Ca de 1 Martie!
A făcut Arin mărţişoare, la cercul de ceramică, le-a colorat acasă la mama, cu ce s-a găsit prin ogradă, că a fost uşor răcit sîmbătă şi n-a putut finaliza operaţiunea în cadru profesionist (la cerc). Unul e al meu, mai sînt pentru învăţătoare, profa de religie, surpriză... şi... unul pentru Teodora, unul pentru Mămăruţa (ăsta i-l va da Radu colegei lui de clasă)! :))Măcar virtual, un semn de primăvară din partea noastră pentru cititoarele şi cititorii (că şi pentru ei e soare afară) acestui blog!
Oh, shoot... Faine si originale! Daca stiam ii dadeam comanda si de la mine, ca aici nu prea se gasesc martzishoare.
RăspundețiȘtergereFoooooooaaaaaaaaaarte faineeeeeee! :)
RăspundețiȘtergereMulţumim, Sandu! Copilul metafizic are înclinaţii artistice. :) Ha, chiar, există francezi care să ofere mărţişoare?
RăspundețiȘtergeresi eu vrau unul!
RăspundețiȘtergereDraga mea, dacă mă poţi crede, mai devreme mă uitam cu Arin la cele două mărţişoare rămase: unul era al meu iar la celălalt Arin a spus: ăsta i-l dăm lui Lili! Nu i-am zis eu nimic, s-a gîndit el, acum că citesc ce ai scris mi se pare super coincidenţa! Şi eu i-am zis că tu vii deabia la vară şi îl voi ţine tot eu! Aşa că, ţi-l păstrez pînă vii!
RăspundețiȘtergereBinenteles ca nu, de aia ziceam ca nu se prea gasesc (adica nu se gasesc de loc, ca nu se poarta)...
RăspundețiȘtergere