Din înțelepciunea popoarelor...

... colecție de ziceri și strigături (de fapt fără strigături, că nu știu dintr-alea), într-o ordine aleatorie:

1. cine se arde cu ciorbă suflă și-n iaurt - asta este o cugetare retrospectivă și anticipativă, așa voi fi eu mîine dimineață la micul dejun constînd în iaurt cu cereale, pe motiv că mi-am ars limba proprietate personală cu minunea de ciorbă de legume pe care am făcut-o ieri seară. Normal că nu am avut răbdare să se răcească iar cele două castroane de la cină plus cele două de astăzi de la prînz au făcut o treabă temeinică.

2. zicătoare endemică - să dai cu căciula în cîini - în afară de tatăl meu, nu am auzit pe altcineva să o folosească - se aplică în cazul unei mîncări foarte bune, de exemplu ciorba mea de ieri sau cina de astăzi! Și te apuci și lauzi mîncarea că e așa de bună, să dai cu căciula în cîini! Nu mă întrebați ce vină au patrupedele sau de ce neapărat cu căciula, cert este că mie îmi vine cîteodată să dau cu bolovanul în Bobiță, cîinele vecinilor, mai ales cînd îmi sare inima din loc că mă latră la mine în curte!

3. ți-au murit lăudătorii - se pare că da, citind cele de mai sus e destul de clar că mă laud cît cuprinde, ce pot să fac, dacă nu mi-au ieșit planurile de grătar colectiv, am făcut unul individual, prilej de a mai arde niște vreascuri și uscături de pe moșie. Pulpele dezosate și feliile de dovlecel au ieșit tare bune, cu clasicul orez și salata făcută din nou cu roșii (de data asta de două feluri, cireașă și încă unele), castraveți și busuioc din producția proprie. Mă laud și cu faptul că, în timp ce așteptam să se rumenească carnea n-am stat degeaba ci am mai smuls, tăiat din vegetația abundentă din zonă și am visat cu ochii deschiși la viitoarea zonă de relaxare, luat masa, făcut grătar, pe care o proiectez acolo.