Murphy rules

Nenea respectiv pomenit în titlul postării ştia el ce ştia... adică lucrurile pot merge cît se poate de aiurea cîteodată.

În urmă cu vreo două luni bîntuiam eu prin posterland după ceva afişe drăguţe. Dau de pagina retro şi fac... wow... mucha... wow... vreau!!! Ok, fac eu comanda, nu erau pe stoc, la un moment dat vine unul dintre cele trei pe care vroiam să îl cumpăr, ajunge la mall, merge tatăl copiilor după el, toate bune şi frumoase, încă aşteaptă să îl înrămez.

Celelalte două au sosit de vreo două săptămîni, cred, şi de atunci încerc să intru în posesia lor. De două ori l-am convins din nou pe Adi să meargă după ele la mall, ţeapă, magazinul respectiv cu lacătul pe uşă în ambele cazuri. După negocieri messengeristice, ajung posterele pe Avram Iancu, unde s-au mutat cei de la mall. Problema era acum că aveau programul doar pînă la orele 17 şi eu termin serviciul la 16.30. Serviciu care este pe Verzăriei = Turnişor = departe. Ieri îmi iau eu inima în dinţi şi zic, hai să încerc să ajung!

Am plecat la 16.35, am ajuns la 16.51, adică în 16 minute, shit, trebuie să îi dau dreptate d-lui Turcu şi n-am încălcat nici o regulă de circulaţie. Ajung acolo, tanti tocmai încuia uşa... se sperie de mine! (asta ar trebui să îmi pună ceva probleme). Na, mă bucur şi eu că am prins-o, îi spun că dacă şi acum găseam închis aş fi făcut o criză de nervi (în picioare sau aşezată, nu contează!) şi vreau să îi plătesc... şi caut, şi caut... şi caut portmoneul în geantă. Ghinion de neşansă... nu e!!! Acum chiar că sînt în pragul unei crize... după atîtea încercări şi atîta timp trecut... nu am banii la mineee! Tanti, înţelegătoare, aflu că stă în Turnişor, mă înţeleg cu ea să le ia acasă că trec mai tîrziu să le iau de la ea!

Ce-am mai păţit... plec, beculeţul pentru benzină aprins de două zile, mă opresc la Mol să alimentez... noroc că nu era nici o pompă liberă, că acum spălam parbrize în benzinărie... uitasem că nu am banii la mine, pînă a plătit cel din faţa mea, mi-am adus şi eu aminte că nu am cu ce, mă rog să nu rămîn în pana... la semafor mi se spală maşina gratis... adică îşi spăla parbrizul cel din faţa mea... jetul de apă zbura direcţionat peste maşina lui, pe parbrizul meu... fain, şi-aşa trebuia să o spăl.

În fine, ieri seară am recuperat posterele de la tanti, cît am stat 10 minute să o aştept în faţa porţii am avut timp şi să mă minunez de fauna urbană: vin doi (gen racheţi, cocalari, sau cum vreţi să le spuneţi), noroc că pe cealaltă parte, cu doza de bere aferentă în mînă, eu îmi blochez instinctiv uşile... şi unul dintre ei se opreşte şi începe liniştit să se p... (micţioneze) pe portiera din stînga a unei maşini parcate, na, aşa ceva chiar n-am mai văzut încă... God, chiar a fost o zi dintr-alea...!!!