SSFF - Sibiu Street Food Festival

S-a întâmplat să mă pot antura prin Piața Mare în fiecare dintre cele patru zile ale celei de-a doua ediții la Sibiu a Street Food Festival. Prima seară cu destinația declarată de a vedea filmul programat, No Reservations. Fotografiile din prima seară nu îmi aparțin, au fost făcute de colega mea, Manuela, a reușit să surprindă foarte bine atmosfera din piață. Vorba ei, "parcă am fi fost în vacanță". Vacanța mea cu o ușoară strângere de inimă, tocmai reușisem să îmi sparg ecranul telefonului (notă: nu încercați să udați grădina cu mobilul în buzunar!). N-o mai ascultasem până atunci, a fost o surpriză frumoasă concertul Rockabella, merită să o căutați pe net, nu știu dacă artiștii au fost programați în ordinea "importanței", cert este că tanti cânta mult mai bine decât cel care i-a urmat, CeZar. Teoretic, n-ar fi trebuit să îl auzim prea mult, pentru că era programat la aceeași oră cu filmul, 21.30. Practic, l-am auzit de unde așteptam să înceapă filmul, cam lălăit nenea și cu cover-uri în principal. 
 

De mâncat, am mâncat pui cu bambus și urechi de lemn, potrivit de bun, potrivit de scump, 22 de lei porția, m-am săturat.
Bilă neagră pentru organizatori, filmul a început după 22.30, eu am rezistat până la sfârșit, am cam congelat cu tot cu păturica pe care m-am gândit să o duc de acasă. Bilă neagră pentru mine, am reușit să vărs și vin spumant (îmi adusese o prietenă un pahar primit la rândul ei, clar nu trebuia să îl beau, universul mi-a arătat asta) pe mobilul spart și pantalonii din dotare. Combinația de textile ude și frigul nopții a fost de vis. Sunt convinsă că am scăpat de oareșce boli doar datorită shot-ului cu ghimbir administrat de AdiO, la SIBIO, a doua zi. Primul shot cu ghimbir băut de mine s-a lăsat fără răceli, doar cu ceva lacrimi și cu o ușoară paralizie a amigdalelor pe care nu le mai am.

De ziua lor, i-am luat pe cei doi adolescenți pe biciclete și i-am pus să vadă din Sibiu. Apoi, am făcut un mix culinar-cultural: eu, din nou pui cu bambus și urechi de lemn, aș fi mâncat paella cu fructe de mare dar nu era gata, m-am mulțumit cu un pahar de sangria, juniorii, nachos și tortilla, la pachet cu o halbă de Staropramen, împărțită la doi și lungită cu o sticlă de Schweppes. 

Nu se făcea să părăsim zona fără o cafea bună pentru mine de la SIBIO și fără să testăm una dintre rețetele celui mai tânăr creator de smoothie-uri. Radu al meu a încercat Reluey Stimwărcs, i-a plăcut tare mult, am cumpărat și noi lapte de soia cu aromă de vanilie, să își facă și acasă. Și Maiei i-a plăcut, sâmbătă, aceeași rețetă, a făcut mai dulce așteptarea locului de joacă gonflabil a celor de la Arena Platoș.

Sâmbătă n-am mâncat, am țopăit puțin, Maia a găsit irezistibil mersul pe protecția cablurilor, plus ceva dansat house pe muzica de la una dintre rulotele cu mâncare, spre amuzamentul celor de acolo.
Duminică am ascultat-o pe Ligia Hojda, scurt evadată singură de acasă. Are o voce nemaipomenită, știam asta de la Vocea României, e și mai mișto live, cu piese proprii. Am bifat și paella cu fructe de mare, bună pe moment, mai puțin bună peste noapte, când mă concentram să o țin în stomac. Scumpă, la 30 de lei porția. La fel și înghețata de la Moritz, 10 lei un mini-păhărel, foarte bună, n-am nimic de comentat în privința asta. 
O filmare de o calitate îndoielnică, mi-a plăcut că o urmărea și solistul byron, Dan Radu (alias Dan Byron). Unul dintre artiștii mei preferați (cam de aproape zece ani încoace), îmi pare rău că l-am ratat în concert. Impresii după cele patru zile? Mie mi-a plăcut, mă enervează doar că am ajuns să am un sentiment de vinovăție de fiecare dată când pic în frivolități de genul, știți voi: "țara arde și baba/Cristina..."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!