Ce faci, lele? Greblez albine!...

Oricît ar părea de fantezist, dialogul de mai sus nu este cîtuși de puțin neadevărat. Adică, na, o fi el ipotetic, pentru că n-am avut discuția asta cu nimeni dar e foarte posibil pentru că asta făceam eu acum două seri. N-am apucat să vă povestesc mai repede.

Nu știu pe la alții dar la mine s-au făcut prunele în disperare anul ăsta (deși El-ul Ei zice că nici gînd, că a fost un an rău pentru pruni, pe motiv de secetă). Drept este și că l-am udat, sub el a fost chiar locul nostru de joacă cu furtunul meu cel cu multe găuri. Am făcut muuulte prăji cu prune, am strîns pentru țuica maică-mii, aceeași mamă a făcut întîia oară în viața ei gem de prune, în vreo trei ture, a ieșit cumva de consistența dulceții dar na, e bun și așa! Și tot mai erau...

Cît m-aș fi plîns eu de adunatul prunelor, de aproape două săptămîni s-a terminat... nu mai am acces! Deși au fost zeci de prune pe jos și încă sînt, fotografiile sînt de acum două seri, cînd mi-a venit IDEEA!

Nu v-am zis de ce nu le mai pot aduna! Pentru că s-a dat sfoară în toți stupii din zonă și în mini-fagurele de viespi din sera mea cum că la mine sub prun e trai pe vătrai, papa mult, gratis și cît se poate de dulce! Așa că albinele din zonă au renunțat la activitatea mai puțin productivă a polenizatului că de, cauți floarea, bagi nasul în ea, poate pleci cu ceva, poate nu, aici sigur poți să faci o gaură în prună, să intri în ea să mănînci pe săturate! Habar n-am dacă iese și miere din asta dar, ele par fericite.

Revenind la titlu, ce mi-a trăznit mie prin minte acum două seri? Că seara activitatea pare mai puțin frenetică, viespile par să meargă mai devreme la culcare, albinele mai rămîn. Ce-ar fi să le greblez? Așa, cu prune, iarbă, albine și ce-o mai fi pe acolo. Măcar să-mi fac un loc, bee-free, să pot pune scara, să adun direct din pom prunele rămase. Zis și făcut! Luat grebla și început cu drag și spor activitatea. Phiii, mare minune că am scăpat neînțepată! Că atunci cînd trăgeam eu rostogolind prunele înspre mine (că de, asta e mișcarea cu grebla), îmi trăgeam pe picioare și cîteva zeci de albine buimace, scoase din ditamai festinul! După cîteva minute am abandonat, devenise de speriat chiar și pentru mine, care mă bag cu capul înainte în tot soiul de tîmpenii. În dimineața asta am fost să verific dacă pot să pun scara dar încă nu sînt foarte curajoasă, n-au plecat, în ciuda greblei!...