Tic, tac... tic, tac...
The way I see green...
Se întîmplă lucruri!
A trecut atît de mult timp de cînd n-am mai scris pe blog încît mă simt în impas, aș vrea să scriu, mă blochez, parcă sînt atît de multe în ultima vreme de nu știu cu care să încep, subiectele îmi plac prea mult pentru a le scrie în grabă. Pentru că îmi închipui că o dată depășit pragul psihologic cu ”uite ce mult a trecut!” va fi mai ușor să scriu despre lucruri mai vechi care nu sînt de aruncat, încep cu ceva foarte ușor, cu o fotografie! Pînă și aceasta v-o arăt la o lună jumate de cînd am surprins-o! Trec în multe zile mergînd spre casă de la serviciu pe lîngă colțul acesta de clădire, cu aerul lui desuet și îmi place foarte tare. N-am oprit să intru niciodată, cred că s-ar strica tot farmecul! Și pentru că ”the owls are not what they seem”... dînd căutare pe google maps acum pentru a vă indica exact numele străzii colț cu Kiev unde este imaginea surprinsă (adică Mihail Kogălniceanu), am fost tare surprinsă să văd ce scrie pe hartă, suprapus peste o mașină albă, din fața c
Asta-i singura interjectie care imi provoaca o mini-depresie :D
RăspundețiȘtergere:(... n-am vrut, dear! Cheer up!
RăspundețiȘtergere