape două ore, eu am zis pas, am preferat să dau o tură pe la tarabele din piaţă plus să mă bucur de soare pe o terasă. Programul serii suna foarte bine, cu vreo...

Daaa, ştiiiu în ce dată, anotimp sîntem! Dar pot să adopt şi acum o rezoluţie, nu? Mai ales că termenul de finalizare pare ceva de genul "la anul şi La Mulţi Ani"! Pe scurt: azi am trecut pe la Monika , să îi las nişte lucruşoare pe care i le-am promis demult şi nu ne-am nimerit (din vina mea) pînă acum. Ştiind că stă aproape de bazin am zis că le iau la mine şi, dacă e acasă şi se întîmplă să nu deranjez, i le las. Ca să vedeţi că nimic nu e întîmplător, cît timp făceam eu plici-plici, m-a sunat şi ea, am găsit apelul nepreluat şi ne-am potrivit! Phiii... şi cînd am intrat eu în curtea Monikăi am zis că: Oau! Aşa nu va arăta grădina mea nici în 20 de ani!!! Deşi mai fusesem la ea, parcă azi, cu vegetaţia crudă, stropită de ploaie, florile amestecate de irişi, căldăruşe, petunii, etc. cu soarele care era atunci, era de revistă! Dacă stau să mă gîndesc, am şi eu flori dintr-astea... dar sînt atît de pierdute în junglă... La bujori ce conduc detaşat, că aleea mea lung...

A unui mare magazin, normal, la cele mici nu se merită efortul! Lecţie practică: se iau cît mai multe cărucioare, se prind cu lanţ... se pun în două dintre locurile special destinate (celelalte două se lasă goale), asigurîndu-te că ai ocupat şi partea carosabilă et voila! Parcarea goală, maşinile se descurcă! Cînd am ieşit cu cumpărăturile am remarcat că "se trezise" din proprie iniţiativă sau cu directive de mai sus, angajatul responsabil să organizeze situaţia.

În ultima vreme am petrecut destul timp prin marile magazine dedicate amenajărilor interioare. Singură sau însoţită de copiii respectivi. Unul dintre ele are şi un loc de joacă unde deja sîntem de-ai casei aşa că, am fost informaţi asupra proiectului aflat în desfăşurare, cel de a iniţia copiii în tainele grădinăritului, cu instructor specializat şi material didactic. Ştiindu-mă pe mine pui de ţăran, am zis că şi copiii respectivi au ceva în sînge, ei au fost încîntaţi de idee, am fost programaţi pentru seara asta, out-sideri într-o grupă mai mare, de elevi ai aceleiaşi clase, cred că tot de la şcoala 15. Prezentarea mi s-a părut interesantă, chit că ai mei copii se ţineau deştepţi că EI ŞTIU, de cînd a început, că au făcut despre alcătuirea plantei la Cunoaşterea Mediului şi chestii de genul. Plus că se ţineau şi mai deştepţi că EI AU PLANTAT COPACI! MOLIZI!!! Aici fiind vorba ca şi exemplu practic de plantarea unei petunii! Amîndoi, constant, cu mîinile pe sus! Copiilor li s-au...

1. Cînd se va opri ploaia? Nu că nu m-aş bucura de irigarea naturală a grădinii mele dar mi-e tot mai groază de cum voi face faţă buruienilor bine "hrănite" plus că mi-e dor de modul şopîrlă! 2. Ce se întîmplă în clădirea Tribunalului de pe Victoriei? Am înțeles că se renovează dar acum ceva vreme m-au frapat grămezile mari de pămînt scoase afară pe geamurile laterale de la primul nivel de către niște oameni lopătari. Fac parcare subterană cu lopata? 3. Cînd "tătucul Sibiului" zîmbeşte de pe afişe şi zice că "Faptele vorbesc!" se referă la mizeria şi praful din tot oraşul? Un pic spălate de ploaie? La străzile spoite cu un asfalt de-o iarnă? La cele cîteva care se reasfaltează la nesfîrşit... propun ateliere de lucru pentru asfaltatorii vieţii, poate rezistă şi drumurile alea ceva mai mult de o panglică inaugurală şi cîteva flash-uri! N-am crezut că voi ajunge să spun asta dar Bucureştiul, aşa cum l-am văzut imediat după Paşti, era super curat! Inclu...

Sîmbăta asta l-am vizitat pe Miju în exerciţiul funcţiunii... i-am boicotat puţin din munca sa, am înghiţit doza obligatorie de praf, am făcut şi nişte poze rapide maşinilor de curse, folosind funcţia sport a lui Pixie, nişte poze mai puţin rapide cu Miju la treabă, aşa, ca tot omul care se bagă în seamă la locul muncii altuia! :) Se pare că totuşi am fost suficient de cuminte cît să merit trei dvd-uri cu filme: mai multe pentru mine, cîteva pentru copii! Ieri, cu stomacul plin (ciuperci, dovlecei şi slăninuţă la grătar, plus vin roşu), încurajată de cineva să las mai bine vinul şi să văd un film, am zis: Bingo!!! Am filme "proaspete"! Miju îmi recomandase Hysteria , mi-a zis că a scris şi Călin pe blog despre el şi că ar fi fain, plus că era inscriptat cumva compatibil Blue Ray. Miju mă avertizase că e posibil să nu meargă dar eu nu şi nu, să încerc! Prima dată i-am dat play cu media player classic, a mers vreo douăzeci de minute, a murit. Pentru că nu mă lăsa să...

Tot eu, tot Cetatea Cisnădioara, tot cadrul uşii, totuşi ALTFEL! Cu gîndul la o promisiune nerespectată! Cred că eram sigură de asta de atunci, acum 15 ani! Later Edit: Buuun, am citit comentariile voastre, e drept că I got settled, adică îmi ţin mîinile cu mai multă siguranţă pe tocul uşii, dar şi eu stau şi analizez unde au intrat anumiţi centimetri din fizic. Adică, să ne înţelegem, pe vremea aia aveam oficial 1,62 cm, acum am 1,63 (m-am măsurat din nou pe tocul uşii, ăştia sînt), că mi-a lungit Iulian picioarele ! Am scăzut tocurile din prima fotografie (aveam cizme care aveau ceva gen platformă), dar mai mult de 8 cm nu scot de aici. Şi ăştia forţaţi! M-am uitat cum îmi arată picioarele în fotografia 1, în fotografia 2, îmi dau sensibil egale aşa că nu pot spune că e o mare diferenţă, m-am uitat şi la cadrul uşii, pare la fel! Fotograful nu era mai mic, sînt în ceaţă! Cum, necum, am suprapus imaginile în Picasa, am creat un nou colaj, o dată creat, apărea doar un ecran negru,...

Cred că n-ar fi complet nelalocul ei o bicicletă de oraş în ograda mea. Nu de alta, dar nu ţin să mă îmbrac neapărat sport atunci cînd vreau să folosesc bicicleta pentru drumurile mele. Şi nici nu ţin să distrez neapărat participanţii la trafic. Cu toate că în prezent mi se cam întîmplă. Aşa a fost vineri, cînd m-am încumetat pe bicicletă pînă la Carrefour şi Mobexpert, plus prin centru, îmbrăcată în ţinuta de mai sus. Nu e prima oară cînd merg în fustă pe bicicletă, pentru asta îmi iau şi colanţi, în caz de vînt, accidente de alt gen, cînd aş putea repeta momentul Marilyn. Se pare că precauţiile mele sînt insuficiente! Ce minuni am mai făcut? Păi pe drum m-am oprit la o bancă din Turnişor, pentru a reveni pe pistă trebuia să traversez Alba Iulia. Am stat la semaforul pietonal, lîngă bicicletă dar, traversînd, mi-a filat un beculeţ să mă urc de acolo pe ea! Zis şi mai puţin făcut! În mijlocul trecerii, pun eu piciorul stîng pe pedală, ridic dreptul să îl dau prin spatele jiţulu...

Stau şi mă minunez retroactiv cît de puţin le trebuie copiilor mei pentru a se bucura, pentru a-şi crea o jucărie nouă. Zic retroactiv pentru că pe moment, atunci cînd m-a strigat Arin să îi văd "nava spaţială", aveam altele pe cap, i-am făcut pozele şi atît. Acum mă uitam la ele şi la zîmbetul lui şi zîmbesc şi eu. Pusese ochii pe cutia hotei Lilianei de cînd o adusese curierul, acum că era goală a fost super încîntat să o ia acasă şi cum azi nu mai ploua, a început să îşi pună proiectul în aplicare: i-a decupat un geam, celălat este desenat, prin el "se văd" Luna, Pămîntul şi Saturn. Are şi tablou de comandă, e pregătit puştiul să navigheze. Normal că sînt încîntată să vă arăt şi vouă zîmbetul lui, chiar dacă are o ditamai "buba" în cotul drept de la o căzătură în curtea şcolii. Tot din lumea lui, dialog în seara asta: Arin: Mama, ce e atunci cînd sînt doi copii de aceeaşi vîrstă care se plac? Eu: Sînt prieteni, ce să fie! Arin: Păi nuuu, aşa...

Le mulţumesc prietenilor mei: Seba, Cipi, Andrei şi Cosmin pentru că m-au iniţiat într-un sport foarte frumos, datorită lor am descoperit cum este să te dai cu caiacul pe rîu (Olt, Arieş), pe lac (la Mălaia) sau pe mare (în Muntenegru). Am povestit la un moment dat pe aici cum am început , prima tură pe partea mai rapidă a Oltului , de unde este şi poza aleasă ca ilustraţie, sau tura pe Arieş , un rîu a cărui forţă am simţit-o din plin. Experienţele mele, puţine cîte au fost, m-au făcut să respect forţa apei, recunosc că atunci cînd părăseam malul, pe rîu, chiar şi pe Olt, unde am fost de mai multe ori, o făceam şi cu o anumită strîngere de inimă dar senzaţia de a te lupta cu valurile este o compensaţie foarte puternică aşa că depăşeam reţinerile iniţiale. Pînă acum, probabil şi datorită faptului că am ocolit riscurile mari, am fost ferită de răsturnări sau accidente (singurele dăţi cînd am fost cu capul sub apă şi caiacul deasupra mea, au fost în mediu controlat, în bazinul Olimpi...

Afară plouă. Ieşit să întind rufele, pe ploaie, normal! Adus aminte că nu surprinsesem cumva tufele înflorite de căldăruşe. Fotografiat tufele. Fugărit zadarnic bondar reticent la arta fotografică. Surprins repetat fund de bondar. Bondarul bătut joc de mine, stat secunde în şir atîrnat în aceeaşi floare, părut extaziat de ce a găsit acolo, eu stat secunde în şir cu degetul blocat pe declanşator, suferit mîna, poză nereuşită.  Lăsat baltă bondar, fotografiat alte cele, şters lentilă Pixie cu pantalonii de pijama. Primit premiu! Gîndăcei făcînd alea-alea! Deranjat gîndăcei! Ignorat deranjul lor, fotografiat în nesimţire. Tanti gîndăcel plecat cu nenea gîndăcel acuplat de ea, schimbat tot felul de poziţii! Rămas cu nenea suspendat, cred că vom avea gîndăcei "proaspeţi" în curînd! Gîndaci Croitor? Eu, încîntată! Over and out!

Ieri am gătit prima oară spanac anul ăsta. De la mine din seră! Am zis să profit de ocazie pentru a mă lăuda cu soiul de "spanac" pe care îl am. Am pus ghilimelele pentru că, în căutarea google după ceva care să semene cu ce am eu, am dat de spanacul neo-zeelandez care, din cîte scrie acolo, n-ar fi tocmai spanac ci ar aduce mai degrabă a ştevie (din aia nu mănînc, nu mă pot pronunţa).  Seminţele au fost puse de tatăl meu, acum ani de zile, se înmulţeşte spontan în seră. Îmi place că aceeaşi plantă poate fi recoltată de cîteva ori, îi rup vîrful fraged şi o parte din frunze iar din axila frunzelor cresc alte două tulpini şi tot aşa (un fel de hidră, spanacul ăsta!). Aştept să văd dacă voi recupera vreo plantă din alt soi de spanac, nici acesta autohton, unul care face nişte frunze mari, lucioase şi, protejat, ar rezista şi peste iarnă. Mi se pare că am reperat o tînără plăntuţă, cu puţină răbdare va creşte cît să producă seminţe. Vă pot spune în cunoştiinţă de cauză că...

NU SE MAI POATE! Merg eu ca tot omul sănătos la cap şi cu copiii la mama respectivă să fac nudism în grădină, soarele-soare, s-a anunţat ieri seară, s-a ţinut de cuvînt! Pregătesc şezlongul, cartea, găsesc un unghi din care nu eram vizibilă tuturor vecinilor şi intru în modul şopîrlă: 10 minute pe spate, 10 pe o parte, 10 pe cealaltă, rotisor curat! Deschid ochii (am luat degeaba cartea, am preferat pînă la urmă să stau cu ochii închişi) că mi se pare că aud ceva... cînd colo, Bobiţă, cîinele vecinilor din spatele curţii (pomenit aici ), la mine în terasă! Strig la el, nu mă văzuse, se sperie, începe să latre dar se îndepărtează puţin, continuă să mă latre din dreptul geamului de la garaj! Na, de fugărit/luptat cu cîinele în fundul gol nu mă simţeam în stare aşa că am luat o piatră de lîngă mine (noroc că aşezasem şezlongul pe pietriş), arunc după el, nimeresc bujorii. Mai iau o piatră, arunc după el, nimeresc ţeava pe care stă viţa! Da, ştiu, rîdeţi voi rîdeţi, dar să vă văd aruncîn...

Ca o femeie responsabilă ce mă aflu, astăzi am făcut urări bărbaţilor cunoscuţi sau necunoscuţi. Că o fi doar ziua proclamată de un producător de bere sau chiar ZIUA Bărbatului e încă discutabil dar na, şi ei e ai noştri, merită recunoaştere! Am urat La Mulţi Ani inclusiv unui nene blogger pe a cărui pagină am ajuns cu ocazia unui concurs (dacă nu mă înşel, sponsorizat tot de un producător de bere, că tot vorbeam zilele trecute de legătura indestructibilă formată între...) de dat cu părerea care ar fi cel mai sexy blogger dintre cei nominalizaţi. Eu am primit link de la Tudor , candidat şi el, am zis să fiu corectă şi am deschis blogurile participanţilor, m-am uitat la pozele de profil, am citit şi cum scriu şi am ales personajul care mi s-a părut mie cel mai. Tentaţia a fost mare să aleg Andy Moisescu dar asta pentru că îmi place mult emisiunea lui, pe el ca bărbat îl văd doar simpatic! Ce a fost mişto e că atunci cînd am votat pe pagina de faţăcarte, am dat click aiurea şi am vo...

De cîteva zile aşteptam mult-promisa ploaie. Se mai înnora după-amiezile, ieri tuna înfundat dar nici gînd să plouă. Aşteptam cu mare nerăbdare ploaia asta, nu doar pentru grădina mea ce dădea semne de sete ci şi pentru capul meu, ce dădea semne de disperare accentuată. Oare v-am mai spus cît sînt de meteo-sensibilă?  Azi a plouat, în sfîrşit, capul meu parcă e mai treaz şi... bonus: ce soare frumos s-a strecurat, cît să nu apună el nevăzut de nimeni! Ca o promisiune că mîine îşi va recuceri teritoriul! Arin ar fi vrut să pîndească luna, e aproape plină, s-a dus în balcon pentru asta dar încă nu s-au risipit suficient norii. Sometimes I wish I...

Nu ştiu cum am reuşit, în ultima vreme am acumulat o grămadă de restanţe, lucruri despre care vroiam să povestesc aici şi încă n-am reuşit. Cum ar fi expediţia cu Bakuganii la Bucureşti sau ce impresie mi-a lăsat filmul lui Silviu Purcărete, Undeva la Palilula (mai am şi cîteva filme şi cărţi..., greu), sau cum arată patru adulţi şi doi copii fugărind o sticlă de Cola printr-un/pe lîngă un pîrîu :), sau cît de greu merge internetul în relaţiile FITS cu publicul. Pînă reuşesc să mă mobilizez în vreuna din direcţiile enunţate mai sus, vă spun DESPRE BĂRBAŢI. Şi multă publicitate cu bărbaţi! Începînd de luna asta, IQads organizează Creative Combo , o serie de proiecţii tematice cu spoturi locale şi internaţionale (99%). Prima ediţie a avut loc ieri, simultan în 17 oraşe. La noi, gazda a fost Vintage Pub. Nu ştiu de ce a venit atît de puţină lume (10 - 15 plătitori de bilete), chiar mi s-a părut bine gîndit evenimentul, poate nu au făcut promovarea adecvată, mie mi-a ajuns invitaţi...