My life

Noi ne pregătim să stingem luminile, în mai puţin de o jumătate de oră şi ne-am jucat cu ultimele raze de soare. Voi?

Pentru că centrala mea funcţionează acum cît de cît normal (zic, cît de cît pentru că de duminică pînă luni a luat o pauză, i s-a stins flacăra şi adio reaprins pînă n-a venit nenea servisatorul), în sensul că am apă fierbinte cînd vreau eu, se întîmplă mai des acum să mă răsfăţ cu băi în cadă în locul duşurilor cu apă călduţă. Şi dacă pentru faţa mea nu folosesc decît din an în Paşti crema Inositol Vegetale de la Yves Rocher plus că are Carmen grijă atunci cînd ajung la ea, măcar pentru restul corpului îmi permit să mă organizez mai elaborat. Nu că n-aţi avea fiecare produsele voastre preferate dar mă bag şi eu în seamă să vă recomand şi altceva: 1. în apa din cadă, cîteva picături de ulei cu parfum oriental. Al meu este adus de mama din Egipt; 2. Aqua Gommage cu argilă albă, tot de la YR, eu îl aplic cu un burete din lufa, moştenire de familie, rezistă de pe vremea împuşcatului; 3. şampon cu muşeţel, YR, dă o strălucire frumoasă părului, chiar spune că este pentru reflexii aurii (şi ...

În zile ca cea de astăzi îmi doresc să fi avut o centrală eoliană în curte sau măcar să mă joc de-a Dorothee sau Mary Poppins. Poate n-ar strica nici nişte căşti de protecţie, să nu mai aud toate sunetele de afară, că pare sfîrşitul lumii! Mai ales în gospodăria mea cu tot soiul de obiecte împrăştiate şi sonore! Ieşind afară parcă lucrurile nu par atît de dramatice, m-am aventurat să întind rufele pe sîrmă, mi-a făcut bine aerul proaspăt! În ciuda faptului că parcă se porniseră toate Zînele Vîntoase pe săracul Fănuţă Scînteie! (pentru cine nu ştie, personaje din Paloşul Neînfrînt, o carte minunată, moştenită de la mama mea) Am aruncat un ochi inclusiv în zona serei, cu riscul de a mă trezi ghilotinată de vreun geam zburat. Cu această minunată ocazie am constatat: 1. că am suficient balast cît să menţin contactul cu solul, inclusiv pe o vreme ca asta; 2. mi-au înflorit primele lalele, ceva hibrid, de vreo 10 - 15 cm înălţime, alea autohtone mai au; 3. e al naibii de greu să faci o poză ...

Eu în grădină cu picii! Eu cu mîinile prin buruieni, paie şi alte chestii înţepăcioase (am nuşce naiba de plantă tîrîtor-agăţătoare cu ţepi, îi simt ai naibii în aproape toate degetele, de cînd mama respectivă în combinaţie de cîte doi cu Radu, mi-au pierdut una dintre mănuşile minune). Ei... cu improvizaţii dintr-o cutie de carton, o lustră, o lopăţică de jucărie şi alte alea... dau peste o cîrpă de praf acum... făcută dintr-o mai veche pereche de pantaloni de trening. De-a lor! Arin ştia despre ea, Radu deabia o descoperise şi era destul de scandalizat că ce caută pantalonii lui, decăzuţi în aşa hal. La care Arin îi explică foarte în cunoştiinţă de cauză: Arin: Eeeeiii, şi tu... erau rupţi, în genunchi sau la puţă! Eu: Aaariiin, cum vorbeşti aşa??? Arin: A, mă scuzi, erau rupţi la PENIS! Să vă zic pe unde m-am ascuns ca să pot rîde în voie?

Schimbarea este cîteodată bună, nu neg asta, dar de multe ori "avantajele progresului" mi se par atît de mici şi de ştirbitoare de personalitate! Ce vedeţi în stînga este o casă de pe strada Bucegi, o casă dragă mie, evident, nu ştiu dacă este cazul să motivez alegerea, poate pentru misterul pe care îl degaja, pentru aerul boem şi desuet, pentru obloanele acelea verzi, pentru paragina pe care cred că am recreat-o în grădina mea (lucrez la asta! adică la o paragină "controlată"!)). Fotografia este din 2003, între timp, casa şi copacii nu mai există! Există în schimb un duplex, anost şi meschin, pentru mine, lipsit de orice "cîrlig" estetic! Mai mult ca sigur consolidarea şi reabilitarea clădirii vechi ar fi necesitat ceva muncă, bani şi curaj, două proprietăţi de vînzare în locul uneia sînt mai profitabile, daaar...

Au trecut cîteva zile de la Tura în Natură de duminică, nu am fost promptă în a vă povesti impresiile mele, băieţii au fost, găsiţi descrierea expediţiei aici şi aici . Am şi împrumutat nişte poze din cele postate în contul Picasa al Turei în Natură şi o poză de grup de la unul dintre participanţi (Sorin Suciu). Eu nu voi fi atît de bărbată în ce povestesc, pînă la urmă, sînt femeie şi pot să mă şi plîng/răsfăţ în jurnalul propriu. Pentru că mi-a plăcut tura precedentă, cea din decembrie , m-am agitat puţin să pot participa şi la asta. Agitat în sensul de luat Fervex toată săptămîna, bolit cu simţ de răspundere, amînat din nou bazinul de sîmbătă, să nu care cumva să fiu complet incapacitată duminică. Tratamentul a dat roade, duminică eram doar cu nasul în curs de lichefiere pe anumite porţiuni, trăiască şerveţelele-batistă, trăiască nu, că mi-am cam iritat nasul de la ele plus de la mănuşile de biciclit atunci cînd şerveţelul nu era o opţiune viabilă. Am ajuns cu aproape 10 minute înt...

Pe modelul: "Surdul n-aude, dar le potriveşte", m-am nimerit şi eu să fac ieri fotografii cu soarele aproape de echinocţiul de primăvară. Am aflat asta astăzi, după ce am văzut fotografia Corinei, făcută exact la ora H: 19:14, cu descrierea de rigoare. Eu am făcut poze soarelui pentru că era prea frumos să îl ratez. Azi cînd am verificat ora fotografiei, era 19:10, cîteva minute diferenţă de momentul echinocţiului. Recunosc că habar n-aveam ce se întîmplă la această dată aşa că îmi permit să copiez aici de pe site-ul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" , poate mai sînt şi alţii la fel ca mine: La momentul echinoctiului de primavara Soarele traverseaza ecuatorul ceresc trecind din emisfera australa a sferei ceresti in cea boreala. Cind Soarele se afla in acest punct, numit punct vernal , el descrie miscarea diurna in lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determina - la data respectiva - egalitatea duratei zilelor cu cea a noptilor, indiferent de la...

Nu cred că este corect deloc ce se întîmplă, s-ar putea să mai fi amintit pe aici că la mine primăvara are o întîrziere de aproximativ două săptămîni. Dovada mai sus: sîmbăta asta, ghiocei "în oraş", adică pe strada Hegel şi ghiocel mic, timid şi zgribulit, la mine în grădină, unde pămîntul încă era îmbibat de apă şi pe alocuri îngheţat. Ăsta ţine loc de protest oficial! Că primăvara e întîrziată dar iarna tot devreme începe!

N-aş vrea să mă bucur prea devreme dar chiar pare să fi venit primăvara cu totul şi cu totul! Azi, aşteptînd cu Radu în oraş să termine Arin programul de la cercul de ceramică, ne-am bucurat pentru prima oară de căldura soarelui pe terasa Old Friends . Nu aveam în program dar cum puteam rezista să stăm ca şopîrlele la soare, eu cu o cafea bună, Radu cu un suc de mere? Şi cu minunea lui de instant-translator... o jucărie cam de dimensiunea unui calculator de buzunar, achiziţionată fireşte de maică-mea (comandă prin poştă), motiv pentru Radu de a se certa cu mine că eu habar n-am că în italiană, poloneză şi germană, piaţă se spune "quadrato"!!! Ce dicţionare foloseşte chestia aia habar n-am, m-am bucurat totuşi că Radu m-a felicitat că am nimerit varianta engleză, "square", n-a putut fi nicicum de acord cu piazza că ar fi în italiană, şi nu înţelegea de ce nu ştiu poloneză. L-am asigurat că, în ciuda faptului că nu ştiu poloneză, "quadrato" ăla nu pare o tra...

Eu le zic aşa, "incorect politic", de fapt sînt momentele mele cînd par mai tîmpiţică... ( sursa foto ) Momentul nr. 1: azi, la casă la METRO, cumpărasem cîte ceva de mîncare şi un top de hîrtie pentru multifuncţional. Pe care am ales-o, normal, în funcţie de preţ şi calităţile hîrtiei, trecute pe ambalaj şi verificabile pe mostrele disponibile în nişte tăviţe de acolo (bună treaba asta, e prima dată cînd o remarc). Pînă aici, nimic deosebit! La casă, tanti de acolo, citeşte codurile produselor, ajunge la hîrtie şi îmi spune complice: "Felicitări! Aţi luat din aia bună!" WTF? Dacă luam "din aia rea" îmi zicea: 4! La colţ! Duceţi-o înapoi la raft? Şi am început să mă întreb dacă păream mai cu dizabilităţi în a realiza că două steluţe la copiat şi trei steluţe la imprimat cu laser sau cu jet de cerneală sînt mai bune decît una peste tot? Momentul nr. 2: pe ăsta trebuie să mi-l asum şi să-l declar ca veritabil, chiar aşa m-am introdus domnului de la Romtele...

Am tot zis că voi scrie aici despre surpriza neplăcută avută de mine acum cîteva săptămîni, atunci cînd am ajuns în cealaltă parte a oraşului, la Centrul Comercial, cu mai multe lucruri pe agendă. Dacă tot eram acolo, am intrat şi la Real pentru mici cumpărături. Fiind la raionul legume-fructe am remarcat grămada de cutii goale de carton, era un nene acolo care le strîngea. Pentru că aveam nevoie de o cutie solidă, deschisă, cu mînere (pentru a pune în ea zecile de borcane cu capac goale pe care le stochez cuminte în pivniţă pînă cînd se găsesc persoane care au nevoie de ele pentru gemuri, zacuşti, ş.a.). Am deja două dar sînt pline. Acolo erau cîteva zeci. Mă duc zîmbind politicos la nenea care le strîngea şi îl întreb frumos dacă îmi poate da şi mie o cutie. Răspuns: nu se dau, se aruncă! Cum adică se aruncă? Se aruncă... e un container undeva în spate! Aaa... le reciclaţi! Nu le reciclăm, se aruncă undeva în Dealul Dăii! NU RECICLAAAŢI??? Toate cutiile astea? Probabil a citit groaz...

Se spune că femeile sînt mai eficiente decît bărbaţii în a distinge diferitele nuanţe ale aceleiaşi culori. Zice-se aici că una din 255 de femei şi unul din 12 bărbaţi ar avea ceva dificultăţi. Sau poate în a reţine sumedenia de nume, gen piersică, fucsia, lila, baby-blue, navy-blue, bleu-ciel şi alte cele, folosite pentru a le identifica. Mi s-a părut interesant în dimineaţa asta, aşa, cu capul înfundat de răceală şi ochii lipiţi, să accept provocarea celor de la Breslo şi să fac un test de culoare (FM 100 Hue Test) . Se pare că există loc de mai bine, sînt curioasă să îl refac şi altădată, să văd ce diferenţe de percepţie apar. Am colat aici cele două pagini web ale rezultatului meu, ca să vezi, de unde îmi place mie verdele se pare că aici şi în zona turcoazului sînt deficitară... Dacă vă faceţi testul, îmi spuneţi şi mie ce v-a ieşit?

Ştiu eu pe cineva pe care această veste îl va bucura! Declar decedat irecuperabil "dinozaurul" de alături! Pe motiv că nu se mai încarcă nici de frică, ori e de vină acumulatorul, ori încărcătorul, nu ştiu sigur, cert este că nu mai funcţionează! Sînt un pic nostalgică, era destul de prost, cu un meniu greoi, nu m-am dumirit în cei cinci ani de posesie cum se scrie altfel decît cu litere de tipar sau cum se pun semnele de punctuaţie, de diacritice nici vorbă, mesajele trimise de pe el probabil arătau a personaj agramat, dar na... mie oricum nu îmi plac telefoanele super complicate! Nu voi căuta o altă cărămidă cu care să îl înlocuiesc, am găsit un Nokia mai vechi, de la mama, roşu, funcţionează în aceeaşi reţea, aşa că acum telefoanele mele vor fi roşu negru verde, cîte unul în fiecare reţea, pe motiv de optimizare costuri... Dacă ştiţi pe cineva căruia să îi folosească piesele, daţi de ştire! Dacă nu, voi căuta un loc unde se preluează pentru reciclare!

Sînt convinsă că majoritatea dintre voi ştiu deja despre eMAG, că vă achiziţionaţi de acolo o parte dintre electrocasnice. Eu l-am cumpărat de pe site-ul respectiv pe PIXIE. După asta, primesc regulat newsletter-ul lor. Azi anunţau reduceri la produsele Gorenje şi am intrat imediat pentru că, speram eu să fie vorba şi de frigiderul minune la care visez . Nu era vorba! :(( Daaar... ia uitaţi ce fier de călcat frumos şi verde! Mi l-aş lua chiar dacă am deja unul pe care nu îl folosesc! Două fiare de călcat nefolosite arată mai bine ca unul, nu? Ăsta îl pot pune ca bibelou în sufragerie, se asortează perfect! Pe televizor, pe post de peşte de sticlă! Lăsînd gluma la o parte, cred că voi ceda în faţa prăjitorului de pîine psihedelic (cam aşa îl văd eu). Oare le-ar putea explica cineva şi celor de la eMAG cum stă treaba cu nivelele? şi nivelurile? Ca să nu mai aibă prăjitorul "6 nivele de putere"? Ooooofff!!! Pînă am scris postul ăsta am şi cedat... comandat prăjitor, achitat cu ...

"Din banii lor", copiii (în complicitate cu maică-mea) mi-au luat brînduşe în ghiveci, ca şi cînd... Da, ştiu, mă răsfăţ, e clar că mă iubesc tare, în ciuda momentelor noastre de mutat ambasadele şi rupt alianţele pe motive diverse. Se încadrează tare bine floricelele respective, pe pervazul plin cu toate jucărelele mele, părăsit de curînd de vasul cu narcise...

Nu e inspirat să fiu lăsată de capul meu într-un magazin cu ditamai sectorul destinat grădinăritului, aşa cum este OBI ! A se nota că am mers acolo luni să caut cu totul altceva, aka profile din polistiren pentru tavan, plus să duc o hotă veche şi un monitor din ăla cît China, că am văzut că ei colectează spre a fi reciclate. Rezolv eu cu astea, Arin super mîndru că a dus el căruciorul cu electrocasnice nu ştiu unde în spate, împreună cu tanti super drăguţă de la info-desk. Mă pregăteam să plec cînd... Evrika! Mi-am adus aminte că îmi trebuie hîrleţ sau cazma sau ce-o fi de săpat cu ea şi mă duc la grădinărit. Uuuaaaiii... cînd am văzut eu toate standurile alea pline de seminţe şi de boabe şi de bulbi... mi-au făcut ochii ca flipperele!!! Aşa că... am luat şi dintr-alea, şi dintr-alea, şi floricele, şi dovlecei, şi fasole pitică, şi verdeţuri, şi roşii, deşi n-am mai reuşit să am roşii cumsecade de ani de zile, că mi se mănează în seră, nu ştiu cînd şi cu ce să le stropesc. Am luat ini...

Mama respectivă a reuşit să îşi facă un program cultural alături de naşii mei astfel încît să vadă măcar un spectacol de teatru pe lună. Aşa se face că a nimerit la premiera piesei TNRS, Încurcă-i, drace!, în regia lui Şerban Puiu, ce are la bază piesa Out of Order a dramaturgului britanic Ray Cooney. Şi a venit super încîntată! Normal că şi eu îmi doream să o văd dar nu m-am agitat în direcţia asta. Şansa face ca ieri să primesc un telefon de la Honey, care îmi spunea că Alexandra are două locuri disponibile şi ni le oferă nouă. Yuuupiii ieeeiii, fericire maximă! Pînă la urmă am mers doar eu, Honey bîntuia pe la Bîlea, CC era pe modul antisocial. Îi mai mulţumesc o dată Alexandrei pentru că am rîs non-stop, m-am bucurat ca un copil de comicul de limbaj, de situaţie, de permanentele inversări de roluri. Preferaţii mei: Cătălin Pătru şi Pali Vecsei! Merită să urmăriţi programul TNRS şi să vă procuraţi bilete din timp!

A făcut Arin mărţişoare, la cercul de ceramică, le-a colorat acasă la mama, cu ce s-a găsit prin ogradă, că a fost uşor răcit sîmbătă şi n-a putut finaliza operaţiunea în cadru profesionist (la cerc). Unul e al meu, mai sînt pentru învăţătoare, profa de religie, surpriză... şi... unul pentru Teodora, unul pentru Mămăruţa (ăsta i-l va da Radu colegei lui de clasă)! :)) Măcar virtual, un semn de primăvară din partea noastră pentru cititoarele şi cititorii (că şi pentru ei e soare afară) acestui blog!