Primăvara în grădina Ambient sau Mica Cleptomană

În ultima vreme am petrecut destul timp prin marile magazine dedicate amenajărilor interioare. Singură sau însoţită de copiii respectivi. Unul dintre ele are şi un loc de joacă unde deja sîntem de-ai casei aşa că, am fost informaţi asupra proiectului aflat în desfăşurare, cel de a iniţia copiii în tainele grădinăritului, cu instructor specializat şi material didactic. Ştiindu-mă pe mine pui de ţăran, am zis că şi copiii respectivi au ceva în sînge, ei au fost încîntaţi de idee, am fost programaţi pentru seara asta, out-sideri într-o grupă mai mare, de elevi ai aceleiaşi clase, cred că tot de la şcoala 15.

Prezentarea mi s-a părut interesantă, chit că ai mei copii se ţineau deştepţi că EI ŞTIU, de cînd a început, că au făcut despre alcătuirea plantei la Cunoaşterea Mediului şi chestii de genul. Plus că se ţineau şi mai deştepţi că EI AU PLANTAT COPACI! MOLIZI!!! Aici fiind vorba ca şi exemplu practic de plantarea unei petunii! Amîndoi, constant, cu mîinile pe sus! Copiilor li s-au pus la dispoziţie cele necesare plantării: ghivece colorate, pietricele de pus pe fundul ghiveciului, pămînt, mănuşi de cauciuc pentru cei mai sclifosiţi (aka Arin) şi cîte o plăntuţă. Tanti ne-a oferit informaţii despre preferinţele plantelor, despre udare, plantare, tăieri de primăvară, toamnă, altoiri etc. pentru mine, lucruri 90% cunoscute dar foarte interesante pentru copii.

În tot timpul ăsta, eram înarmată cu Pixie! Un nene, lîngă noi, înarmat cu acelaşi Nikon Coolpix L120 (scriu asta pentru că nu ştiu dacă şi pe al lui îl cheamă cumva). Făcînd poze frenetic! Şi el, şi eu! La sfîrşit, copiii puteau rămîne la locul de joacă iar adulţii au fost invitaţi să dea o tură prin magazin. Cum v-am spus, l-am văzut de atîtea ori în ultima vreme încît n-am mai simţit nevoia, copiii erau destul de dezamăgiţi dar, asta e!

Înainte să plec, Arin îmi spunea cum l-a desenat pe Phineas (personaj din desenele animate, cred că seamănă cu originalul ce a făcut metafizicul) şi nuuu, că vrea să îl deseneze şi pe Ferb! Eu, cu geanta pe umăr, iau aparatul foto de pe masă şi imortalizez mîndră opera odraslei (colaj, foto dreapta). După care pun aparatul foto în geantă, iau copiii de aripi... în maşină şi acasă.

Pentru că ei insistau să vadă nuşce desene, am zis să încarc pozele pe faţăcarte. Scot aparatul, deschid capacul să scot cardul şiii... ŞOC ŞI GROAZĂ!!! Nu erau acumulatorii lui Pixie!!! Următoarea revelaţie: ĂSTA NU E PIXIE!!! Caut în geantă: ETE ŞI PIXIE!!! La naiba! AM PLECAT CU AMÎNDOUĂ!!! SÎNT O CLEPTOMAAANĂĂĂ!!! De fapt, doar AIURITĂ, dar trecem peste asta! Scot mobilul că ştiam că mă apelase tanti azi, să îi confirm că ne ducem. Rămas fiind pe silenţios din timpul prezentării, nu am auzit apelul ei, mă sunase ca fiind ultima ei speranţă, căutase disperată aparatul, cred că cel care făcea poze era soţul ei, aparatul fiind împrumutat de la şeful ei pentru imortalizarea evenimentului. Îmi cer mii de scuze, îi explic că doar atunci realizasem, îmi spune că pot pune şi pozele lor pe faţăcarte, ulterior chiar am pus cîteva! Mîine dimineaţă i-l duc înapoi. Phiii, cîteodată reuşesc să mă surprind pînă şi pe mine! :)