My life

Astăzi voi face reclamă, gratuită evident... și necerută (mai mult ca sigur că o parte din beneficiari nici nu vor ști de ea). Cum mie îmi place să împărtășesc și cu alții lucrurile bune de care am parte, într-o ordine aleatoare... beauty, mind and relax tips: - pentru cei care au nelămuriri... n-am pățit nimic nașpa în poza de jos, am pe față o minunată mască pusă de Carmen (ea chiar nu are nevoie de reclamă, deja are mai multe cliente decît îi ajunge ziua), după care am o piele soooft... - pentru hăinuțe mai altfel, serii mici, de la vintage (gen rochița mea gri metalic) la office chic, vă recomand un alt fel de experiență de shopping, cu circuit închis, prin butic-ul Crinei (latest update: una dintre cele mai recente cliente ale ei este tanti procuror Kovesi), pentru date de contact mă buzz-uiți pe mine - bijuterii asortate și personalizate de la Sis Boutique , de acolo am setul asortat rochiței - frumosul spațiu al librăriei și cafenelei Humanitas, chiar și fără să cumpărați o c...

Vă promisesem cîteva dintre fotografiile cele mai reușite ale mamei mele, de pe unde a bîntuit. Oarecum surprinzător, la prima ei experiență foto-amatoare cu digi-cam, le-a nimerit unele foarte frumos. A avut și un peisaj pe măsură dar și încadrarea contează. De ce globe - trotteriță? Pentru că le povesteam colegilor pe unde mai bîntuie mama mea (eram la ziua unuia dintre noi, deci eram cam toți) și unul dintre ei, în șoaptă, către o altă colegă: "da' ce... ?! mama Cristinei e Globe Trotter??" :)) și așa i-a rămas numele... nu că nu i s-ar potrivi! Mie îmi place că face lucrul ăsta (unde mai pui că îmi aduce și elefănței și alte minunății de pe unde merge), are o energie la vîrsta ei... muuult mai multă decît mine... și își alege tot excursii din astea halucinante... ziua și hotelul, orașul, țara cîteodată... Aaa... pînă nu uit... astăzi imagini din Petra... și eu vreeeaaauuu acolo!!!

Una dintre cele mai frumoase amintiri cu care am rămas din Budapesta este cea a salciei de lîngă Sinagoga Centrală, un memorial impresionant al Holocaustului. Fiecare dintre micile frunzulițe de metal are inscripționat numele unor evrei uciși. Nu vă puteți închipui senzația pe care o ai atunci cînd stai lîngă salcie, și adie vîntul, și e un foșnet și o plîngere, un cîntec atît de trist... Nu știu cîte dintre tururile organizate o au inclusă, știu că mai fusesem o dată, într-o mini-excursie Budapesta - Viena și ghidul nu ne-a spus nimic. Eu am ajuns pentru că mi-a arătat-o Bev, un bun prieten, l-am mai pomenit pe aici. Acum sînt puțin invidioasă pentru că prietena mea, Mari, va pleca săptămîna viitoare cu ai ei la Budapesta... și i-am spus că salcia este un must - see. Așa mi-a venit ideea să vă spun despre ea. Am aflat cu ocazia asta și că sinagoga lîngă care este memorialul este a doua ca mărime din lume.

Cam așa a arătat la noi Ora Pămîntului. Puștii erau încîntați că stăm la lumînări, ne-am descurcat și cu cititul aventurilor lui Firmin. Sper că măcar o parte din voi ați stins luminile ieri.

Că bine zice Adela de poziția grupat pentru microbiști! Nu uitați, deseară, între orele 20.30 și 21.30, Ora Pămîntului , atmosferă romantică, la lumînări... vedem noi peste 9 luni dacă sînt ceva rezultate mai puțin sau mai mult dorite! Lăsînd gluma la o parte, nu cred că este un sacrificiu mare să stingem luminile pentru o oră (și, pe cît posibil și ceilalți consumatori de energie), să dăm și Pămîntului respectiv înapoi puțin din ceea ce îi luăm, din ce ne luăm, în fiecare zi! Beznă plăcută, tuturor!

ATELIERUL PARINTILOR Sibiu: 3-4 aprilie, 24-25 aprilie 2009 Un curs construit nu pentru că e la modă preocuparea pentru cum să-ți crești copiii, ci pentru că relația părinte copil este cea mai fragilă și fermă relație pe care o experimentăm în această viață. Descoperim zilnic alături de copiii noștri că dragostea pentru ei este importantă, dar nu este suficientă. Avem nevoie de ceva în plus: o relație care să fie mereu de calitate. Această relație ne surprinde zilnic, ne cere vigilență, coerență și rigoare. Atelierul Părinților este locul în care veți învăța să deveniți părinți (sau bunici) mai buni, locul și timpul în care vă propunem într-o manieră interactivă, vizuală și introspectivă să vă construiți relația cu proprii copii. Ce diferentiaza cursul: Atelierul este locul în care veți descoperi ceea ce nici o școală nu ne învață: 1. Puțină hîrtie și multă trăire atent condusă pentru a descoperi resursele soluționării. 2. Atracția bucuriei de a învăța relaxat și curios. 3. Răspunsuri ...

În sfîrșit am primit și eu pozele de la karaoke, de miercuri, din Oldies... unde a fost tare fain, între prieteni, am cîntat, am dansat, multă lume... vedeți în poze: De atunci am o altă angoasă... Doru și Mihai, care m-au auzit prima dată cum cînt mi-au spus că îmi seamănă vocea cu a lui Annie Lennox... și tot ascult eu în mașină Medusa ... și parcă dă cu rest... nu cred că m-aș băga la o melodie de-a ei, nici măcar cînd îmi revine gîtul la normal... Quizz: la acest eveniment am făcut poze eu, Gabriela și Cosmin... cine a făcut poza din mijloc de pe rîndul de jos???

... dacă toți stejarii își păstrează frunzele uscate iarna și le pierd doar primăvara tîrziu... sau doar al meu? An de an face lucrul ăsta, încă e plin de frunze uscate...

Cu ce îmi mai ocup eu timpul... primesc newsletter-ul de la kudika și din cînd în cînd îmi mai fac cîte un test. Azi am aflat că mi se potrivește un: Parfum oriental Ai o personalitate senzuală și extrem de sofisticată, iar stilul tău de viață reflectă în totalitate pasiunea și, totodată, perfecționismul tău. Adori să-ți manifești senzualitatea puternică în nopțile lungi de dragoste, în care să fii învăluită de un parfum oriental sau chiar afrodisiac. Mizează pe esențele lemnoase de santal și ambră sau note condimentate, regăsite în cantități variabile în parfumuri precum Kenzo Amour, Christian Lacroix Absynthe de la Avon, Alchimie de la Rochas, Shalimar de la Guerlain sau Dioressence de la Christian Dior. Cum s-ar spune... tantana! Parfumul de ambră mi-a plăcut de mult, chiar mi-am adus esență din Tunisia, iar parfumurile care îmi plac mie sînt: ziua... L'eau par Kenzo (ăstuia i-am fost cel mai mult fidelă... adică de vreo 14 ani), noaptea... Jungle , tot de la Kenzo, Poeme de L...

Nenea respectiv pomenit în titlul postării ştia el ce ştia... adică lucrurile pot merge cît se poate de aiurea cîteodată. În urmă cu vreo două luni bîntuiam eu prin posterland după ceva afişe drăguţe. Dau de pagina retro şi fac... wow... mucha... wow... vreau!!! Ok, fac eu comanda, nu erau pe stoc, la un moment dat vine unul dintre cele trei pe care vroiam să îl cumpăr, ajunge la mall, merge tatăl copiilor după el, toate bune şi frumoase, încă aşteaptă să îl înrămez. Celelalte două au sosit de vreo două săptămîni, cred, şi de atunci încerc să intru în posesia lor. De două ori l-am convins din nou pe Adi să meargă după ele la mall, ţeapă, magazinul respectiv cu lacătul pe uşă în ambele cazuri. După negocieri messengeristice, ajung posterele pe Avram Iancu, unde s-au mutat cei de la mall. Problema era acum că aveau programul doar pînă la orele 17 şi eu termin serviciul la 16.30. Serviciu care este pe Verzăriei = Turnişor = departe. Ieri îmi iau eu inima în dinţi şi zic, hai să încerc să...

The way I see green...

Uite că am evoluat de la șobolănelul din Ratatouille , Remy, la Firmin, eroul lui Sam Savage. Cartea acestuia, "Firmin. Aventurile unei vieți subterane" , vîndută în peste 30 de țări și unul din best-seller-urile anului 2008, a aterizat și la mine pe noptieră. Am citit despre ea în Adevărul și mi s-a părut o carte interesantă de citit copiilor mei seara. Firmin este un șobolan, din cei 13 născuți într-o librărie dintr-un cartier sărac din Boston, în anii '60. Pasionat de ronțăitul cărților inițial pentru gusturile și aromele diferite, începînd cu paginile rupte din "Veghea lui Finnegan", de James Joyce, cu care mama lui căptușise culcușul, ajunge încetul cu încetul să descopere pasiunea cititului. Noi aici am ajuns cu lectura cărții, picilor mei le place, cînd îi întreb ce vor să le citesc seara îmi spun... aia cu șobolanul, Firmin, așa că sîntem în regulă... mai vedem pe parcurs!

Dacă vă gîndeați că "prietenii" noștri stau cuminți, vă înșelați!!! Se pregătesc două noi petreceri tematice: prima, sîmbăta aceasta, după orele 21.00. Un party pentru nostalgici. Tema e șlagăr, Muzica anilor 8o, Corina Chiriac, Dan Spătaru, Mihai Constantinescu, Mihaela Runceanu, Angela Similea, Hruscă, Șeicaru, Cenaclul Flacăra... Cosmin ne promite că dacă nu ne place schimbăm muzica! Ceva mai periculoasă se anunță a fi petrecerea de sîmbăta viitoare. Ne vom juca de-a Kill Bill sau vom Pulp Fiction-ui. Accesorii recomandate:haină de piele, ochelari de soare, paiete, tocuri, jartiere, pistoale, motoare, sînge, desfrîu, pasiune, control, bombe(sexy), dans și împușcături!!! Mare artizan de afișe, mare... old friend-ul, Adi Oprea, în traducere liberă, AdiO.

Et voila! Colecția mea s-a îmbogățit cu cinci mici și drăguți elefanți. Nu unul, cum o rugasem pe mama mea, cinci!!! Doi din Israel (primii doi din dreapta), unul din Iordania (extrema stîngă) și cei doi din prim plan... grațioși și delicați, alb-negru, din Egipt. Unul este din onix alb iar celălalt, din bazalt. Sper că vă dați seama că tot grupul mamei mele se uita după elefănței... acolo plin de cămiluțe, sfincși, piramide și alte alea în miniatură... dar nu, ea căuta elefanți... :) Evident, sînt super încîntată de noii veniți! A, și a meritat să ia aparatul meu foto cu ea, au rezultat, pe lîngă mult balast (că m-a depășit la poze, a făcut vreo 800) și cîteva fotografii foarte reușite... probabil voi posta o parte dintre ele, frumoase tare locurile pe unde a umblat, mi-au plăcut mult stîncile declinate în zeci de tonuri de roșu, ocru, galben, portocaliu, ale Petrei.

Ea e Teodora (fetița Ligiei și nepoțica Ramonei, my best friend in the whole world)... și e chiar una dintre cele mai frumoase fetițe ever! Sîmbătă am fost la botezul ei și m-am minunat cît poate să fie de frumușică și de veselă și de cumințică, foooarte tolerantă la ce se întîmpla acolo, nu a plîns, a suportat cu grație frigul și apa rece din cristelniță. N-am putut să nu v-o arăt!

Frumos tare astăzi afară... sună Alina că vine să grătărim ceva... lemne ai? am, cum să nu... că pe mama a apucat-o frenezia astă toamnă și a drujbuit cu vecinul mai mulți pomi care erau ei în plus sau în uscare accelerată! Stabilim noi ce și cum va fi în meniu... toate bune și frumoase. Înainte să vină zic eu că ies să văd ce mai face grătarul respectiv, că știam că e pe ducă... dar nici chiar așa... nu mai avea fund, era tot mîncat de rugină, cînd îl iau să văd cum l-aș putea petici... dezastru total... s-a desfăcut ca domino-ul... a dat cu virgulă. Cum m-au făcut ai mei fată descurcăreață, mă uit eu prin bazarul care este curtea mea să văd ce seamănă cu ceva utilizabil și am venit cu soluția: una bucată găleată de metal în care se așează frumos una bucată lighean... pe care vine grătarul!!! Evrika! A rezultat instalația de mai sus! Probabil că ar fi coșmarul tipului de culoare de pe Euphoria, care era maestru șef grătargiu, dar a mers... și am făcut noi piept de pui și mititei și ci...

Cred că ați citit rapid și plictisit post-ul precedent, era mai așteptat de văzut cum a fost la Seara Spaniolă din Old Friends! Răspuns... foarte fain! Din nou o petrecere cu mult dans, ritmuri latino și mare nebunie... punctată cu hăinuțe roșii, sau tăurași negri pe tricouri galbene. Gașca veselă a lui Cosmin 2 a avut de lucru cu imprimarea a patru tricouri tematice, cu texte "spanish". Cosmin 1 (pe numele lui, Chindriș, vesel proprietar de local pentru prieteni) ne-a pregătit și teste cu 50 de întrebări încuietoare să vedem cît știm și cît nu despre ce este de origine spaniolă. Am știut 46, dar din graba și neatenția specifică vîrstei, am bifat trei căsuțe aiurea așa că am rămas cu doar 43 corecte... :( Poate îl rog să îmi dea și mie testul respectiv să vedem cîți știți răspunsurile (deși nu e ok, pentru că mai aveți și google-ul la îndemînă). Seara a fost una cospomolită pînă la urmă: Spanish Night cu Irish Beer (Guiness), American Cigarretts (dacă sînt American, Marlboro...

Vinerea asta am fost la vernisajul expoziției de fotografie și grafică semnată George Vasilescu (Ploiești), în salonul de nefumători de la Atrium (sau Lounge). Aici am văzut un periplu imagistic prin exotismul unei alte culturi, îndepărtate nouă, rezultat în urma celor trei luni de ședere în Bangladesh a artistului. Oameni și locuri... merită să mergeți să o vedeți dacă sînteți prin zonă... favoritele mele sînt puștiul cu tichie turcoaz, dintre fotografii, și... micul singuratic, dintre lucrările de grafică. Foarte expresivă acea silueta ușor aplecată, văzută din spate, mergînd spre nicăieri sau spre întreaga lume. Au "bifat" evenimentul... poetul Călin Sămărghițan, sculptorii Eugen Petri (Ploiești), Mircea Ignat (Sibiu), profesorul de filozofie Vasile Floare, poeții Dan Herciu, Ariadna Petri, George Precup, fotograful AdiO, actorul și poetul Cătălin Neghină (asta e ceea ce îmi amintesc acum).

Cred că am mîncat de pe jos... azi am gătit... din nou!!! De data asta, ciorbică de legume (trebuie să recunosc că am mîncat două castroane). De ce vă povestesc asta... eu eram jos în bucătărie, găteam... vine Arin cu un bilet la mine. Scris de Radu, mă invitau la concert (au venit de la bunici cu o chitară cu trei corzi și un pian de jucărie, din ăla chinezesc, de lemn, rămase de la tatăl lor, vă dați seama ce bucurie pe capul meu!!), la el în cameră la ora 7. Bine, era deja vreo 7.30 dar trecem peste asta. Îi spun lui Arin că nu pot veni... gătesc. Fuge Arin sus: Arin: Raduuu, mama nu vine! Radu: De ceeee? Arin: Gătește! Radu: Ne face de mîncare? Arin: Nu! Își face ei de mîncare!... Ciorbă!! Radu: De ceeee? Arin: Ca să crească bătrînă! ...................................................:)):)):)) No comment

Cum a postat Andreea afişul pentru mîine, cum l-am "împrumutat"! Deabia aştept să văd ce play-list ne pregăteşte Miguel. Oricum, seara se anunţă fierbinte! Nu uitaţi: mîine seară... flamenco, salsa, tango în Old Friends!

Am văzut eu că toată lumea se laudă pe blog cu ce a mai gătit el/ea, respectiv partenerul de viață, ca să nu mai vorbim de shomloi sau alte chestii. Așa că mă bag și eu în seamă cu ce le-am făcut azi copiilor. Nu, nu sînt o gospodină sau mamă perfectă. Gătesc rar, dar cînd o fac o cam nimeresc. Chestia de mai sus este o praji cu mere, nucă și scorțișoară. Rapidă! Bateți două albușuri, adăugați un pahar de zahăr, un plic de zahăr vanilat, gălbenușurile, două pahare de făină, un pahar în care amestecați 1/3 ulei cu 2/3 lapte, un plic praf de copt stins în prealabil cu zeamă de lămîie. Puneți aluatul respectiv în tava dată cu unt și făină, fructe deasupra, de care s-o nimeri, și... la cuptor! Picilor mei le place... deși Arin își dă la o parte merele, nucile (adică partea mai bună) și mănîncă doar blatul. Deh... zici că e crescut prin vecini... nu seamănă deloc cu copchilul mai mare! Seamănă în schimb cu mine, mofturoasă cînd eram mică, acum mi-a mai trecut...

Azi m-a sunat poetul Călin Sămărghițan să mă invite să particip vineri 20 martie, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei de fotografie şi grafică a artistului George Vasilescu din Ploieşti, intitulată Visul unei culturi – Bangladesh . Va prezenta expoziția sculptorul Eugen Petri din Ploieşti. Locaţia: Atrium – Lounge. În cadrul vernisajului va avea loc şi un scurt recital de poezie . Vor citi din creaţiile proprii Ariadna Petri (Ploieşti/Accra, Ghana), Dan Herciu, George Precup, Călin Sămărghiţan și subsemnata (cu toții din Sibiu). Expoziţia va dura timp de o lună. Considerați post-ul ăsta o invitație directă de a participa.

Să vă dau şi o veste bună: el e Stephan, micul băieţel mic şi frumos al naşilor mei, s-a născut în 9 martie (din păcate Simona a avut complicaţii medicale aşa că nu am aflat vestea decît ieri seara, ei sînt în Canada, că altfel ştiam eu de mult). După cum vedeţi e un frumuşel şi un dulce, să crească mare şi voinic!

După 4 vizite la laborator, 4 la doctor şi 2 (+1 care trebuie să o fac astăzi) la farmacie... streptococul meu e încă bine mersi. Luni am fost după rezultatul antibiogramei. Conform maximei de mare audienţă... Dracu' nu doarme!... la ce credeţi că e rezistent? La claritromicină = substanţa activă din Fromelid, adică ceea ce am luat eu complet degeaba! Nu chiar degeaba, că mi-era foarte rău de la el, îmi dădea un gust oribil în gură şi atunci juma' de zi după ce îl luam mîncam tot ce prindeam... cred că am un kg în plus... so, rezultate sînt! Mă duc eu luni, din timpul serviciului respectiv la tanti doctor de familie (are cabinetul la 2 minute de unde lucrez), cînd intru, dau de 15 persoane la coadă, mi se moaie genunchii şi plec. O mai sun pe asistentă peste două ceasuri să văd dacă e mai "liber"... nuuu, e mai multă lume decît atunci cînd aţi fost! Ok, am stat eu atît cu streptococul, mai stau o vreme, deja ne-am împrietenit! Merg ieri după-amiază... cu un sfert de o...

Din seria... ce vrăji mai fac Andreea și Cosmin în Old Friends... aflați că pregătesc vinerea asta, după orele 21:00, o Spanish Night , ajutați de spiridușul Miguel. Recomand domnilor un trandafir roșu în dinți, o mască de Don Juan sau niște spirit de matador, doamnelor un evantai, floare roșie în păr, mîndrie cît cuprinde și fustițe de fluturat în timpul dansului.

Cred că ați observat pînă acum că îmi plac colajele, pur și simplu mi se pare modalitatea economică de a vă arăta imagini mai multe într-un spațiu mic. Îi mulțumesc lui Valentin Leahu pentru că m-a lăsat să fac poze cu aparatul lui la expoziția de pictură a lui Vitalie Butescu. Mai puteți să o vedeți la Galeria Habitus (în subsolul Bisericii Catolice), pînă în 27 martie. Sper să vă convingă fotografiile de mai sus (chiar dacă mai sînt și picii mei în ele, căutînd "inspirație" în cele mai înghesuite locuri) că merită efortul deplasării. Pe mine m-au atras pentru că se revendică mult din impresionism... un curent care mie îmi place. Sînt multe imagini din Veneția, cîteva din Sibiu, arlechini... cîmpuri înflorite... vă las să le descoperiți.

Am promis că, pe măsură ce primesc poze de la evenimentele culturale anunţate săptămîna trecută, le voi posta aici. Sîmbătă, la expozițiile de poezie din cadrul serilor artgotice au citit Eugenia Reiter și Liviu Nanu . Ne-au bucurat, pentru a doua oară la expoziția de poezie Alice Drogoreanu și fotografiile ei (din păcate pentru cei care nu au apucat să le vadă, acestea nu mai sînt în Atrium, sîmbătă a fost ultima seară) și Florian Silișteanu Mulțumiri lui Călin Sămărghițan pentru că mi-a trimis și mie fotografii de la "întîmplarea" de sîmbătă, după cum știți am un oareșce handicap fotografic. Aici găsiţi cronica evenimentului scrisă de organizatorul lui.

Pentru că am văzut o foarte haioasă poveste la Adela ce implică femei, mașini și stîlpi, hai să vă povestesc una dintre micile și marile mele pățanii automobilistice! Eram în primul an de facultate, proaspăt posesor de permis și de mașină (prima, cea mai dragă, un Mitsubishi Colt, singura care a avut și nume de alint... Trocuța). Făceam cursurile pe Dumbrăvii, în clădirea ce împărțea curtea cu ceva instituție militară. Vin eu frumos, pe dreapta, parcarea interzisă, lasă că parchez pe stînga, zic să întorc dintr-una, asta implica și urcatul pe bordură. Problema a apărut cînd am vrut să finalizez manevra și să cobor de pe bordură... răspuns negativ, nici gînd să mai pot da jos mașina. Încerc o dată, de două ori, zici ca mă lipisem cu mama și tatăl super glue-urilor! Mă dau jos... surpriză... între masca mea și motor... un stîlpișor... de metal, din cele în care pe vremuri se pare că stătea un lanț ce înconjura zona verde. Ghinion de neșansă... mașina mea rămasă cocoțată acolo! Mă uit eu ...

cînd crește, lumina îmi macină clipele Călin visează un picior între taste altul în groapă oare ce soție să îmi aleg? să fie gălbie sau brună să aibă chipul limpede și ceasuri care ticăie la urechi? uite, poate i-au crescut maci pe tîmple și o apasă întunericul 6113 zile 5 ore 17 minute e bine că am scris programul ăsta adunate diminețile par întotdeauna mai multe dacă El e acolo mă voi întoarce să-ți spun nu te speria, zidul nici nu e atît de înalt dacă te înalți pe vîrfuri îl poți ajunge cu sufletul cu degetele nu, doare întotdeauna să fii prea aproape de El tu să fii cuminte, voi veghea să nu te zgîrie prea tare rădăcinile liniștea e bună, mitache, gîndurile mele îți străbat prin ea visele și mîinile mele te privesc întotdeauna la fel ............................................................ după o vreme a plecat și tata la el prea îl văzuse de multe ori așteptînd singur în poartă

Anunțam cu cîteva zile în urmă o scurtă agenduță de evenimente numai bune pentru bucurat sufletul și pentru decuplat mintea de la rutina cotidiană. Am reușit să le bifez pe toate. Chiar dacă nu am ajuns la vernisaj, am văzut a doua zi expoziția lui Vitalie Butescu împreună cu copiii, cred că ei s-au bucurat mai mult de posibilitățile oferite de spațiul expozițional din subsolul Bisericii Catolice, numai bun de hîrjonit printre arcadele vechi. Pe măsură ce voi primi fotografii, le voi posta. Astăzi, vă voi povesti despre concertul Țapinarii, de aseară, din Old Friends. Aici, mulțumită lui Cosmin, am avut aparat de fotografiat, mi l-a împrumutat pe al lui, înțelegînd că sînt în pericol să intru în fibrilație fără mărturii foto. Recunosc că nu îi ascultasem prea mult înainte, dar fiindcă o bună prietenă este fan Țapinarii (unul dintre cei doi fani declarați, prezenți la concert, îi vedeți pe amîndoi împreună cu membrii trupei în colajul de mai sus) n-am putut să ratez evenimentul. A fost ...

Săptămîna trecută am făcut un sondaj, inspirat de un articol citit în presa centrală, potrivit căruia 89% din tinerii cu vîrsta între 19 și 29 de ani din Germania ar renunța la partenerul de viață pentru computer sau mașină, iar 97% nu concep viața fără telefon mobil. Întrebarea era dacă ați renunța la partenerul de viață pentru computer? Au răspuns 25 de persoane, marea majoritate, 20 (80%), au dat un răspuns negativ, mă bucură faptul că la noi nu e lumea atît de înnebunită după lumile virtuale, nu am primit nici un răspuns afirmativ, un singur nu știu (4%) iar 4 (16%) ar folosi poate computerul ca pretext pentru a scăpa dintr-o relație. Zic eu că stăm bine... deși ieri, cînd l-am luat pe fiu-meu de la școală, pe trotuarul din față, unul din doi copii sub 10 ani vorbea de zor la mobil. Lucru cu care nu sînt de acord. De ce le iau telefoane mobile copiilor la vîrsta asta nu pot să pricep... pentru că are colegul, pentru că dă bine să zici că are progenitura ta mobil, habar n-am! Oricum...

Azi am avut un fel de acces de frenezie bloggeristică... și nu mă pot opri pînă nu vă arăt o mostră de Lithuanian design . Cînd am văzut elefănțeii respectivi mi-au făcut ochii ca flipper-ele. Am și "împrumutat" fotografia.

Dacă tot am învățat ceva nou astăzi, trebuie să profit. Încă o recomandare muzicală, dacă piesa de mai devreme mi-o recomandase Mihaela, acum am primit o suuuper melodie de la vară-mea Parcă pe melodia asta poate să vină și unul dintre străinii lui Brylu să mă strîngă în brațe!

Am găsit eu pe blog-ul lui Gigel și apoi la Lucian, un link către un test pentru șoferi... l-am făcut și ete ce-a ieșit... Dap... ceva de genul... nu zic că n-aș fi excesiv de prudentă, dar nu sînt începătoare, conduc de prin '94 și e muuult, nu prea îmi place sportul ăsta... am și zile cînd conduc foarte prost (zilele alea din lună) dar în general zic eu cum că mă descurc.

Vă amintiți poate povestea cu vizita mea la doctor de săptămîna trecută. Ei bine, are și o continuare... Duminică am luat ultima tabletă de antibiotic (groaznic antibioticul respectiv, nu vi-l recomand călduros, Fromelid îi zice lui), luni încă simțeam că gîtul meu nu este cum trebuie, marți la fel... mă duc să mi se recolteze un exudat faringian, să vedem ce zice... Merg eu la cabinet... nici un cadru medical, pînă la urmă o tanti de pe acolo zice că îmi ia ea proba și să merg cu ea la laborator. Ok... luat probă, mulțumit, merg la laborator, cu antibiogramă durează două zile. Foarte frumos... merg eu ieri după rezultat: negativ! Hmmm... tanti cred că a ghicit dezamăgirea pe fața mea... - vă doare în gît? - da, doamnă, mă doare, și după cinci zile de antibiotice! - ați mîncat azi? (era 11) - da... :( - în ultimele două ore? - nuuuu :) - bine, vă mai recoltez o dată... vedem, poate crește ceva! vă dau și numărul de telefon de aici, sunați, vă spun dacă a crescut ceva! (foarte drăguță t...

Un nou episod din Cristina și computerul... cum să pui pe blog un clip de pe you tube... cu ajutorul d-lui Turcu . Să vedem ce iese:

Nu știu alții cum sînt... dar eu parcă v-am lăsat cam mult timp fără piticii albaștri! Colecția mea de elefănței este, am precizat, doar vîrful iceberg-ului. Mai am... destul de mulți și de dimensiuni variate. Dacă în cazul elefănțeilor abordarea istorică a problemei a fost mai ușoară, în sensul că mai țin minte cînd m-au apucat piticii cu elefanți... de unde i-am cumpărat/primit... în cazul cutiilor de metal e mult mai greu. Nu mai țin minte care a fost prima cutie de metal din colecția mea... știu doar că s-au adunat zeci în ani, și mai vechi și mai noi. Cele vechi le am o parte de la Paul, cel mai bun prieten al meu, în caz că nu v-am spus deja (v-aș trimite să îi vizitați galeria de antichități din Piața Mică, dar, din păcate este cu circuit închis, în sensul că nu are pentru moment nici o fătucă/un fecior să îi vîndă lucrușoarele), o parte de prin tîrgul de vechituri din Obor, o mică parte de unde s-a nimerit. Iar cutiile noi sînt chiar de peste tot: de la cafea, biscuiți, bomboan...

Am citit aici și aici două puncte de vedere diferite pe marginea aceluiași subiect, o petiție online pentru boicotarea afacerilor și produselor italienești în România, ca și posibilă strategie de luptă pentru... asta nu e foarte clar pentru mine: imaginea bună a României și românilor în lume?; imaginea proastă a Italiei?; dă bine să facem și noi una din asta?... Am fost tentată să las un comentariu pe ambele bloguri, am renunțat dîndu-mi seama că aceste comentarii ar fi echivalat unui post independent, la ce vroiam eu să spun legat de acest subiect. În primul rînd că nu sînt de acord cu generalizările de orice fel. În al doilea rînd că nu înțeleg cum cred cei care încurajează această petiție că li se va da o "lecție" italienilor. O lecție de ce? că nu sîntem mai buni decît extremiștii lor? că nu vedem dincolo de substraturile politice ale mediatizării excesive și deformate ale cazurilor de infracționalitate română și rromă în Peninsulă? În al treilea rînd, unul dintre cei doi...

Cu mulți-mulți ani în urmă făceam o emisiune săptămînală la Antena 1 Sibiu, Agenda Culturală, în care anunțam evenimentele culturale ale următoarei săptămîni și treceam în revistă cele întîmplate. Acum încerc o mini replică, prima ediție este miniaturală, promit să îmi fac temele mai bine pe viitor. Ce vă propun: - Teatrul la cafea , mîine, 11 martie, orele 21.00, în Old Friends. Marius Damian va juca în piesa Netotu' , o adaptare a piesei lui Isaac Bashevis Singer şi a lui Jean Claude Carriere, în regia lui Cristian Juncu; - Vernisaj vineri, 13 martie, la orele 18.00, Galeria din subsolul Bisericii Catolice, unde îşi desfăşoară activitatea Habitus. Expune pictorul Vitalie Butescu , artist născut în Republica Moldova ce trăiește la București și are deja un renume internațional; - Seară Argotică , sîmbătă, 14 martie, orele 17.00, în Atrium, salonul de nefumători, o nouă întîlnire cu poezia. Își e xpun creațiile: Eugenia Reiter (Slatina), Liviu Nanu (Roşiorii de Vede) și Dan Tristian...

Mă gîndesc că poate unii dintre voi așteaptă vești de la atît de mediatizata petrecere mov... din Old Friends. Luînd lucrurile cronologic, ieri, înaintea petrecerii am fost cu Gabi și Alexandra la o tură de shopping frenetic... și mov... Eu aș mai fi avut nevoie de o fustiță mov, pentru că în rest, mulțumită expediției mele la Roma, aveam de toate. Pînă la urmă nu am găsit-o dar m-am mulțumit cu una gri. Am făcut un colaj cu cele mai inspirate momente... subscriu la părerea oricărui bărbat care se respectă... shopping-ul este o experiență traumatizantă și foarte obositoare (asta nu se vede în pozele noastre, încă eram la început aici și ne distram... apropos, nu aveți idee cîte doamne și domnișoare am văzut luînd la cabinele de probă articole mooov), ce putem face, mai este nevoie și de asta din cînd în cînd! Buuun... revenind la petrecere... aceasta a fost cu mai mult sau mai puțin mov, în funcție de garderoba fiecăruia... eu am cîștigat un premiu, împreună cu tînărul din imagine......