Spanace :)

Ieri am gătit prima oară spanac anul ăsta. De la mine din seră! Am zis să profit de ocazie pentru a mă lăuda cu soiul de "spanac" pe care îl am. Am pus ghilimelele pentru că, în căutarea google după ceva care să semene cu ce am eu, am dat de spanacul neo-zeelandez care, din cîte scrie acolo, n-ar fi tocmai spanac ci ar aduce mai degrabă a ştevie (din aia nu mănînc, nu mă pot pronunţa). 

Seminţele au fost puse de tatăl meu, acum ani de zile, se înmulţeşte spontan în seră. Îmi place că aceeaşi plantă poate fi recoltată de cîteva ori, îi rup vîrful fraged şi o parte din frunze iar din axila frunzelor cresc alte două tulpini şi tot aşa (un fel de hidră, spanacul ăsta!). Aştept să văd dacă voi recupera vreo plantă din alt soi de spanac, nici acesta autohton, unul care face nişte frunze mari, lucioase şi, protejat, ar rezista şi peste iarnă. Mi se pare că am reperat o tînără plăntuţă, cu puţină răbdare va creşte cît să producă seminţe. Vă pot spune în cunoştiinţă de cauză că spanacul respectiv are un gust nemaipomenit, mai ales că îl fac deabia cules. Eu folosesc reţeta clasică de piure de spanac, cu sos bechamel şi usturoi dar, mă tentează să încerc şi reţeta de pe site-ul citat, acolo se spune că: "cel mai bun este tras la tigaie in putin ulei de masline, apoi fiert la abur in compania unor radacinoase: telina, morcov, pastarnac. Se condimenteaza cu piper, ghimbir, curry si se serveste alaturi de cartofi fierti."