I'm the Tinman!

Nu știu alții cum sînt... dar eu parcă v-am lăsat cam mult timp fără piticii albaștri! Colecția mea de elefănței este, am precizat, doar vîrful iceberg-ului. Mai am... destul de mulți și de dimensiuni variate. Dacă în cazul elefănțeilor abordarea istorică a problemei a fost mai ușoară, în sensul că mai țin minte cînd m-au apucat piticii cu elefanți... de unde i-am cumpărat/primit... în cazul cutiilor de metal e mult mai greu.

Nu mai țin minte care a fost prima cutie de metal din colecția mea... știu doar că s-au adunat zeci în ani, și mai vechi și mai noi. Cele vechi le am o parte de la Paul, cel mai bun prieten al meu, în caz că nu v-am spus deja (v-aș trimite să îi vizitați galeria de antichități din Piața Mică, dar, din păcate este cu circuit închis, în sensul că nu are pentru moment nici o fătucă/un fecior să îi vîndă lucrușoarele), o parte de prin tîrgul de vechituri din Obor, o mică parte de unde s-a nimerit. Iar cutiile noi sînt chiar de peste tot: de la cafea, biscuiți, bomboane, cumpărate goale de prin magazine de decorațiuni interioare... greu de gestionat treaba asta!

Nu m-am putut abține să mai pun imagini cu colecția (completă de data asta) de elefănței...

Ca actualizare: mama mea este deja prin Israel... va mai merge și în Iordania, la Petra (sînt invidioasă pentru treaba asta!) și în Egipt... are temă de casă să vină cu cel puțin un elefănțel de acolo...

P.S. A văzut Mihaela post-ul ăsta și am primit o dedicație muzicală asortată... Remember the Tinman – Tracy Chapman