Pe două roți

Am recunoscut întotdeauna că mă bucur de lucruri mărunte. Cum ar fi faptul că astăzi am fotografiat o barză pe cîmpul spre Cisnădioara. Cu zoom-ul la maxim, că era destul de departe. Se plimba tacticoasă prin iarba încă verde, parcă neafectată așa cum mă așteptam de caniculă.

Mă bucur și de aprecierea zgomotoasă a pasagerului unui microbuz de București care a trecut pe lîngă mine și Andreea în timp ce bicicleam. Eram în față, l-am văzut cum i se lungește gîtul și fața a zîmbet și nu m-am putut opri să zîmbesc la rîndul meu. L-am auzit din spate strigînd că sîntem drăguțe, că ne iubește, i-am fluturat mîna fără să mă întorc și a continuat cu: "sînteți cele mai drăguțe fete din Sibiu!" Aș fi ipocrită să nu recunosc că mi-a plăcut și că rîdeam de-a dreptul continuînd să pedalez. Îmi pare rău că n-am coborît pînă în sat, am făcut cale întoarsă de la drumul spre Apfelhaus, în principal din cauza mea, că mă grăbeam să prind startul Raliului Sibiului. Am ajuns după start, n-am văzut mare lucru, în oraș îmbulzeală maximă, greu de strecurat cu bicicleta după mine, n-am putut să fac nici fotografii. Dar un lucru bun tot am făcut, am mîncat înghețată cu aromă de limoncello și nucă, cred că sînt pe cale să dezvolt o nouă dependență.