Despre dragoste și alți demoni...

Dialog în bucătărie între mine și copilul metafizic:
Arin: Sînt atît de emoționat, sîmbătă va fi iar concursul de dans... Șiii... pînă acum, la repetiții, am dansat cu Teodora, poate vom dansa împreună și la concurs!
Eu: Adică îți mai place de Teodora?
Arin: Așaaa... un pic! Știi... dragostea din clasa întîia nu se uită... (mda, acum e în a doua, cu totul altceva)
Păi da... spuneți și voi... cum să se uite? :)) Vă vine să credeți că dopulețul ăsta de clasa întîia era deja la a țîșpea pasiune? Precedenta fiind Diana, de la grădiniță. A mai fost și o Andrada și nu le mai rețin eu numele...
Ce să spun... nu se uită dragostea... nici prima, nici marea dragoste, niciuna... Sînt curioasă cum este cu ultima dragoste.
P.S. Îmi veți ierta folosirea titlului lui Marquez... ca un fan înrăit ce sînt, îmi mai permit din cînd în cînd împrumuturi de genul!

Comentarii

  1. Anonim23 mai 2011 la 21:28

    Despre ultima dragoste nu vei mai putea scrie tu. Va fi rezumatul tuturor celorlalte si in acelasi timp ...

    RăspundețiȘtergere
  2. GG23 mai 2011 la 23:24

    :)))) dulceeeeee! Arin n Teo are sitting in a tree, K.I.S.S.I.N.G :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Lillee24 mai 2011 la 23:04

    :)) Cat de scump este!!! Un adevarat Casanova ai la usa. Sa vezi tu mai incolo... :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Orin25 mai 2011 la 08:57

    @ Anonim... aştept cu nerăbdare să ţi se adeverească vorbele.
    @ GG - dulce... ca o savarină! Să sperăm că nu vor sta în copac, dar vor dansa împreună.
    @ Lillee - mai încolo, tai bilete la poartă! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim25 mai 2011 la 20:53

    Asteptarea nu-ti va aduce nimic bun, ca si parerea ca la un moment dat nu mai ai de unde sa dai. Sufletul seaca numai daca acel proprietar de suflet doreste acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  6. Orin25 mai 2011 la 23:39

    Al meu este departe de a fi secat...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe