Cu marcaje... fără marcaje...

Vineri am încercat un alt traseu la Masa Critică, ușor mai lung, pe Calea Dumbrăvii, pînă la drumul spre Valea Aurie, de unde am intrat pe pista de bicicliști.

Cu ocazia turei din aprilie am cugetat din nou la cît vor fi de utile sau nu pistele de bicicliști cu care ne amețește administrația. Sau mă rog, marcajele alea viitor colorate de pe asfalt!
Eu nu sînt chiar exaltată de idee... mai curînd mi-ar fi plăcut să lungească pista existentă, înspre Cisnădioara sau Rășinari. Cu delimitarea aia de lîngă bordură nu știu dacă se va schimba cu adevărat ceva! Teoretic, eu ca biciclist tot pe acolo circul, prin aceleași valuri, șanțuri și guri de canal, mașinile tot așa trebuie să mă ocolească... dacă vor! Plus că, drumurile noastre nu sînt suficient de late pentru afacerea asta... am văzut că au început să facă noi marcaje pe Alba Iulia, să modifice și benzile de circulație pentru autovehicule, să le facă cît de cît egale! M-am uitat din spatele unui autocar de pe prima bandă la marcajul ăla incipient pentru biciclete... complet acoperit! Pur și simplu nu au loc bicicletă+autocar+mașină! Așa că... eu zic că e mult zgomot pentru nimic! Ca să nu mai spun că pînă vor face porțiunea aia de drum să arate uman, să nu fie plină de praf și pietriș, pe lîngă denivelările de rigoare... nu vor obține decît niște pietricele colorate... să mai schimbe culoarea clădirilor și zidurilor aferente, stropite din belșug cu toată mîzga aia la fiecare ploaie!