De ce e bine să ai copii... nu mai ştiu care parte!

Stau şi mă minunez retroactiv cît de puţin le trebuie copiilor mei pentru a se bucura, pentru a-şi crea o jucărie nouă. Zic retroactiv pentru că pe moment, atunci cînd m-a strigat Arin să îi văd "nava spaţială", aveam altele pe cap, i-am făcut pozele şi atît. Acum mă uitam la ele şi la zîmbetul lui şi zîmbesc şi eu.

Pusese ochii pe cutia hotei Lilianei de cînd o adusese curierul, acum că era goală a fost super încîntat să o ia acasă şi cum azi nu mai ploua, a început să îşi pună proiectul în aplicare: i-a decupat un geam, celălat este desenat, prin el "se văd" Luna, Pămîntul şi Saturn. Are şi tablou de comandă, e pregătit puştiul să navigheze. Normal că sînt încîntată să vă arăt şi vouă zîmbetul lui, chiar dacă are o ditamai "buba" în cotul drept de la o căzătură în curtea şcolii.

Tot din lumea lui, dialog în seara asta:

Arin: Mama, ce e atunci cînd sînt doi copii de aceeaşi vîrstă care se plac?

Eu: Sînt prieteni, ce să fie!

Arin: Păi nuuu, aşa, ştii tu, se iubesc!

Eu: Pfff, tot prieteni înseamnă că sînt, că se înţeleg bine!

Arin: Hmmm... dar cînd cresc mari, se pot căsători!

Eu: Arin, mai e mult pînă atunci, despre ce fetiţă vorbeşti?

Arin: Ştii, Alexandra, fetiţa care mai vine la noi în curte, ne înţelegem bine...

Radu: Da, au lucruri în comun: amîndoi mă urăsc!

Eu: Ce prostii spui, cum să fie aşa?

Radu: Păi da, Alexandrei îi place să dea în mine şi Arin se bucură.

Arin: Se cheamă că eu şi Alexandra avem aşa... o RELAŢIE."

Din nou, mă gîndesc că ar fi bine să pun bani deoparte din vreme pentru fetiţele mereu în schimbare pentru care se pregăteşte Arin!

Arin cu fetiţele, Radu cu treaba: cadou de ziua mea, îşi face curăţenie în cameră, e aproape gata, bucurie maximă! :)