Privind înapoi...

Cam pe la începuturile activității mele prin blogosferă, scriam un post dedicat în mare parte bunicilor mei și poveștilor lor din vremea războiului. De curînd, m-a apucat febra scanării multor fotografii vechi cu mine, familie și prieteni! Printre ele, această legitimație a bunicii mele, declarată văduvă pe vremea aceea. Mami (așa îi spuneam noi) n-a vrut niciodată să creadă că bunicul meu este mort, spunea că nu simte asta, așa că l-a așteptat șase ani de zile, pînă cînd el s-a întors din lagărul siberian unde fusese ținut prizonier! E o poveste de care îmi aduc aminte întotdeauna cu drag!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena