My life

Și uite așa, colecția mea de elefănței se mărește și se mărește, va trebui să mă gîndesc serios la un nou loc de expunere. În caz că n-ați reținut amănuntul cu mama mea respectivă plecată în Maroc, vă aduc eu aminte acum lucrul ăsta. Evident, cu temă de casă, să vină cu ”elefănțel”, n-am exagerat cu pretențiile, ea mi-a cumpărat trei, plus două super ibricele, plus tajin miniatural și asortat cu bucătăria mea... Acum, îmi planific și eu o excursie în Maroc, să-mi cumpăr unul la dimensiuni reale, cred că ar arăta super mîncarea servită din el. Mă voi organiza corespunzător, astfel încît să vă arăt și cele mai reușite lucruri surprinse de mama pe acolo!

Nu știu de ce, cînd mă uit la stejarul din curte, de multe ori îmi vine în minte o melodie din perioada de dinainte de Revoluție, Copacul se numește, poate unii dintre voi o știți! Azi am aflat și cine o cîntă, că i-am dat căutare pe google versurile ei. Îl chema (habar n-am dacă mai trăiește) Aurelian Andreescu. În ciuda faptului că poate avea conotații proletcultiste, îmi plăcea tare mult! Lăsînd asta la o parte, stejarul meu este din ce în ce mai galben-auriu, parcă îmi luminează toată grădina!...

În urmă cu ceva vreme vă arătam cum este malul Cibinului în zona mea, cît ar putea fi de frumos dacă oamenii ar fi altfel. Sîmbăta asta, în cadrul acţiunilor Ecostart, vom încerca să facem ceva, nu spun că vom schimba totul, dar puţinul nostru poate va trezi lumea de acolo, poate vor conştientiza şi ei că natura nu este o mare ladă de gunoi la dispoziţia lor. Vă cer din nou ajutorul, pentru o cauză bună!

... eu te-am cules/Din o mie de măşti colorate/Tu m-ai ales... Din o mie de gînduri ce mă chinuie/Şi nu mă lasă să dorm uneori/Cel mai tare mă doare că noi ne-am iubit/Doar de o mie de oooooori... asta se auzea din maşina mea de dimineaţă, plus vocea 1, adică eu, lălăind cu foc. La un moment dat, la refren, îl aud din spate pe Arin, cîntînd şi el, un pic defazat dar ştia despre ce e vorba... suna super fain, zicea el că mai auzise melodia şi la doamna învăţătoare, că e aia cu albinuţa. Am mai pus-o o dată şi cînd am ajuns la şcoală deja lălăiam toţi trei la refren :)) Aşa că am zis că poate mai molipsesc pe cineva şi pun melodia aici: Vank - 1000 Vezi mai multe video din Muzica

Rămăsesem cu ceva datorii, nişte imagini din excursia noastră cu bicicletele, de sîmbătă, poate ultima atît de faină de anul ăsta. În imaginea de sus sînt şi alţi biciclişti, cu care ne-am întîlnit pe traseu. A fost o surpriză pentru mine şi biserica din Răşinari, habar n-aveam că este atît de frumoasă!

Am prins şi căutat pisicile, a rezultat că avem două pisici şi doi motani, ţi-am fotografiat motanii, au fost cam speriaţi pentru că nu prea interacţionează cu noi, doar atunci cînd le dăm de mîncare. Dacă te tentează vreunul, spune-mi care, îţi trimit adresa şi numărul de telefon pe facebook.

Din seria obiceiurilor importate... serbarea de Halloween! Din toată chestia asta cu dovleci și fantome, mie îmi place cel mai mult ideea costumelor! Așa că nu pot fi decît bucuroasă și nerăbdătoare să vină ziua de sîmbătă, atunci cînd cei din Old Friends , ne pregătesc un Party specific. Trebuie să citez descrierea evenimentului, așa cum au conceput-o ei, sînt sigură că vă va plăcea: ”Condiții de participare: 1. Costumație obligatorie (Nu se acceptă costumul lui Adam! Costumul Evei este bine venit!) 2. Singurul ”duh” admis este cel din alcool. 3. Stafii sînt suficiente în pivniță. Vă rog să nu mai aduceți. Ale noastre cînd se supără opresc curentul. 4. Orice act de vampirism este acceptat. 5. Orice costum care se asociază cuvintelor ”sexy”, ”obraznic”, ”vulgar”, ”extrem de curajos”, va fi premiat cu o poțiune la alegere.” Așa că... pregătiți-vă de ”TRICK OR TREAT”....!!!

Știu, e deja veche știrea, dar azi am văzut videoclipul oficial, mi-a plăcut foarte mult așa că l-am ”împrumutat”. Super ideea, super ce a ieșit, îmi pare rău că nu am știut că se organizează așa ceva:

Nu uitati, vinerea aceasta ne intilnim din nou sa biciclim. Plecarea din Piata Mica la orele 17:30 = LATER EDIT!!! O noua Masa Critica, poate ultima de anul asta, nu stiu cum va fi in noiembrie. Masa Critica este o plimbare in masa cu bicicletele, o sarbatoare a mersului pe bicicleta. Are loc de obicei in ultima zi de vineri a fiecarei luni, in peste 500 orase de pe glob. Masa Critica nu este condusa de nimeni si nu are nici un mesaj oficial..., cu toate ca este in general inteleasa ca un efort de a promova mijloacele alternative de transport (nemotorizate).

A venit şi rîndul meu să încerc să plasez pisicuţe. Este vorba despre cele patru din imagine, nu am cercetat să văd care este pisică şi care motan dar promit să îmi fac temele. Sînt puiuţii pisicii pe care o mai hrănesc colegi mei de serviciu, sînt haioşi, bîntuie pe la noi prin curte, sau se încălzesc în geam. Cine poate şi vrea să aibă un sufleţel care toarce, să-mi dea un semn!

Să înțeleg că despre asta este vorba? Și să apreciez fără comentarii cele cîteva, puține sau mai multe zile cînd voi uita de frig? Oricum ar fi, ieri a fost minunat pe coclauri cu bicicletele, am prins o zi caldă, superbă. Traseul a fost unul nou pentru mine: Sibiu - Rășinari - Prislop - Piatra Broaștei - Cisnădioara - Sibiu. Înca nu am poze, sufăr pentru că aparatul meu este cu mama în Maroc. Cel mai mult mi-a plăcut siesta pe pășunile de lîngă Prislop, se vedea satul învăluit de fum, pădurea în culorile toamnei, lîngă noi pășteau caii, am stat lungită pe iarbă și m-am bucurat de soare. Andrei a venit cu ideea unei ciorbe de pește la ceaun, cu dormit în cort. Părea cel mai potrivit lucru așa că zis și făcut! Am propus locația, vagonul meu de la Rîul Sadului, și, pe la 10 noaptea se gătea de zor, adică unii, Andrei, Alin și Rareș și eu foarte puțin ca ajutor de băgător de seamă. Ciorba a ieșit delicioasă, la fel și puiul la grătar, atunci cînd a sosit și grătarul, pînă atunci a fost un...

Sau mai bine nu, că deabia am scăpat de ea! Dar de cîntat, tot cînt, asta pentru că l-am convins pe Cosmin, ca diseară, în Old Friends , să avem karaoke! Yuppyyy! Sîc!

De curînd, am fost invitată să postez pe blogul Freecycle, o inițiativă lăudabilă, despre care am mai scris aici . Alături de Marius, fondatorul grupului de la Sibiu, am participat și la alte acțiuni, prin care arătăm că ne pasă de ceea ce este în jurul nostru, acum vorbesc de cele organizate de Ecostart. Sîmbăta aceasta, între orele 9.30 și 13.00, este programată o nouă acțiune de curățenie în cartierele Sibiului. După Aleea Streiu, acum este rîndul zonei Bd. Mihai Viteazul - Str. Aleea Buia. Mai multe detalii găsiți aici .

Noroc că e soare frumos afară (apropos, cerul de azi-dimineaţă a fost minunat, din nou!) că altfel făceam cu nervii că maică-mea bîntuie prin Casablanca acum...

Ieri a văzut Corina ce am făcut eu din animalele ei... și mi-a zis că postarea respectivă i-a adus aminte de toate animalele copilăriei, animale după care a plîns la greu atunci cînd s-au dus, așa că i-am oferit posibilitatea de a le rememora aici: ”În '90, cînd s-a desființat CAP-ul, am primit așa: - o vacă, pe care o chema tot Tina, la scurt timp a murit de TBC - un bou, = Mișu ( știu, Miju, nu mai zic nimic ) - un berbec = Artimon (= Prin artimon sau arbore artimon se înţelege ultimul arbore (catarg), începând dela prova , al unui velier cu trei arbori (în engleză mizen-mast ) sau ultimul arbore al unui velier cu 4 sau 5 arbori (în engleză jigger mast )., cuvîntul ăsta a trebuit să îl caut în dicționar, de ce-or fi botezat berbecul așa mă depășește, poate o fi fost ceva vas eșuat pe la Colun) Pe stradă, într-una din zile, am găsit un pui de gîscă. Avea față de VISARION. Cînd a mai crescut a făcut un ou... deci, era gîscă! ( Gîsca Visarion, ce nu vă e clar??, Nicolle se par...

Azi, vorbim despre animale... de tot felul și de toate numele! Pe mine mă amuză fantezia unora în a-și boteza pet-urile (nu alea de plastic) și animalele din ogradă. În cazul de față vă voi vorbi în primul rînd despre șeptelul Corinei, colega mea: la Colun, tatăl ei are ceva lac de pescuit , cu căsuțe, numai bune de un week-end sau chiar mai multe zile. Trecînd peste cîini, care sînt botezați cît de cît normal, adică Lessie și Lord, acolo mai există ponei-ul EA: Scarlet (o vedeţi în poză)... after all, tomorrow is another day. .. îl și văd pe Rhett Butler nechezînd de zor pe pășune, căutîndu-și iubita cu coamă, a mai fost boul Mișu, că muri săracul, vacile Becky și Tina, porcul Olimpiu, mai este încă o capră Carla, frații Genica, Lenuța (capre) și Doru (țap). Ăștia trei iar nu mai sînt, au fost botezați după copiii celui de la care i-a cumpărat tatăl Corinei. Doru era mare șmecher, cînd se îmbăta, că le cam trăgea la bere, era cel mai tare din parcare, făcea urît și se bătea cu cîinii....

Am făcut ieri, cu șefa mea, cînd am citit despre cazul bătrînului din State ... ce a zăcut vreo cinci zile în balcon, împușcat în cap, pînă să se sesizeze careva să cheme poliția... cică au crezut cu toții că este ”decor de Halloween”... Pot să rîd în continuare nu? Știu sînt sadică, dar trebuie să recunoașteți că toată povestea este pe undeva hilară! Ioana s-a gîndit imediat că, așa cum se agață mai nou și la noi, moșii ăia Crăciun pe toți pereții (creepy-kitsch, dacă mă întrebați pe mine!) s-or fi gîndit și vecinii ăstuia că ia te uită, cîtă originalitate!!! Cît pare de realistă gaura aia din locul ochiului, și ce sînge veridic... :)) Eu, cu fascinația mea morbidă, am vrut să văd poze, dezamăgitor, nu sînt! Ok, aveți dreptul să fiți îngroziți de Orin's dark side... Oricum, la frenezia noastră de a importa toate sărbătorile americanilor, n-ar fi exclus să apară și la noi varianta dîmbovițeană de... bunicu-i putred în balcon, bunica dă cu coasa... :) Marilyn Manson - This is Hallow...

O parte dintre voi știți că parte din job description-ul meu este să citesc zilnic presa sibiană. Inițial o citesc online, apoi, cînd vin și ziarele tipărite la care are abonament firma, mai răsfoiesc și prin alea. Zilele trecute mi-a sărit în ochi anunțul neamțului Edy, ce-și căuta consoartă pe la noi. Inițial am crezut că era pagina cu morții, că avea poza și încercuit capul lui cu o inimioară și mă gîndeam... ce fantezii mai au unii!!! Am văzut că nu era asta și în următorul ziar am zis să mă uit din nou la rubrica de matrimoniale. Nu mai era neamţul, dar era: ”Văduv, 63 ani, fără obligații, situație bună, doresc doamnă 60 - 63 ani, POATE SĂ AIBĂ COPII...” Ei nuuu, că are 60 - 63 de ani și e virgină... sau suferă de complexul Adriana Iliescu și are și unul- doi sugari, făcuți în eprubetă... :))) LATER EDIT: v-am scanat poza lui Edy, anyone interested?

Hotărît lucru: nu înțeleg femeile!!! Deja văd un zîmbet mare lățindu-se pe fața cititorilor de sex opus, normal, știu că nici voi! Stați că nu mă refer aici la femeia imediată, de lîngă voi, ci la un alt prototip: femeia star, starletă sau wannabe something, don't know how!!! Am nenumărate exemple de femei frumoase care s-au urîțit îngrozitor prin operațiile estetice inutile, sau, dacă nu s-au urîțit, habar nu mai ai cine sînt! Din ultima categorie aș aminti-o pe Jennifer Grey, simpatica protagonistă din Dirty Dancing . Ok, avea nasul cam mare, dar ăsta era șarmul ei! Și l-a cosmetizat, a mai văzut-o careva în vreun film, și s-o și recunoască eventual? Din prima categorie, am ales două exemple, unul de la noi, unul de la ei! Ok, nu zice nimeni că Angelina Jolie nu este un prototip de frumusețe, că nu are buzele mari și senzuale și îi mai stau și bine! Dar, dacă nu le ai așa, și n-ai bot de iepure sau mai știu eu ce malformație, și mai arăți și bine de la mama natură, ce naiba te ap...

După luni de zile de pauză am ajuns din nou, ieri, la bazin! Nenea de la intrare chiar m-a întrebat dacă mai știu să înot, că nu m-a mai văzut de mult! Îl întreb cum e apa, zice că are 28 - 29 de grade, mi se pare cam mult dar mă asigură că la frigul de afară va fi bine! Trebuie să recunosc că avea dreptate, înăuntru friiig, la vestiare frig, noroc cu apa și cu dorul meu de înot! Apa limpede dar pe fundul bazinului, un strat gros de precipitat maroniu! La primele 15 bazine îl ignor, savurez faptul că sînt din nou în apă, mă și grăbesc să îmi fac turele înainte să apară ce știu eu ce înotători bezmetici, să ridice toată nebunia aia! Asta pînă îl văd pe Izzy , pe sub apă, pe culoarul de lîngă, scria în praful ăla de acolo, mă gîndeam că lasă un număr de telefon... comandam și noi o pizza... :))) Lăsînd gluma la o parte, după, am început să privesc cu atenție în jos, n-aveam pipă de snorkeling, că nu o suport, dar, în mare, cam așa s-ar putea traduce ce făceam eu... și aveam ce vedea: ini...

Arin, azi: Mami, știi că tu ai caninii dezvoltați?... Pentru că mănînci multă carne!... Așa, ca un vampir! Cum adicăăăă? Știu că am rămas cu un canin gen friendly vampire dar totuși... cum adică mănînc multă carne? Annie Lennox - Love Song for a Vampire Vezi mai multe video din Muzica

Cam pe la începuturile activității mele prin blogosferă, scriam un post dedicat în mare parte bunicilor mei și poveștilor lor din vremea războiului. De curînd, m-a apucat febra scanării multor fotografii vechi cu mine, familie și prieteni! Printre ele, această legitimație a bunicii mele, declarată văduvă pe vremea aceea. Mami (așa îi spuneam noi) n-a vrut niciodată să creadă că bunicul meu este mort, spunea că nu simte asta, așa că l-a așteptat șase ani de zile, pînă cînd el s-a întors din lagărul siberian unde fusese ținut prizonier! E o poveste de care îmi aduc aminte întotdeauna cu drag!

Mă întreb cînd începem să fim mai puțin curajoși, să ne asumăm riscuri ”calculate”? Îmi aduc aminte că atunci cînd eram jună, coboram pe balustradele scărilor de la magazinul Dumbrava, de la ultimul etaj pînă jos! Știu că o dată, eram în fustă albă atunci cînd am făcut chestia asta, nu vreți să știți cum arăta după... :)) Săptămîna trecută, mă uitam îngrozită la un copil care face judo cu Radu, și-a pus liniștit în vestiar rolele în picioare și a plecat rapid de nu l-am prins pe scări! Pentru cei care nu știu cum arată scările de acces la sala în care fac puștii judo la clubul Șoimii, acestea sînt ceva de lemn, îngust, treapta are vreo 15 cm, foarte abrupte, cam ca niște scări vechi de urcat în pod! Mie mi-e frică să le urc și mai ales să le cobor, chiar dacă sînt încălțată cu pantofi sport. Ei bine, puștiul respectiv le-a coborît rapid, pe ROOOOLEEE! Mă apucă bîțul doar cînd mă gîndesc! La fel, în Paris, o gașcă de adolescenți cobora în viteză ditamai șirul de scări pe biciclete, prin...

V-ati uitat cumva azi-dimineata la cer? Era incredibil de frumos, un galben cu usoare tente portocalii, cu nori albastru-fumuriu, rotocoale sau desirati! Cu o lumina din aia ireala, in masina cinta Annie Lennox - The Gift, soseaua Alba Iulia era destul de libera astfel incit puteam sta cu ochii pe cer si, surpriza zilei: copiii mei taceau in spate!!! Poate i-o fi mutit si pe ei frumusetea cerului. Asta a fost cadoul meu pe ziua de astazi!

Nu m-am putut abține după ce am văzut pe blogul Eugeniei Enciu fotografiile lui Markus Klinko & Indrani cu Lady Gaga, într-un pictorial aniversar Hello Kitty, să nu „împrumut” una dintre ele. Ar merita să dați căutare pe net, sînt mai multe fotografii postate pe diverse site-uri, foarte inspirat shooting! Se pare că celebra marcă japoneză are deja o istorie de 35 de ani . Și eu sînt fan declarat! E drept că folosirea celebrei pisicuțe este departe de inocența începuturilor... :))

Mă plîngeam zilele trecute că habar n-am ce spune copilul că învață la șah. Se pare că stau prost și cu auzul pentru că nebunul ăla în flanchetă era de fapt ”nebun în fianchetto”, daaa?! Adică cu totul și cu totul altceva... :)) Ieri m-a școlit Arin, ce vedeți mai jos este mutarea respectivă, mă gîndesc eu că este un fel de deschidere standard a jocului. După care, mi-a mai arătat și așezarea pionilor ”în coadă de dragon”! Tantanaaa... pun pariu că nici asta nu știți ce este, mare parte dintre voi! Cu asta nu mai am poză, dar e un fel de dispunere șerpuită a pionilor, astfel încît să se apere unul pe celălalt! Tot din seria noutăților șahistice, ieri am reușit toți trei împreună (Arin, Radu și eu) să cîștigăm primul joc cu calculatorul!!! M-am băgat și eu la final, recunosc că n-am mai putut sta pe margine, ajunsesem cu vreo trei regine din niciuna (habar n-aveam că e posibil să schimbi mai mulți pioni tot pe regine), așa că mat-ul a fost floare la ureche! :)

Am promis că voi aduna fasolea din seră pentru o ciorbă. Recolta n-a fost prea mare, n-ar fi ajuns spre exemplu pentru o ”ciorbiță de fasole... cu fasole” (așa mi-a povestit Radu că le-a dat într-o zi la cantină, m-am distrat). Dar, am folosit-o la singura ciorbă pe care o fac. Cam așa arăta rezultatul final, nu vă mai plictisesc cu rețeta, este o puțin complicată ciorbă de cartofi sau de legume, cum vreți să o numiți! Nu este chiar instant, sau una dintre rețetele mele rapide, asta fierbe cam vreo oră, plus vreo 10 minute de tăiat pătrunjel, morcovi, țelină, ceapă, că doar astea se pregătesc înainte, restul în timp ce e oala pe foc! Eu zic că a ieșit foarte bună, ieri nu m-am putut abține și am mîncat vreo trei castroane, pe post de prînz și cină... :)))

Recunosc, m-am mobilizat destul de greu pentru prima acțiune Ecostart de ecologizare a zonelor din vecinătatea caselor noastre. În mare parte, din cauza sinuzitei mele, care îmi dă bătăi de cap și la propriu și la figurat. Acțiunea a avut loc în zona Aleea Streiu, bl. 1A (am cam avut ce căuta după adresa respectivă, ocazie cu care m-am plimbat printre blocuri și printre numeroșii cîini vagabonzi de acolo). Eu am stat mai puțin decît ceilalți voluntari (aproximativ 10 persoane, de la mic la mare!), cam o oră și jumătate, timp în care am reușit să strîngem chiar foarte multe gunoaie, cred că fiecare vedeți în jurul vostru cîtă nesimțire există și cum confundă mulți dintre sibieni zonele verzi cu o mare pubelă. N-am prea avut succes la mobilizarea oamenilor din zonă dar am avut noroc că, imediat după ce am adunat gunoaiele de pe cîmpul acela, a trecut mașina de gunoi iar cei de la salubrizare au fost receptivi în a colecta și tuburile de plastic, lemnele și mai știu eu ce am mai găsit noi...

Arin merge la șah, de trei săptămîni, e tare încîntat! Azi, cînd l-am luat începe să turuie: - Mama, am învățat o chestie nouă! - Ce chestie? - Mișcarea NEBUN ÎN FLANCHETĂ! - Aha, habar n-am ce e aia! - Nu-i nimic, îți arăt eu! Daaa! Ce-o mai fi însemnînd și asta?! Pentru că nu a avut cum să-mi explice azi, i-am dat Google Search și n-am găsit nimic, deocamdată! Am intrat și pe o programă de curs pentru clasa I-a, de la "Școala I - IV, Ivănești, unde o fi localitatea respectivă?! Printre alte lucruri mai mult sau mai puțin familiare de acolo, am dat și de două exprimări pe care trebuie să vi le repet aici: * capturarea "en passant"; * pozițiile de șah, mat, remiză, pat și șah etern Și acum, vă rog să mă scuzați, mă duc să capturez "en passant" o sticlă de Pepsi, să-i dau un "șah etern" de să mă țină minte... :))))

Prin august, pomeneam ceva despre boabele de fasole îngropate de copiii mei în nisipul în care se joacă, și cum grădinăresc ei cu drag și spor pe acolo. Din plăntuțele respective a mutat mama în seră și... minune-minunată, acum au și păstăi... în octombrie! Motiv pentru care, în acest sfîrșit de săptămînă am în programul culinar o mini-ciorbiță de legume, la care, evident, voi folosi și fasole verde proaspătă! Stați pe aproape, mă voi lăuda precis cu rezultatul! :))

Propun să avem copii dotaţi automat cu clopoţel la gît sau la picioare sau oriunde, important este să sune cînd mişcă! De ce? Uite aşa, să nu fac eu hertz attack! Ieri seară mă pregăteam şi eu de culcare, copiii dormeau de vreo oră jumate, cobor la mine în cameră, îmi iau pijamaua şi mă duc să sting lumina. Ce văd? Lumina de la baie aprinsă, uşa deschisă... hmmm, sînt convinsă că o stinsesem, mă pregătesc să ies totuşi să o sting cînd începe să mişte ceva în baie!!! După micul atac de panică îl recunosc pe Arin, buimac, venise să facă pipi! Da' de ce la baia mea, că avea şi baia de sus, plus că a venit aşa de încet că nu l-am auzit! Chestia cu zdrăngănitul cînd mişcă mai este utilă şi cînd pierzi copilul în mulţime! Şi asta am păţit-o, tot cu Arin, la piaţă. Pînă am plătit eu ce cumpărasem ia copilul de unde nu-i! Avea vreo 3 ani şi noroc că era încălţat cu nişte săndăluţe din alea ciudăţele, cumpărate de mama, cu piuitoare în talpă... m-am luat după sunete şi am găsit copilul... ...

Nu știu dacă ați observat că de o perioadă de timp, în blogroll-ul meu și-a făcut loc Viața prin balonul roz ! Vă recomand cu căldură să vă mai uitați pe acolo, este povestea unui cuplu de români, Laura și Florian Câmpean, care au avut curajul să lase totul, inclusiv niște cariere de succes, pentru a se muta (ei și copilașul lor încă nenăscut, Sasha) în Piracanga, un sat ecologic din Brazilia! Aici ei fac totul pentru a dăuna cît mai puțin mediului înconjurător, trăind în armonie cu natura și cu ei înșiși. Mi-am permis să ”împrumut” o fotografie de pe blog-ul lor pentru a vă arăta o mică parte din colțisorul superb în care trăiesc! Poveștile despre viața de zi cu zi de acolo sînt scrise cu umor, se simte lipsa stresului de care ne lovim noi pe aici! Și pentru că pe blog mai șomează, puteți să îi urmăriți în paginile ziarului Adevărul , unde apar în fiecare ediție!

Mai mult ca sigur ați văzut deja una dintre găselnițele care circulă pe net referitor la dom' presidente, eu am primit-o azi din două surse, mi se pare super haioasă așa că îmi asum riscul de a fi răspîndac de ”old news” și v-o arăt și vouă (celor care n-o știu, bineînțeles!)

Sînt eu de vinerea trecută, cînd am primit produsele comandate unei colege. Nu sînt fan produse Avon dar n-a fost nevoie de muncă de convingere ca să achiziționez două dintre ele: fundița tipică și setul de manichiură pentru poșetă... roooz (dap, acum pot concura pentru leading role în Blonda de la Drept, part 3), ca sprijin pentru Avon Breast Cancer Crusade! n-au costat mult, dar așa am și eu iluzia că am arătat că îmi pasă!

Pe TV Sibiu există o emisiune pentru copii, sîmbăta. Nu vă speriați n-am dat brusc în admirație față de televiziunile locale dar sîmbăta asta am avut consemn ca la 11.30, moartă-coaptă să fiu în fața ecranului ( pe canalul 24, Mama, în camera mea!!! ) să văd cum apare Radu în nușce emisiune, că l-au filmat la bibliotecă, copilul super-încîntat! Mă instalez eu la 11.30, găsesc postul respectiv și la televizorul din sufragerie și văd... fotbal, era doar minutul 51 al partidei, și stau, și butonez, iarăși stau, nimic. După ăsta, Retrospectiva săptămînii, mă apucă crizele, mă gîndesc că am ratat momentul X, pentru că mai coborîsem prin bucătărie între timp, și dacă era într-una din știrile săptămînii și eu l-am ratat... Se termină astea și, în sfîrșit, genericul unei emisiuni pentru copii. Aici trebuie să fie! Într-adevăr, apare și fiu-meu, cu toată clasa, la biblioteca Astra, pentru o discuție despre prietenie, și dă-i cu proverbe despre subiect, cu discuții despre animalele - prietene al...

Îmi plac mult lucrurile vechi, cu o istorie a lor, îmi place să îmbin nou și vechi atunci cînd îmi decorez casa. Evident, am tot timpul cîte ceva în minte. Am și mult material disponibil prin magazii și garaj, lucruri care zic eu că merită o a doua șansă. Din păcate, am omis să îi fac o poză raftului din imagine, așa cum arăta înainte de operația de ”cosmetizare” făcută de nenea tîmplarul pe care îl mai prind eu din cînd în cînd să mai pună în practică cîte una dintre ideile mele. Pot să vă spun că zăcea prin magazie, era desciocolat, cu un placaj groaznic în spate, de o culoare gri-albăstrui scorojită, dar avînd încă potențial și cele două sertărașe drăguțe, cu mînerele vechi din metal. Ce a ieșit vedeți aici, și-a găsit locul în baia mea, chiar aveam nevoie de un spațiu pentru prosoape și alte lucruri necesare. Așa că, eu zic să gîndiți de două ori înainte de a ”casa” ceva! Dacă sînteți în pană de idei, sînt aici!

Voi face și eu ca în bancul cu nebunul și maniaco-depresivul, atunci cînd nebunul spune că doi + doi fac cinci iar maniaco-depresivul spune că doi + doi fac patru dar că asta îl enervează la culme! Știu, e normal, e toamnă, dar nu vreau, nu sînt pregătită pentru frig, nu vreau să încep să mă îmbrac din nou stil ceapă, nu na nu! Hmmm... probabil că o parte dintre voi pregătiți deja hapurile! Nu va fi necesar, mă remontez și singură, uitîndu-mă în grădină la frunzele roșii ale Forsitiei, la cum se coace ghinda, la lampioane și crăițe! Și mă rog ca mîine să fie o zi frumoasă, să fie cald, să mă bucur de coborîrea din Păltiniș pe bicicletă! Fără legătură: Noapte bună, România, oriunde te-ai afla!... Nicu Alifantis - Emotie de toamna Asculta mai multe audio Muzica

Am uitat să mă laud corespunzător că anul acesta, întîiaș dată pentru prima oară îmi înflorește Bougainvillea adusă acum trei ani din Grecia. Între timp e mai mică decît atunci cînd am cumpărat-o pentru că s-a cam uscat și am tot tăiat-o, nu m-am îndurat să arunc bățul care ajunsese și se pare că bine am făcut! Așa mică și amărîtă cum este, are boboci și eu sînt tare fericită pe chestia asta! Probabil că trei ani este intervalul de acomodare pentru că și glicina adusă din Italia de Gianfranco, a început să înflorească tot după perioada asta!

Recunosc, m-am dus la spectacolul de aseară, premiera TNRS cu Prinţesa Turandot , o adaptare după textul lui Carlo Gozzi, în regia lui Andriy Zholdak, cu ceva preconcepţii. După experienţa traumatizantă cu Woyzeck , despre care am scris aici , mă aşteptam la orice, m-am asigurat totuşi în prealabil că sunetul va fi la un nivel suportabil! Andriy Zholdak este "copilul teribil" al teatrului ucrainean, stilul lui are succes, este "trendy", prinde în anumite medii teatrale europene, unde este răsfăţat şi căutat. Probabil, în blazarea resimţită în rîndul publicului în ţări ca Germania, de pildă, deconstructivismul său violent şi rebel, dă bine. La fel şi mesajele multimedia, obsesia pentru nazism, uniforme şi zgomot la maxim. Nu cred că este cazul să mă leg de faptul că din textul iniţial au rămas vagi urme, asta putea să nu afecteze emoţia stîrnită sau nu de spectacol. În cazul meu, a fost nu! Am urmărit spectacolul detaşat, n-am apreciat începutul greoi, cu o pantomim...