Cît e prea mult sau prea puţin?

Datorită faptului că nu mă uit la televizor, nu citesc ziarele, ascult doar Guerilla de dimineaţă, cînd îl duc pe Arin la şcoală, pot spune că principala mea sursă de ştiri rămîn blogurile. Şi asta, atunci cînd autorii lor aleg să scrie despre un subiect la zi şi eu mai apuc să şi citesc.

Astăzi am citit aici despre o nouă lege introdusă la noi, potrivit căreia, cele 12 luni de concediu pentru creşterea copilului vor fi împărţite în 11 + 1 (adică 11 luni unul dintre părinţi, probabil, în cele mai multe cazuri, mama, iar o lună, celălalt părinte).
Eu ştiam că există aşa ceva în Norvegia, am aflat despre ea de la prietena mea de acolo, ştiu că îşi organizaseră ca atare programul atunci cînd au fost copiii mici. Cînd mi-a zis despre ea mi s-a părut un lucru tare bun, cred că şi taţii au dreptul la o lună cu copilul lor în primul an de viaţă, posibil să pară înspăimîntător şi sub demnitatea lor pentru unii dintre ei dar vreau să cred că vor fi şi taţi care se vor bucura de asta. Deja am destule exemple în jurul meu de taţi care stau în concediu paternal.
Nu am citit legea aşa că nu voi emite judecăţi de valoare, nu ştiu cîte chichiţe se ascund în ea, cîte virgule vor da loc la interpretări şi abuzuri, nu ştiu nici cîţi patroni le vor face viaţa albastră taţilor sau mamelor ce vor dori să intre în concediu o lună, respectiv să revină la serviciu o lună.
Impresii personale: 11 luni + concediul postnatal, mie personal mi se par super rezonabile, nu am reuşit să stau mai mult acasă cu nici unul dintre copii. Nu mi se pare că i-am iubit mai puţin dar, după luni de zile în care viaţa mea s-a învîrtit în jurul lor simţeam că mă urc pe toţi pereţii disponibili, eram deprimată, mă simţeam inutilă şi cumva alienată ca şi persoană, de parcă nu mai ştiam altceva decît făcut pireuţuri, schimbat pamperşi şi plimbat copilul prin parc. Aşa că, dacă ar fi existat posibilitatea ca şi tatăl lor să stea o lună cu ei, sigur că preferabil ultima, mie mi s-ar fi părut minunat! Ştiu că există femei pentru care ocupaţia de mamacopiilormei (a copiilor lor, evident) este tot ce şi-ar putea dori şi că nu s-ar plictisi vreodată de asta dar pentru mine n-ar fi/nu a fost de ajuns!