Viața la țară

Cu asta mă tachinează des prietenii "din oraș", cartierul meu fiind la periferie, un fost sat inclus în oraș o dată cu creșterea lui. Sincer, asta nu mă deranjează, mă bucur din plin de avantajele faptului de a avea grădină, chiar și parțial sălbatică. La fel cum savurez legumele crescute de mine, din stadiul de răsad sau semințe. Ieri am avut cea mai bogată recoltă de roșii de pînă acum, o vedeți în stînga. Nu știu dacă le inspir eu cu ceva dar nu seamănă una cu cealaltă plus că nu au nimic în comun cu roșiile perfect rotunde de pe piață.

Habar n-am ce le fac oamenii ăia, probabil sînt din alt fel de semințe, am cumpărat și din alea la un moment dat dar sînt groaznice la gust. Le prefer pe ale mele, așa ciudățele și netratate cu nimic cum sînt! Probabil încă o săptămînă-două voi mai avea din cele mari, apoi vor rămîne doar cele cireașă și castraveții. Apropos de castraveți, nu știu cum se face dar întotdeauna cîte unul scapă vigilenței mele și crește de zici că e dovlecel. Azi l-am cules pe cel din dreapta și nu știu ce să fac cu el, sigur e plin de semințe, am mai prăjit felii din altul de genul dar parcă nu era atît de mare...