Pudibonderii...

Pe TV Sibiu există o emisiune pentru copii, sîmbăta. Nu vă speriați n-am dat brusc în admirație față de televiziunile locale dar sîmbăta asta am avut consemn ca la 11.30, moartă-coaptă să fiu în fața ecranului (pe canalul 24, Mama, în camera mea!!!) să văd cum apare Radu în nușce emisiune, că l-au filmat la bibliotecă, copilul super-încîntat! Mă instalez eu la 11.30, găsesc postul respectiv și la televizorul din sufragerie și văd... fotbal, era doar minutul 51 al partidei, și stau, și butonez, iarăși stau, nimic. După ăsta, Retrospectiva săptămînii, mă apucă crizele, mă gîndesc că am ratat momentul X, pentru că mai coborîsem prin bucătărie între timp, și dacă era într-una din știrile săptămînii și eu l-am ratat... Se termină astea și, în sfîrșit, genericul unei emisiuni pentru copii. Aici trebuie să fie! Într-adevăr, apare și fiu-meu, cu toată clasa, la biblioteca Astra, pentru o discuție despre prietenie, și dă-i cu proverbe despre subiect, cu discuții despre animalele - prietene ale fiecăruia, cu prietenii lor, aici pe Radu l-a apucat lauda că el nu are prietene dar are două iubite: două colege de clasă, în fine, momente hilar-poetice!

Ce am reținut eu și nu mi-a plăcut și vă spun și vouă: se lăudau copiii cu cîinele lor Y și cîinele lor Z, care mai vine și îi linge pe față... și la fiecare intervenea tanti bibliotecara și îi atenționa să nu mai spună că îi lingea, că e urît, să nu mai vorbească așa, să spună că ”le dădea un pupic”. Adică de ce pălăria mea trebuie să îi învețe că e urît să spui așa, că ăsta este verbul corect care descrie acțiunea respectivă, azi mîine nu mai lingi nici înghețata... ”ÎI DAI UN PUPIC”! Yak, ce nu-mi plac, ipocriziile și pudibonderiile astea...!!! Cum le sînt inoculate unora tot felul de inhibiții și trăznăi, începînd de mici!