Ferma animalelor...

Azi, vorbim despre animale... de tot felul și de toate numele! Pe mine mă amuză fantezia unora în a-și boteza pet-urile (nu alea de plastic) și animalele din ogradă. În cazul de față vă voi vorbi în primul rînd despre șeptelul Corinei, colega mea: la Colun, tatăl ei are ceva lac de pescuit, cu căsuțe, numai bune de un week-end sau chiar mai multe zile. Trecînd peste cîini, care sînt botezați cît de cît normal, adică Lessie și Lord, acolo mai există ponei-ul EA: Scarlet (o vedeţi în poză)... after all, tomorrow is another day... îl și văd pe Rhett Butler nechezînd de zor pe pășune, căutîndu-și iubita cu coamă, a mai fost boul Mișu, că muri săracul, vacile Becky și Tina, porcul Olimpiu, mai este încă o capră Carla, frații Genica, Lenuța (capre) și Doru (țap). Ăștia trei iar nu mai sînt, au fost botezați după copiii celui de la care i-a cumpărat tatăl Corinei. Doru era mare șmecher, cînd se îmbăta, că le cam trăgea la bere, era cel mai tare din parcare, făcea urît și se bătea cu cîinii... :))

Dacă tot vorbesc despre animalele altora, aș putea să vă spun și despre ale mele: în primul rînd au fost hamsteri, patru, cîte unul o dată, toți botezați Lucky (I, II, III, IV) și ai naibii, nu par să fi fost foarte norocoși: primul s-a ”pierdut” prin casă, cel puțin asta a fost varianta oficială prezentată de ai mei, never found pînă în zilele noastre... al doilea a avut un sfîrșit tragic, dar sper eu, plăcut, eram în pat cu vară-mea și nușce mi-a venit, l-am băgat în cămașa de noapte, cînd l-am scos făcea ca un pește pe uscat, rămăsese făra aer, am încercat eu să-i suflu ceva, nimic!... decedat! Pentru că vară-mii tocmai îi cumpăraseră ai ei doi hamsteri, am zis că nu se poate să îl vadă pe ăsta mort, că dacă n-o mai lasă, că ne-am dovedit iresponsabile... așa că l-am băgat într-un plic și l-am aruncat pe geam... :))) Ce vreți, singura înmormîntare care ne-a venit în minte! Lucky III, presupun că s-a otrăvit, că dădusem cu soluție pentru gîndaci, el bîntuia des pe jos și își lingea după lăbuțele... (știu, Lucreția Borgia). Al patrulea cred că a murit din simpatie cu soarta predecesorilor, l-am găsit în acvariul lui, la puțin timp după ce l-am cumpărat... concluzia: don't try this at home!

Așa... am mai avut-o pe Cora, Schnautzer uriaș, cățeaua mea iubită, a murit la 10 ani, cancer, nu am putut face nimic, am operat-o, n-a mai rezistat după, n-am avut inima să mă hotărăsc să îi fac o injecție letală la sfîrșit... în fine, sad story!

Pisici: Mica (o chestie mică, luată de pe stradă, rîioasă și cu toate bolile pămîntului, șase săptămîni am doftoricit la ea pînă să semene a pisică, a trebuit să o dau cînd am rămas însărcinată), Pisa (siameza, pe ea am dat-o cînd Arin a ieșit pozitiv la testul de alergie la părul de pisică, nu mi-a venit să glumesc cu asta, că a stat copilul o săptămînă în spital), Viorel (pui păstrat de la Pisa, arăta ca o albastră de Rusia, cînd era mic avea ochii violet, a trebuit să îl dau înaintea mamei sale, că ne-au amenințat vecinii că îl omoară, că cică le fura puii).

Rățoiul Băiatu': pe ăsta îl ținuse vară-mea pe post de animal de companie, la bloc la București, a mai poposit la bunicii mei tot acolo, pe urmă a ajuns la noi, venea cînd îl strigai, se ținea după tine ca un cățel. I-a adus cealaltă bunică, de la Giubega, și o fetiță, au avut 13 copii, tăiați pe rînd! Problema a apărut cînd și-au dat seama ai mei că îl tăiaseră din greșeală, că era leit progeniturile, iar rățoiul rămas nu mai venea neam, lemn tănase!

Acestea fiind spuse, ar fi interesant de văzut cu ce animale vă lăudați și voi!