Cîteodată îmi doresc...

... să-mi crească și mie o membrană dintr-aceea retractilă cum au anumite specii de rechini, care le acoperă și le protejează ochii atunci cînd se pregătesc de atac. Pentru că m-am săturat de praful pe care îl adun în ochi în fiecare zi, mai ales atunci cînd merg pe bicicletă. Cînd mai pot purta ochelarii de soare mai e cum mai e dar seara e nașpa rău! Și uit mereu să îmi iau ochelarii de protecție cu lentile transparente. Cu care arăt ca un aviator retro dar na, își fac treaba! 

Da, știu, ar trebui să fiu recunoscătoare că se lucrează pe strada ce o precede pe a mea. Dar deocamdată, praful cu granulație mai mare a primit supliment și praf fin, e o minune cînd trec pe bicicletă în urma vreunei mașini sau a autobuzului. Astăzi am beneficiat de tratament bonus cu praf, tot pe două roți fiind. În dreptul podului peste Cibin ajunsese norul ridicat de roțile mașinilor din Raliul Sibiului. Avea sau avusese loc etapa de pe circuitul din spate de la pompieri. Nu vreau să mă gîndesc cît a fost de fericit Miju la faza cu praful, că mă gîndesc că era foarte aproape de ce se întîmpla.