Hysteria

Sîmbăta asta l-am vizitat pe Miju în exerciţiul funcţiunii... i-am boicotat puţin din munca sa, am înghiţit doza obligatorie de praf, am făcut şi nişte poze rapide maşinilor de curse, folosind funcţia sport a lui Pixie, nişte poze mai puţin rapide cu Miju la treabă, aşa, ca tot omul care se bagă în seamă la locul muncii altuia! :) Se pare că totuşi am fost suficient de cuminte cît să merit trei dvd-uri cu filme: mai multe pentru mine, cîteva pentru copii!

Ieri, cu stomacul plin (ciuperci, dovlecei şi slăninuţă la grătar, plus vin roşu), încurajată de cineva să las mai bine vinul şi să văd un film, am zis: Bingo!!! Am filme "proaspete"! Miju îmi recomandase Hysteria, mi-a zis că a scris şi Călin pe blog despre el şi că ar fi fain, plus că era inscriptat cumva compatibil Blue Ray. Miju mă avertizase că e posibil să nu meargă dar eu nu şi nu, să încerc! Prima dată i-am dat play cu media player classic, a mers vreo douăzeci de minute, a murit. Pentru că nu mă lăsa să îl derulez pînă la locul unde se întrerupsese, am încercat cu windows media player, mergea şi cu ăsta... am putut să îl dau înainte, primele cinci minute au fost chiar ok. După care... s-a dus sunetul... a revenit ceva dar era înaintea desfăşurării în imagini a acţiunii, imaginea se descompunea ocazional, plus că era întinsă... motiv pentru care, cele 100 de minute ale filmului au durat vreo trei ore şi ceva. Pentru că m-a prins filmul, l-am urmărit şi aşa!

Ca să nu vă las în ceaţă, este vorba despre o comedie romantică de epocă, avînd ca pretext o istorie reală, cea a inventării vibratorului, de către medicul Mortimer Granville, undeva prin anii 1880, în Londra Victoriană. Îl vedeţi în dreapta sus, atunci cînd a avut momentul AHA, jucîndu-se cu pămătuful de praf electric, inventat de un prieten. (sursa foto 1) Prima femeie pe care l-au testat a fost o fostă prostituată, a fost interesant să văd acţiunea cu sunetul înainte... oamenii păreau că vorbesc normal iar eu auzeam sunetele a "trei paroxisme în cinci minute". Să nu uităm că totul era făcut în "scopuri medicale", pentru a trata "isteria" de care păreau a suferi jumătate din femeile Londrei.

M-am distrat şi cum a tratat regizorul momentul primului test pe o clientă regulată a cabinetului medical (unde acţiunea era desfăşurată tradiţional-manual, pînă a făcut protagonistul scurtă la mînă :)), cum şi-au pus cei trei ochelarii de aviator şi încercau să abordeze profesionist problema!

Vă recomand filmul, aveţi mai jos şi trailerul: