My life

Îmi pare rău că nu am fost suficient de nebună cît să scot aparatul foto din geantă și să fac ieri o poză cu soarele minunat la apus: era mare și roșu, încadrat perfect cît tot bulevardul Milea, așa cum se vedea el în oglinda retrovizoare. Poate dacă n-aș fi avut mașina din dreapta atît de aproape și constant lîngă mine, m-aș fi încumetat. Nu îl învinovățesc, de cînd avem piste de biciclete, avem mai puțin spațiu pe benzi. Ce a fost drăguț cînd am ajuns acasă după ce am recuperat copiii de la mama: întrebarea lui Arin: "De ce arăți atît de bine astăzi, mama?". Completarea lui Radu: "Da! Unde ai fost?" Eu: "La serviciu și la masaj, unde să fiu?!" Oare sînt plătiți să zică chestiile astea? :)) Și ultima de ieri: e nemaipomenit aerul nopții la mine în grădină, sînt înfloriți bujorii și arbustul de lămîiță, mirosurile lor amestecate de adierea vîntului m-ar face să dorm acolo, mai am ceva rețineri din cauza țînțarilor! În imagine: bujori, lămîiță și un spirit ...

Pentru că astăzi a început "Săptămîna românească" la Hotelul Ibis ! Pe ici pe colo am contribuit și eu cu ceva elemente de decor, cum ar fi niște oale și ulcele, o roată de tors, amintire din podul casei și niște damigene, amintiri din pivniță. Una dintre damigene încă mai are o chestie în ea, am ținut-o în mașină în căldură azi toată ziua, începuse să miroasă suspect, dacă bubuie ceva la Ibis, nu adresați reclamații! Lăsînd gluma la o parte, merită să mergeți să testați mîncarea, este delicioasă, eu am mîncat azi după masaj niște mămăliguță cu pui, șunculiță fiartă și mujdei... o nebunie!!! În fiecare seară, începînd cu orele 19:00, puteți mînca în restaurantul hotelului pe principiul "all you can eat buffet", cu mîncare caldă (inclusiv ciorbe) și rece la prețul de 35 lei/persoană. Rezervări și informații la telefon 0269/218100.

Cu siguranță sibienii știu de Piatra Broaștei, denumirea populară pentru calcarul cretacic de la Cisnădioara. Se pare că acesta are o vechime de 65 milioane de ani, locul este Rezervație geologică. Din cîte puteți citi pe placa de la baza rocii sau pe net, acesta este constituit din numeroase cochilii de hipuriți, amoniți și belemiți... așa să le rămînă numele, nu mă dau importantă că aș ști cum arată ei. Recunosc, am fost și eu suficient de profană cît să calc pe piatra respectivă și să îmi fac poze acolo cu alte ocazii, dar ca gașca veselă din imagine... mai rar!!! I-am surprins azi, noi, pe biciclete! Nenea cel dezbrăcat cred că s-ar fi urcat cu totul pe piatră pentru divertismentul aparținătorilor... Și dacă pretextează că s-a oprit acolo pentru reparații la mașină (anterior pozei de grup, scotocea ceva pe sub ea), și-a și găsit locul!...

Anul ăsta am fost complet pe lîngă anticiparea evenimentului, cumpărat bilete la spectacole, bifat punctele de interes. Nu știu dacă voi reuși să recuperez din mers. Probabil că nu, biletele au fost epuizate la majoritatea pieselor. Îmi rămîn cele stradale. Ieri, înainte de Masa Critică, i-am putut vedea pe Bălcescu pe cei de la Camouflage Roadshow & Duo Diagonal cu "Călăreții fără cap". Fără cap am înteles... erau chiar haioși așa, dar... călăreți? Poate călăreau umbrelele... invers și nu mi-am dat eu seama! Mai pe noapte, după ce am parcat cu chiu cu vai mașina, am putut auzi de la distanță bis-ul Holograf. Strecurîndu-ne în Piața Mare, am văzut Transitions , spectacol de stradă al trupei germane Aktionstheater Pan Optikum. Din ce am înțeles eu la fața locului, avea ceva rădăcini în mitologie, am văzut răpirea Europei și căutarea ei de către fratele său, profețiile orbului Tiresias. Exista și text, dar nu te puteai concentra asupra lui în mijlocul mulțimii. Așa că, m-am...

... de relaxat fizic&co, pînă pleacă AA CC (colegii mei știu de ce!): - bath fizzie bio... de la GG citire, tare fain, păcat că e adus de la Germania și nu știu dacă găsesc aici, creamy ball a fost și mai minunată, mai am una pe stoc; - șampon Yves Rocher, bune produsele, ăsta e în testări, vă zic după ce știu mai multe dacă funcționează; - body-scrub... buuun; - loțiune de corp parfumată, a se mulțumi Simonei pentru ea! La mine funcționează așa că: DO TRY THIS AT HOME!

Din seria... uite norii, uite giratoriul... oare reușesc să pornesc aparatul? să iau virajul... să surprind ceva din cer fără să surprind de foarte aproape (ceva de genul... full contact) mașinile care așteaptă la stop... astăzi, o palidă copie a ce era deasupra! Și cu ceva corecții... de genul auto-contrast și mărit saturația în picasa. Nu mult, cît să mi se pară că seamănă mai bine cu ce am văzut mai devreme!

Nu ştiu dacă ajung, dar vă recomand să mergeţi! Mîncare naturală, bună rău, sate liniştite, natură, oameni frumoşi! Nu uitaţi de rezervarea prealabilă, pe mail sau la numărul de mobil afişat! Poftă bună şi bucuraţi-vă şi pentru mine!

Din Germania... da???!!! GG a luat din nou astăzi copiii familiei. Mama lor proprie fiind cu probleme importante de rezolvat în oraș, aka programare la Carmen și la un nene doctor. Care nene m-a felicitat pentru promptitudinea cu care l-am căutat, adică n-am stat decît trei săptămîni jumate cu mîna dreaptă amorțită înainte să ajung la el. Media cică ar fi de două luni. I-am spus că nu-mi permit, fac prea mult sport și am nevoie de mîna aia! În fine, cînd plec de acolo, mă sună GG , eu mă gîndesc: of, deja nu mai poate cu copiii și n-au trecut nici două ore! Se pare că se descurcau dar eu am primit sarcina importantă să ridic un colet cu "ajutoare" de la firma transportatoare. Îmi exprim dubiile că mi-l vor da, eu nefiind cu bolentinul adrisantei, Honey îmi trimite numărul coletului și seria și numărul cărții de identitate și zic totuși să încerc. Buuun... ajung eu acolo, floricică, îl găsesc pe nenea șef principal peste colete, îi spun că am unul de ridicat... îi arăt codul,...

Dialog în bucătărie între mine și copilul metafizic: Arin: Sînt atît de emoționat, sîmbătă va fi iar concursul de dans... Șiii... pînă acum, la repetiții, am dansat cu Teodora, poate vom dansa împreună și la concurs! Eu: Adică îți mai place de Teodora? Arin: Așaaa... un pic! Știi... dragostea din clasa întîia nu se uită... (mda, acum e în a doua, cu totul altceva) Păi da... spuneți și voi... cum să se uite? :)) Vă vine să credeți că dopulețul ăsta de clasa întîia era deja la a țîșpea pasiune? Precedenta fiind Diana, de la grădiniță. A mai fost și o Andrada și nu le mai rețin eu numele... Ce să spun... nu se uită dragostea... nici prima, nici marea dragoste, niciuna... Sînt curioasă cum este cu ultima dragoste. P.S. Îmi veți ierta folosirea titlului lui Marquez... ca un fan înrăit ce sînt, îmi mai permit din cînd în cînd împrumuturi de genul!

Trebuie să recunosc, nu citisem post-ul lui Teo despre filmul ăsta înainte să îl văd! Probabil a fost mai bine așa, nu îmi place să știu dinainte ce se va întîmpla. Deși, el evită acolo să dezvăluie deznodămîntul! Mai bine citiți ce a scris privind acțiunea filmului, a surprins foarte bine lucrurile. Pe mine m-a impresionat Lubna Azabal, în rolul lui Nawal Marwan, protagonista, și modul de realizare a filmului, mi-a plăcut ingeniozitatea cu care regizorul, Dennis Villeneuve, a creat anumite scene. Eu, cu fascinația mea pentru apă, am rămas cu imaginea lui Jeanne (fiica protagonistei) filmata de sus in timp ce înota. Filmul te lasă cu multe noduri în gît, pe mine cu și mai multe lacrimi șiroind, dar vi-l recomand, e o experiență! sursa foto

Probabil s-a prins cineva acolo sus cum că mie îmi plac sticluțele ... sau, mai bine zis că aș colecționa toate trăznăile. Sub dopul sticlei de băutură din aia neindicată dar care îmi trebuie mie de obicei după ceva efort fizic (bicicletă sau, în cazul ăsta, caiac) am găsit scris STICLA. Nu știam de campanie dar m-a lămurit Oana ce și cum, ieri am fost la un super-market și am ridicat sticla "de colecție". Întrebarea mea este: să o beau sau nu? Dacă e de colecție înseamnă că trebuie să o țin așa cum e acum? Adică nedesfăcută? E ca vinul?... îl desfaci după 50 de ani cu nepoții și ăia îți spun ce e cu gemul ăsta (exagerez, bineînțeles)?

Există o lege a compensației... eu n-am reușit să îmi cumpăr elefănțel din Anglia dar, mi-a adus mama unul mic și foarte colorat din Spania, de unde s-a întors duminică, la timp pentru a-și vedea din autocar fiica, cu caiacul pe Olt... :) Sînt restantă să vă povestesc despre prima ieșire cu caiacul de anul ăsta dar voi recupera. Iar cînd voi avea răbdarea să văd cele 800 și ceva de poze făcute de mama în săptămîna în care a stat pe tărîmuri iberice, probabil mă voi mobiliza și să fac unul sau mai multe colaje de fotografii... sînt frumoase cu siguranță culorile de acolo...

Din seria interminabilă a "recuperărilor/refolosirilor" mele... mă întreba GG cînd a văzut că țineam o rîșniță de sticlă (cu verdețuri italiene, se aruncă după folosire) epuizată... asta la ce îți mai trebuie??? I-am răspuns: nu se aruncă, știu deja ce voi face cu ea, după ce mă prind cum pot să îi tai elementul de plastic+metal care rîșnește! În imagine nu aveți sticluța respectivă, pentru că încă nu m-am prins cum să mă scap de plasticul respectiv dar aveți o sticluță de la sos de soia, una de la condimente pentru grătar, un țoi și un păhărel de țuică... zic eu că arată interesant florile puse în ele! Și, din nou... foarte ușor de "improvizat"!

Nu e frumos ce fac acum, dau din casă (respectiv de la locul de muncă), dar mi s-a părut atît de amuzant scrisă o reclamație ajunsă din greșeală la noi încît nu m-am putut abține! Sper să fiu iertată pentru indiscreție. Tanti pare tare supărată și s-a străduit să scrie pe computer sau să dea cuiva să îi scrie păsul, cu â inclus, eu mi-am permis să scriu cu î, așa cum scriu eu pe motiv de dezacord cu ideile Academiei Române. În rest, am copiat identic: "... vă declar că sînt nemulţumită deoarece acum patru ani vălicica de pe strada... a fost acoperită. Tot pămîntul care a fost scos din vale mi-a fost pus lîngă gard şi presat. În urma acestui incident nefericit, gardul a început să se crepe, datorită forţei cu care se lasă pămîntul pe gard. În plus acest pămînt a fost pus la nivel cu gardul, încît doar două plăci mai scot în evidenţă gardul, întrucît lumea sare în grădină. Astăzi în data de... văzînd muncitorii lucrînd la amenajarea drumului, aceştia mi-a pus lîngă gard nişte bolov...

Ieri i-am scos pe copii şi pe GG la o pizza. La Max . Nu mai fusesem de cînd l-a preluat Gianfranco, arată la fel de bine, după trecerea lui Arin... arată cu trei umeraşe în minus, că le-a rupt cînd a sărit să îl agaţe pe unul dintre ele! :) Înainte să intrăm, căutam loc de parcare... eu - şofer! Trecem pe lîngă străduţa din imagine... GG: puteai să intri pe străduţa asta, să parchezi acolo! Eu: Nu puteam, că era sens unic! GG: Da, dar era din partea asta! Eu: Nu era din partea asta, eu aveam interzis! Radu: Mama, îmi pare rău să-ţi spun, GG are dreptate, era sens unic din partea asta, mai era un semn de staţionare interzisă! Eu deja rumegam mărunt că sînt contrazisă cînd eu văzusem clar semnul de interzis... şi cum mă învaţă fiul meu semnificaţia indicatoarelor... Parchez pe o altă stradă, la stînga, şi ne îndreptăm spre restaurant unde vedem... toate semnele alea! Doresc să se ia măsuri: să se hotărască asupra unui sens... ca să evităm certurile în familie!!!

Duminică, trezită eu cu elan și avînt, m-am hotărît să pun în practică ceva ce-mi propusesem de vreo două săptămîni și anume, să reciclez o cutie de conserve în suport de lumînare. Se știe deja că am pitici pe creier cu nearuncatul la gunoi al lucrurilor, sigur păstrez mult prea multe dar la mintea mea creață, îmi imaginez mereu că va veni o zi în care le voi folosi! În caz că vă tentează subiectul de azi, aveți nevoie de lumînări consumate parțial (mie îmi rămîn tot soiul de mini resturi, se ard inegal), cutie de conserve, fitile de lumînări (n-am avut, am folosit trei lumînări mai mici pe post de înlocuitori), ciocan, cui, ideal ar fi un suport cilindric de lemn pe care să puteți ține fixă cutia în momentul în care vreți să îi dați găurile. Eu am folosit o bucată de creangă, a mers mai greu! Uimitor, am reușit să nu îmi găuresc și degetele proprietate personală! (Neuimitor, am cioplit o bucățică din aceleași degete puțin mai tîrziu, cînd tăiam o bucățică de slănină să curăț grătarul!...

... în grădină nu am! Am avut acum ani de zile dar din păcate, cireșul s-a uscat! Aș fi vrut să mă pot bucura de ele, mă gîndesc de multe ori la cultul pe care îl au japonezii pentru admiratul florilor de cireș, m-a impresionat foarte tare în Ultimul Samurai , felul în care Katsumoto (Ken Watanabe) căuta bobocul perfect! Nu știu dacă voi reproduce exact replica dar spunea că: "Ai putea să îți petreci o viață întreagă căutînd bobocul perfect și nu ar fi o viață irosită"... Oricum, sînt minunați pomii înfloriți primăvara, la mine acum vedeta este mărul de vară, fotografia este făcută cu telefonul mobil, aparatul meu foto bîntuie în apropiere de Malaga acum, cu mama respectivă. Au un parfum delicat, e o plăcere să stau în spatele grădinii, chiar dacă nu pentru o viață întreagă...

Știu că sîntem în luna mai dar uite că eu sînt în dispoziție de iarnă... Poate m-au direcționat înspre asta și bucățelele de gheață cu care ploua ieri, și frigul! Nu știu cîte grade erau dar sigur nu era temperatura potrivită pentru balerinii mei! Ne-am încumetat eu, GG și copiii să dăm o fugă pînă în Piața Huet, pentru una dintre manifestările primei ediții a festivalului Huet.Urban . Pentru că vremea nu încuraja evenimentele de afară, am ales concertul Intermezzo Cvartet, din Cafe Wien. Foarte mult ne-a plăcut! Atmosfera de cafenea, cu ceai cald și sunetul viorilor... chiar și cu ploaia și gheața de afară! În principal, așa am ajuns la Iarna lui Vivaldi, pentru că una dintre piesele interpretate, îmi semăna a Anotimpurile lui. Preferatul meu este Iarna, deși recunosc că am crezut multă vreme greșit că piesa care îmi place este Primăvara , cred că mi se părea imposibil să îmi placă un alt anotimp. Azi, am tot ascultat-o, poate vreți și voi: Vivaldi - The Four Seasons 4 Winter ...

Nu știu dacă pentru mine acum este momentul "schimbării", știu sigur că sînt multe lucruri care se reașează cumva în viața mea și e bine, pot simți asta! Atunci cînd am primit de la Carmen link-ul la filmul The Shift , ( sursa foto și locul unde puteți asculta o muzică minunată, parte a coloanei sonore) am știut cu cine trebuie să îl împart, înainte de a-l vedea eu! Acum am reușit să îl văd și trebuie să îl dau mai departe tuturor celor care vor simți că este momentul să îl vadă sau să îl înțeleagă! Sau să accepte ceea ce este dincolo de imediatul din viața noastră! Poate vă vor plăcea și vouă replici din film: "chiar și după tot acest timp, Soarele niciodată nu îi spune Pămîntului: îmi ești dator." (citat din poetul Hafiz ) "Oriunde ești și de orice vîrstă, ești doar la un gînd distanță... de a-ți schimba viața." Uitați-vă la el cu inima deschisă! Noapte bună, ...!

Hmmm... chiar dacă Ile a fost drăguţă şi mi-a trimis link-ul ... se pare că am ratat oportunitatea angajării! :))

... la nunți, botezuri, înmormîntări regale... Cînd mă gîndeam eu că am reușit să evit să mă uit la mult mediatizata nuntă din familia regală britanică... exceptînd cele cinci minute în fața calculatorului unei colege, cît să ajungă domnișoara în fața altarului, se pare că s-a mai găsit o metodă! Vineri seara, merg să o iau pe GG de la serviciu și trebuie să vizitez "grupul sanitar" (prietenii știu de ce e în ghilimele). Stînd eu în cabină... ce să auzi: teatru radiofonic!!! Stația unde de obicei se auzea muzică (frumoasă) transmitea în reluare slujba de cununie. Așa că... l-am auzit pe prinț spunînd I do... iar în timp ce trăgeam apa... am auzit-o și pe Kate (aka Catherine)! Sînt o groaznică, știu! Dar, pur și simplu n-am putut rezona la tot tamtam-ul de pe toate gardurile... și apucasem să le văd și pe cele londoneze în prealabil... :))

Vă spuneam aici despre interesantul meniu al unui restaurant din Turda şi despre traducerea lui în engleză. Între timp, pentru o prezentare realistă a situaţiei, şefa mea a făcut rost de o fotografie... Worn out vampire's dick/prick All in Exhausted , anyone?

Vineri am încercat un alt traseu la Masa Critică, ușor mai lung, pe Calea Dumbrăvii, pînă la drumul spre Valea Aurie, de unde am intrat pe pista de bicicliști. Cu ocazia turei din aprilie am cugetat din nou la cît vor fi de utile sau nu pistele de bicicliști cu care ne amețește administrația. Sau mă rog, marcajele alea viitor colorate de pe asfalt! Eu nu sînt chiar exaltată de idee... mai curînd mi-ar fi plăcut să lungească pista existentă, înspre Cisnădioara sau Rășinari. Cu delimitarea aia de lîngă bordură nu știu dacă se va schimba cu adevărat ceva! Teoretic, eu ca biciclist tot pe acolo circul, prin aceleași valuri, șanțuri și guri de canal, mașinile tot așa trebuie să mă ocolească... dacă vor! Plus că, drumurile noastre nu sînt suficient de late pentru afacerea asta... am văzut că au început să facă noi marcaje pe Alba Iulia, să modifice și benzile de circulație pentru autovehicule, să le facă cît de cît egale! M-am uitat din spatele unui autocar de pe prima bandă la marcajul ăla ...