My life

N-am apucat să vă spun că am fost și la concertul Emeric Imre din ArtFest. A fost tare frumos mai puțin partea cu frigul, să ne aducă aminte că vara s-a cam dus. Poza de mai jos este din prima seară de Festival, atunci era mai cald. Să vă zic doar că am descoperit cu plăcere că Emeric Imre are, pe lîngă piesele de coracon, să le zicem așa, și piese de un super umor. Pentru că nu am găsit una dintre cele cîntate, al cărei refren suna ceva de genul: Și mi-ai făcut numai belele/fata din crîșmă de manele, am găsit una și mai și, ascultați-o, să vedeți ce renumit e Ilie de la sculărie! :)) Emeric Imre - Balada lui Ilie de la scularie Asculta mai multe audio diverse

Se făcea că am început să îmi pun în ordine toate cele de prin cameră. Printre altele, am dat de fotografia înrămată a bakuganilor pe cînd erau mai mici și în varianta pokemonmeetingjamesbond. Cînd a văzut Arin obiectul respectiv l-a apucat dragul și m-a rugat să i-o dau să se uite. Am gîndit "narcisist ca mă-sa" și i-am dat-o. Tabloul doi: eu învîrtind în budinca de caramel, Arin și Radu în bucătărie, Arin tot cu poza în mînă. La care oftează și spune: "Ooofff, ce n-aș da să mai fiu iar copil... ce n-aș da să nu fi trecut anii...!!!" OMGF, OMGF, cît pe ce să le botez budinca cu ceva fluide, că mă pufnea rîsul dar am zis să fiu tare, să nu-i stric nostalgiile copilului! Oare ar trebui să iau și eu o poză în mînă? Să mă plimb cu ea prin casă să mă căinez?

Cred că mă puteți invidia pentru că voi fi diseară în cadrul ăsta frumos al Green Plaza - Pensiunea Rafael, la Păltiniș. În prima seară a ArtFest Păltiniș 2012 voi fi aici și voi respira aerul curat, alături de Prieteni Vechi . Și îl voi asculta pe Ducu Bertzi în concert, întrebîndu-mă dacă va mai fi duminică într-o zi... :) DUCU BERTZI - Si de-ar fi Asculta mai multe audio pop

Mă gîndesc că multora dintre voi le este familiară colecția respectivă a editurii Humanitas . M-am folosit de titlul ei pentru că părea cel mai potrivit pentru subiectul acestui post. De fapt, este vorba despre "cărțile de pe noptiera mea", am constatat zilele trecute că am strîns cîteva, unele citite, altele virgine sau începute și lăsate neterminate din varii motive. Nu știu pe cîți dintre voi interesează enumerarea lor, în ordinea inversă în care le-am pus acolo, respectiv de sus în jos: - Paul Ekman - De ce mint copiii? - n-am citit-o dar ar trebui, cu siguranță am greșit undeva pentru că mă confrunt cu această problemă în fiecare zi; - Yasunari Kawabata - O mie de cocori (chiar în colecția amintită în titlu) - am citit-o, mă apucasem acum ceva vreme să o recitesc, am abandonat-o la jumătate; - Christopher Moore - Mielul: Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus - Am început să o citesc acum două zile, e minunată, mai mult ca sigur vă voi mai pov...

Oricît ar părea de fantezist, dialogul de mai sus nu este cîtuși de puțin neadevărat. Adică, na, o fi el ipotetic, pentru că n-am avut discuția asta cu nimeni dar e foarte posibil pentru că asta făceam eu acum două seri. N-am apucat să vă povestesc mai repede. Nu știu pe la alții dar la mine s-au făcut prunele în disperare anul ăsta (deși El-ul Ei zice că nici gînd, că a fost un an rău pentru pruni, pe motiv de secetă). Drept este și că l-am udat, sub el a fost chiar locul nostru de joacă cu furtunul meu cel cu multe găuri. Am făcut muuulte prăji cu prune, am strîns pentru țuica maică-mii, aceeași mamă a făcut întîia oară în viața ei gem de prune, în vreo trei ture, a ieșit cumva de consistența dulceții dar na, e bun și așa! Și tot mai erau... Cît m-aș fi plîns eu de adunatul prunelor, de aproape două săptămîni s-a terminat... nu mai am acces! Deși au fost zeci de prune pe jos și încă sînt, fotografiile sînt de acum două seri, cînd mi-a venit IDEEA! Nu v-am zis de ce nu le...

Știți cum ne văităm noi, cei din zona Sibiului, că stațiunea Păltiniș este un loc cu viață doar în sezonul rece, că e păcat de ea și altele de genul... Se pare că cineva a avut curajul de a încerca să schimbe lucrul ăsta. Soluția aleasă: un proiect ambițios, cel de a organiza la 1400 de metri altitudine un festival multidisciplinar, pe o durată de două săptămîni. Între 26 august și 9 septembrie 2012, gazda și organizatorul evenimentului este  Green Plaza - Pensiunea Rafael, unde vom avea parte de piese de teatru, concerte folk, jazz sau cafe concert, expoziții de artă vizuală, design vestimentar, atelier și seminarii de filosofie și literatură, atît în spații interioare cît și pe scena în aer liber. Detalii despre program găsiți aici . Capete de afiș: Ducu Bertzi, Emeric Imre, Mircea Vintilă dar îi veți putea asculta și pe sibienii noștri: Romulus Cipariu, pe cei de la Electric Band și Renegades. Nu știu voi, dar eu mă gîndesc deja cum va fi să s...

Informații ajutătoare: Se făcea că în urmă cu aproape șase ani mergeam cu tatăl copiilor la prima nuntă care s-a ținut vreodată la Bîlea Lac, pe lac. Protagoniștii: un fost coleg de facultate de-al domnului și aleasa lui, nemțoaică get-beget. Ambii iubitori de munte și dacă nu mă înșeală memoria, aici se cunoscuseră sau ceva de genul.  Nuntă ca-n povești, a ținut de vineri pînă duminică! Cu prietenii miresei veniți cu un autobuz gen rata de Poplaca, de la Germania încoace! Vineri noaptea foc de tabără, alungat spiritele, spart multe vase aduse de nuntași, mirii măturat cioburi cu mare hărnicie. A doua zi, slujba cununiei pe lac, frig, zăpadă, mireasa în rochie fără mînecuțe, rezistat fără probleme (trăiască vodka sau țuica sau ce-o fi fost). Îngrămădit preot ortodox, preot catolic, mirii, ținătorii de lumînări, fotografii pe mica insuliță de pe lac, avut emoții la fiecare înconjur al mesei ce ținea loc de altar să nu pice careva în apă. Noaptea, petrecere, lacul înconjurat d...

A trecut aproape un an de cînd am văzut prima dată filmul ăsta ( sursa foto ), la cinemateca TIFF, la librăria Humanitas, v-am povestit aici mai multe despre el, mi s-a părut extrem de interesant și bine realizat. N-aș vrea să reiau ce am scris acolo, vreau doar să vă recomand să mergeți să îl vedeți astăzi. Va rula în Piața Mică, primul dintr-o serie de trei proiecții (20 - 22 august), de la orele 21:45. Intrarea va fi liberă. Am copiat de pe pagina de Facebook a Caravanei TIFF , programul detaliat:  - Luni, 20 august: „O zi din viață” lungmetraj din 88.000 de clipuri pe Youtube aduse la o formă artistică de regizorul Kevin Macdonald; - Marți, 21 august: "Gianni și femeile" o comedie italiană cu Kitty Cepraga într-un rol extrem de provocator; - Miercuri, 22 august: "Tilt" filmul pe care Bulgaria l-a înscris la Premiile Oscar 2012, secțiunea cel mai bun film străin.

Vă zisesem aici cum săriseră la mine cînd eram pe bicicletă niște cîini pe o stradă în apropiere de casă. Primul dintre ei, la dus, era o cățea de talie medie, slăbuță, un fel de crem, frumușică dacă ignoram faptul că sărea la mine. I-am găsit circumstanțe atenuante pentru că avea lîngă ea un pui, ciufulit, maroniu. Nu i-am găsit circumstanțe atenuante pentru că eram departe de ea și n-aveam idei războinice. Probabil vroia să îi dea o lecție de viață puiului. Acum două zile am revăzut puiul, mort, zdrobit de o mașină, zăcea în praful drumului. Stau și mă întreb dacă mama nu ar fi trebuit să își adapteze programul de curs în ceva de genul: biciclist - OK, mașină - nașpa rău! Ieri, cînd am ieșit din casă, au zburat imediat vreo zece vrăbii sus pe gard. Mă întrebam ce-i cu ele cînd am văzut și răspunsul, un pui mic, parcă mai mic decît cel din poză (ăsta l-am văzut bîntuind prin curte acum ceva vreme). Căzuse din cuib și cred că încercau cu toatele să îl dirijeze cumva. S-a ascuns in...

Sper să nu jignesc pe nimeni dacă folosesc expresia... "neam de traistă"! Sper să nu jignesc nici traista! De ce sînt eu așa categorică? Păi nu prea știu cum să îi categorisesc pe minunații de mai sus, care s-au trezit, culmea penibilului și a lipsei de bun-simț, să ignore faptul că pe scena de pe lac din Muzeul Satului avea loc un spectacol de flamenco și s-au simțit perfect îndreptățiți să își facă acolo pozele pentru albumul de nuntă. Nenea și tanti cîntau, mirii noștri defilau pe acolo, nici o treabă, la un moment dat, o tanti fotograf de pe mal (așa m-am prins și eu că făcea parte tot din alai) s-a apucat să urle tare la unul dintre cei de pe scenă: "să-și dea în puii mei (adică ai ei) ochelarii ăia de soare jos, că în toate pozele e cu ei!" Normal că individul a ignorat-o, că na, dădeau bine ochelarii de soare cu cămașa descheiată să i se vadă cheptul, cît e el de mîndru! Na, așa ceva n-am mai văzut! Revenind la spectacol, am avut o ușoară dezamăgire că ...

Dacă mai țineți minte, acum ceva vreme pomeneam eu pe aici despre o mică țestoasă, făcută nouă cadou de către Robert. După aproape doi ani la noi am decis că ar fi mai bine îngrijită într-un cadru organizat, alături de alte broscuțe. Asta după ce am vizitat acum vreo trei săptămîni grădina zoologică de la noi și am aflat că medic veterinar acolo este o cunoștință de-a mea și am văzut și spațiul destinat broaștelor țestoase (mai mari decît a noastră). Mi-a venit ideea să îi propun să o adopte și pe Bibi.  Alex a fost de acord așa că de astăzi, Bibi s-a mutat cu acvariu și instalație de încălzit cu tot, în biroul lui. Coleg de încăpere, nu și de acvariu, are un pui de boa! Va sta deocamdată acolo, pînă se face mai mare și va fi mutată cu celelalte. Cu ocazia asta am aflat că Bibi este de fapt un el. Sînt convinsă că îi va merge bine, sper să o/îl mai putem recunoaște cînd va fi mai mare. Cu ocazia plecării, am organizat o mini-ședință foto. N-am remarcat nici un semn particula...

Cred că întîlnirii de ieri a acestui drăguț animal de companie i se datorează visul meu cu iepuri de azi-noapte. Îl cheamă Zuzu și este cel mai drăguț iepuraș pe care l-am văzut eu. Desigur, la asta contribuie și stilul și eleganța vestimentației pe care o afișa! Probabil tanti din imagine și Zuzu cel mic sînt cei mai inițiatori de tendințe ai momentului! Așa-i că vă tentează și pe voi să vă plimbați cu el?

Nu se spală în public! Pe bune că știu chestia asta dar simt nevoia să o ignor astăzi și să mă oarecum plîng. Pe motiv de spălat. Nu rufe, vase de data asta! Am mai scăpat eu cîte ceva pe aici despre saga continuă a cît sînt eu de paralelă cu mama mea. Care, recunosc oricînd, mă ajută foarte mult dar na, incompatibilitate totală. Buuun, se făcea că săptămîna trecută i-am spus pentru a nu știu cîta oară să nu îmi mai spele vasele. Din simplul motiv că nu îmi place cum le spală (rămîn mici resturi de mîncare pe ele) și trebuie să le mai spăl o dată. Cunoscîndu-mi piticii cu economisitul apei, energiei, etc. puteți înțelege că are un sens și revolta mea. Acum mi se pare și mai aiurea pentru că am centrala în continuare stricată așa că toată chestia se petrece cu apă rece, în concluzie, ne congelăm mîinile și ea și eu. Inutil! Enfin, mi-a reproșat că eu nu le spăl NICIODATĂ! Moment în care chiar mi-a sărit țandăra întrucît exagerările nu-mi plac deloc. Revenind la ziua ...

Poate fi în fiecare zi, dacă te bucuri de ea din plin! Cam așa am simțit eu ziua de astăzi! Am plecat pe bicicletă în oraș să mă întîlnesc cu prietenii, am ascultat din afara gardului concertul Alternosfera (i-am ratat atunci cînd au fost în Vintage), am bîntuit prin ArtBoutique, am povestit cu amici mai vechi cu care mă văd o dată pe an, în timpul Artmania, deja de cîțiva ani buni. Nici la noi nu vin ploile dar se pare că s-a dus canicula, ne putem pregăti de zile răcoroase... Alternosfera - Ploile nu vin Asculta mai multe audio diverse După o tură pînă la lacul de la Zoo, la admirat păstrăvi și rățuște, ne-am refugiat pe cîmpul spre Șopa, alimentați cu patiserie și lapte cumpărate de la Lidl, am povestit, am rîs, ne-am bucurat de libertate, de aerul serii, o idee de curcubeu fără ploaie, o seară departe și aproape de oraș... Și o ședință foto, firește! Mi-a plăcut drumul spre casă, aveam deja mușchii încălziți așa că "am călcat-o", luîndu-mă la într...

Dacă v-am povestit ieri despre tînărul cuplu estonian ce a dormit la mine în garaj, astăzi vin cu ceva actualizări, destul de sumare, pentru că ne-am intersectat foarte scurt. Eu am plecat de dimineață la acupunctură cînd încă nu se treziseră, trebuie să vă spun că am cam dîrdîit de frig pe bicicletă, în ciuda pantalonilor lungi și a bluzei cu mînecă lungă. Atunci cînd am revenit ei își băuseră deja cafeaua în grădină (a venit tatăl copiilor și le-a făcut) și mîncaseră niște prăji cu prune fără prune (că aveam rămasă doar din partea lui Arin), cu prune scuturate pe jos în schimb.  Interogatoriul meu cu ei a fost destul de sumar pentru că se pregăteau să plece deja atunci cînd m-am întors, i-a dus Adi pînă la un loc de făcut autostopul, destinația din România fiind Arad. Au plecat în 26 iulie din Estonia, fac în medie 500 - 600 de km pe zi (pot face și 900 dacă insistă), își mai instalează cortul pe zona verde din benzinării, au petrecut cîteva zile la un amic din Botoșani, o zi...

Sau înfrățirea popoarelor...  Se face că tatăl copiilor venind astăzi de la București a luat doi autostopiști estonieni. Tineri, 18 - 19 ani, cică merg în Croația, dacă am înțeles eu bine! Și m-a sunat de pe drum să vadă dacă îi pot caza la mine, adică să îi las să își instaleze cortul în junglă. Sibiul fiind relativ plin acum pe motiv de Artmania, Art Boutique și altele. Oricum, nu cred că sînt genul cu buget de hotel, eventual pensiuni dar cam greu să găsească la orele 23:00, cînd au ajuns ei. Eu, bunul samaritean, zic că da, pot campa la mine! În timp ce îi așteptam și întindeam rufele afară mă uitam și la junglă și parcă mi se strîngea inima pentru ei, moment în care mi-a venit ideea salvatoare de a-i culca în atelierul din garaj, e destul loc, e și mai cald, adăpostit, au și șemineu deși nu cred că le va fi frig cît să facă focul. În fine, au sosit, li s-a părut super ok varianta cu garajul, le-am arătat unde e toaleta ecologică (noroc că am și așa ceva în curte), sursa ...

... probabil aș fi reacționat cu mai puțină toleranță la doi aparținători ai sexului opus, unul mai tînăr (pînă în 20), celălalt mai în vîrstă (pe la 60), amîndoi pe două roți. Primul a trecut în viteză pe lîngă mine, eu pieton, pe lîngă magazinul Dumbrava. Cred că încerca un fel de parkour biciclistic. Nu sînt de acord cu folosirea trotuarului pentru slalomuri de genul. În cazuri de forță majoră mi s-a mai întîmplat să ajung cu bicicleta pe trotuar (poate vă amintiți cum arăta partea dreaptă a Alba Iulia, din giratoriu înspre centru, înainte de piste) dar am încercat să am un impact minim asupra confortului pietonilor. Cînd m-am întîlnit cu nenea numărul doi, eram la volan, pregătită să fac stînga pe Calea Cisnădiei de pe o stradă paralelă cu Dima. Cînd am oprit mașina, nenea era la cinci metri de intrarea în intersecție, urma și banda opusă de mers, adică loc berechet, plus că n-am ieșit cu botul mașinii în Calea Cisnădiei cum fac mulți șoferi pe pistele de biciclete, tocmai pe...

Poți planta dovlecei pe post de plantă ornamentală de ghiveci și ei să rodească? Am pus semințele rămase după ce am semănat în seră majoritatea celor din plic (care oricum nu au germinat) într-un ghivechi mare de plastic. Le-am udat regulat, din cinci semințe am obținut două plante, acum văd că s-a format primul fruct, adică dovlecel. Îl mai las să crească și sînt tare curioasă să văd ce gust va avea. Da, știu, eu și pasiunile mele de țărancă... asta e, fiecare cu ce-l doare!

Sînt incredibil de mîndră și emoționată și tot ce vreți pentru medalia de aur obținută de Sandra Izbașa ( sursa foto ) în finala la sărituri de la Jocurile Olimpice de la Londra. Poate a ajutat-o să se motiveze și faptul că a evoluat ultima în concurs. O seară dramatică, cu multe căzături, mi-a părut tare rău de a doua sportivă ce a participat din partea Canadei, a căzut rău la prima săritură iar apoi, deși începuse alergarea pentru cea de-a doua nu a mai putut și a abandonat înaintea trambulinei. Și favorita probei, americanca Marooney, a aterizat în fund cea de-a doua săritură. Mi-era și frică să nu se sperie și Sandra Izbașa, probabil ceva emoții au existat pentru că a renunțat să mai facă o săritură cu dificultate mai mare, prevăzută inițial și a optat pentru siguranță. Am plîns cînd i s-au anunțat notele, am plîns cînd am auzit imnul României și am văzut steagul nostru înălțîndu-se mai sus decît cel al două mari puteri, Statele Unite și Rusia. Cred că gimnastica este sportul...

- În secolul al XVIII-lea, în Franța, bărbații căsătoriți care sufereau de impotență erau trimiși la închisoare. Se credea că sînt așa fie pentru că erau adulterini fie pentru că se masturbau (ambele ilegale). Cică cei suspectați de asta erau puși să presteze în fața unei comisii pentru a se vedea dacă era adevărat sau nu ( detalii ). - În zilele noastre, în Anglia, există un nene care se hrănește cu animale sălbatice călcate de mașini. Un fel de ecologie extremă! Să nu se irosească bunătate de carne! Nenea face ture pe autostrăzile și șoselele din zonă și strînge tot ce i se pare comestibil, de la prepelițe la bursuci. Capul de bursuc din farfuria lui arăta într-un fel... I-a mîncat pînă și ochii... (văzut pe Discovery). - Ieri, în Sibiu, am văzut că mașinile pot avea gene! Lungi! Mă întreb dacă pot da mărunt și seducător din ele. Și ce se întîmplă în caz de furtună! - Tot în Sibiu, în ultimii doi ani (cred) cineva cu putere de decizie are o pasiune nou dobîndită pentru gira...