My life

Fără îndoială există o mulţime de subtilităţi lingvistice atunci cînd vrei să faci o traducere cît de cît adecvată originalului. Trebuie să recunosc că am făcut destule gafe în domeniu. În urmă cu ceva vreme mă distram de o fotografie de pe faţăcarte, făcută într-un hotel cu pretenţii din România, unde apa plată era tradusă în engleză ca şi "plate water". Astăzi ne-am distrat foarte tare la serviciu, cînd şefa mea ne-a povestit ce găsise în meniul restaurantului din complexul "Prinţul vînător" , din Turda (oricum, şi varianta în română este deosebită): - Bărbăţie distrusă de vampir aka - Damaged prick/dick of a vampire... Ca să vezi... am găsit şi fotografie pentru chestia asta, se pare că există un profil de utilizator pe faţăcarte, cu numele ăsta... cum ar spune Andi Moisescu: Mă'nclin!

Foarte puține lucruri, evident, subiective: 1. nu mi-am cumpărat elefănțel pentru colecție... :( Mai mult ca sigur nici nu am căutat destul, văzusem la un moment dat la magazinul de la Pavilionul Regal din Brighton dar erau cam mari pentru dimensiunile celor de acasă și m-am gîndit că voi mai căuta... țeapă! 2. faptul că intrarea în bisericile "renumite" se plătește și se plătește mult! Lucru cu care nu sînt de acord. Și mai spun ei în afișele de la intrare că nu îi taxează pe cei care vin să se roage dar că trebuie bani pentru întreținerea bisericii... bla, bla! La catedrala Sfîntul Paul, intrarea pentru adulți era 14,5 lire. Ei scriau acolo că au anual 1,5 milioane vizitatori și că întreținerea clădirii le ia 7 milioane de lire anual. Înmulțiți și voi 14,5 cu 1,5, mai scădeți ceva, că or fi și copii... dar totuși... dacă erau interesați doar de păstrarea clădirii... puteau înjumătăți taxa de acces! La Westminster Abbey era 16 lire (în fotografie este una dintre porțile de a...

Se pare că în viaţă nimic nu este întîmplător! De Paşti am făcut tartă cu fructe, azi aflu că aş putea fi un astfel de desert... şi eu care mă vedeam... "dulce ca o savarină..." (ştiţi voi... aka Pufoşenia din Robotzi).

... sau nu, cert este că, de fiecare dată cînd intru la Bazaar Outlet , pe Bălcescu, plec cu cîte ceva! Pentru că astăzi aveam ceva timp liber înainte de masaj, am aterizat din nou acolo! Primiseră marfă nouă, lucru de care fusesem înștiințată și pe mail, o dată ce cumperi ceva din magazin, beneficiezi și de acest serviciu. Azi, nu m-am mai putut despărți de rochița din dreapta. Pentru că nu vedeam cum se așează... cu tenișii în picioare, tanti de acolo a fost tare drăguță și mi-a adus o pereche de sandale cu toc... faaaiiineee!!! Și arătau așa de bine pe picior... și cu rochița... Vă vine să credeți că nu mi le-am luat? Ooofff... dacă nu ar fi avut tocul ăla de 10-12 cm... normal, n-ar mai fi arătat la fel de bine! Dar eu nu eram pregătită să stau doar frumos la cameră încălțată cu ele... m-am gîndit imediat cum ar fi să dansez, am exersat și mersul și am spus... nu se va putea! Adică s-ar putea să dau fîț-fîț din fund, pe distanțe scurte... Cu tot regretul de rigoare... Ce ziceți, ar...

M-am mai plîns eu de mulţimea de mailuri pe care le primesc, redirecţionate de către prieteni. Şi cum le deschid sau nu. Chiar dacă nu le deschid imediat, mail-urile de la Carmen le deschid "atunci cînd trebuie"! Ţin să vă împărtăşesc şi vouă conţinutul unuia dintre ele, pentru că mi s-a părut extraordinar , aşa cum era anunţat: " In China exista un dans extraordinar care se numeste "Guan Yin cu o mie de miini" Datorita gradului de coordonare cerut, executia perfecta ar fi fost extraordinara, chiar daca aceste dansatoare nu ar fi fost surde. Da, este adevarat, cele 21 de dansatoare sunt complet surde si mute. Ele urmaresc semnele antrenorilor situati in cele patru colturi ale scenei, realizind un spectacol remarcabil. Debutul international a avut loc la Athena cu ocazia spectacolului de inchidere a Jocurilor Olimpice 2004. Dar acest dans face parte din repertoriul Trupei de artisti chinezi cu handicap de mult timp. Prima dansatoare are...

Acum doi ani am fost pentru prima dată la slujba de înviere, datorită prietenilor din Old Friends , undeva la Șinca Veche, un loc special, mi-a plăcut mult, nu știu dacă pentru experiența religioasă cît pentru imaginile și sunetele deosebite. Încă vizualizez, șirul de lumînări aprinse urcînd pe deal, spre biserică, printre copaci, sunetul clopotelor sau atmosfera din mica peșteră de acolo. Anul trecut am fost la Sibiel... anul ăsta, nicăieri, n-am simțit nevoia să merg, cred că mi-a ajuns frumusețea pădurii, covorul de frunze și crengi uscate rupt de buchețele de violete, de spînz sau măcriș, lumina după-amiezii printre crengile crud înfrunzite... am petrecut mai multe ore acolo ieri, pe bicicletă! Nu știu ce să vă urez, sper să aveți zile cît mai frumoase, să le petreceți alături de cei dragi și să nu uitați să fiți vii! P.S. Contribuția mea la masa de Paști de anul ăsta: ouă vopsite în coji de ceapă și tartă cu fructe! De restul s-a ocupat mama... :)

V-am povestit mai devreme despre Cutia (The Box), noul local deschis pe Calea Dumbrăvii, peste drum de ITM, telefoane, etc. Miercuri, după vizita acolo, am mers să cînt în Oldies, karaoke night. Cu ocazia asta am aflat ce-ar trebui să simtă cineva hărțuit pe scenă, că m-am trezit cu un individ, cu ochii libidinoși-porcini în timp ce cîntam, a trebuit să urce unul dintre body-guarzi, să îl "plimbe" de acolo. Sper că vă dați seama că am continuat să cînt... în timp ce încercam să-l evit! :)) Cînd plecăm de acolo... eu în primul taxi, GG în al doilea, taximetristul... mă ia direct cu un Ciao! entuziast. Eu, rezervată... Bună seara! Nu mă tutuiesc cu străinii... nu mă tutuiesc nici după 4 ani cu Alin de la masaj, chiar dacă este cu 10 ani mai tînăr decît mine. Sesizează aspectul și îmi vorbește cu dumneavoastră după aceea. Oricum, se pare că avea chef de povești, așa că, pînă acasă știu deja de unde alimentează cu gaz, cît îi ia la un drum de Cluj, cît i-a luat pînă în Amsterdam,...

Atunci cînd am văzut pe fațăcarte că Mitichi se pregătește de o super petrecere și că ia și cîțiva prieteni cu el, mi-a atras atenția. Am intrat să văd fotografiile localului unde spunea că merge, The Box , și am rămas impresionată. Bine, știu că el oricum face fotografii reușite dar aici era mai mult. Design-ul era ceva deosebit, unitar ca și concept, trebuia văzut! Așa că... m-am băgat în seamă să aflu despre ce era vorba: seară Jagermeister! Cum aveam deja în program karaoke în Oldies, am zis că merge să trecem întîi prin The Box, noul local... să vedem cu ce se laudă! Nu ne-a dezamăgit, fotografiile reflectă atmosfera de acolo, am stat la masa din stînga sus, probabil pentru că era petrecere, organizatorii s-au gîndit să alimenteze original scrumiera cățeluș... cu prezervative. Foarte inspirat! Ne-a părut rău să plecăm, DJ-ul invitat, DJ Danika, o sculase deja în picioare pe GG, eu mă bîțîiam pe scaun, dar ne așteptau prietenii, plus că mie îmi era dor să cînt. După cum vedeți î...

Cred că, dacă ar vrea cineva să mă chinuie, ar trebui să îmi scoată orezul din alimentație... ar fi distrugător!!! Ieri seară, un amestec cu orez sălbatic, cumpărat din Grecia, anul trecut. Nu m-am îndurat să îl desfac pînă acum, îl luasem să îl gătesc acolo, n-am mai apucat. Mare greșeală că n-am luat mai mult, e delicios! Mai am să îmi fac o dată. În stilul clasic: o parte orez, trei apă, ulei, vegeta, puse în vas jena pe plită. La final... praf de curry și sos de soia deasupra! Vă recomand sosul de soia de la Plus. Alături, ciuperci umplute cu codițele lor, telemea, unt, sare, piper, cimbru, usturoi... și date la cuptor... un pic de pătrunjel proaspăt din seră... ce mai, sînt o ființă nesofisticată! :) Lîngă mine, Arin, meditînd la cum vor ajunge să îi placă și lui la un moment dat ciupercile... că doar seamănă cu tatăl lui! (după ce mă întrebase dacă lui îi plac...) Deocamdată, nu e cazul... copilul metafizic suferă doar meniuri limitate!

Știți deja că am o boală cu reciclatul. N-o am doar eu, probabil nu e așa de gravă la alții! Unul dintre prietenii mei care suferă de asta îmi aduce mie PET-urile strînse, pentru că știe că mă ocup să le dau mai departe. De anul ăsta lucrurile sînt mai ușoare pentru că cei care ridică gunoiul la mine pe stradă colectează selectiv, o dată pe lună, hîrtie și plastic/metal. Primim niște saci pentru asta. Azi, așteptîndu-l pe Călin să vină cu portbagajul plin, nu m-am mai schimbat și mi-am făcut de lucru prin grădină... cu foarfeca, prin tufișuri... :) Arin prin pomi... să îi fac poze... După ce mi-a făcut și mie poze și melcilor strînși în oală... aranjați de el sub formă de față zîmbitoare, ce credeți că îmi spune: Arin: Mama, nu crezi că ar trebui să te schimbi? Că ești îmbrăcată așa... elegant! Dacă te murdărești, te murdărești elegant! Dacă te schimbi de astea, te murdărești așa... ne-elegant! Voi ce ziceți? Ar trebui să mă schimb totuși? Să risc să mă murdăresc "ne-elegant"...

Dacă Băgă se laudă cu cafeaua lui de duminică dimineața ... eu o voi face cu cea de luni! Am mai avut o zi de concediu așa că m-am răsfățat acasă! Sînt super mîndră de cana mea "Fashion", cumpărată dintr-un sătuc din Polonia! Numai bună pentru cafeaua cu lapte, făcută la ibric, pentru că nu am în dotare nușce espressor sofisticat! A se aprecia de la distanță, "pîinea de Paști", făcută de mînuțele pricepute ale prietenei lui GG, trimisă plocon din Germania pentru părinții aceleiași GG. M-am lipit și eu de o bucățică... e delicioasă, bio ... și are de toate prin/pe ea: migdale, marțipan, lămîi, portocale confiate și alte alea! Yummmyyy! Mic dejun ideal de luat în grădină în timp ce admiri pomii înfloriți...

Nu puteam merge la Londra fără să încerc și mersul pe bicicletă acolo, mai ales amintindu-mi unul dintre episoadele din Top Gear . După modelul lor consacrat, Jeremy, Richard, James și Stig participă la o cursă în capitala britanică. Nu mai știu care era punctul de plecare dar destinația era aeroportul Heathrow. Richard era pe bicicletă, Jeremy pe barcă cu motor, Stig în mașină iar James cu transportul în comun (sper să nu-i fi încurcat). Normal... a cîștigat bicicleta! Așa că, într-una din zile am apelat la Boris's Bikes - așa cum numesc londonezii bicicletele pentru turiști, după primarul actual al Londrei, Boris Johnson . Chiar dacă ei o fac ușor malițios, mie mi se pare super fain sistemul de închiriat biciclete din Londra. Aveți nevoie de un card iar automatul vă va ghida cu un sistem touch screen. Prima jumătate de oră este gratuit, pînă în 60 de minute, 1 liră, iar pînă în 90 de minute ,4 lire. Tarifele ulterioare nu le-am reținut, dar puteți afla mai multe informații aici ....

Una dintre micile/marile frustrări cu care m-am întors din Anglia este cea că nu am putut să îmi cumpăr un asemenea accesoriu... Nu mai erau atunci cînd am fost noi la librăria Waterstone din Blue Water Mall. Cînd am văzut-o pe Corina că vine cu ceea ce seamănă atît de bine cu un tel spre mine... m-a bufnit rîsul... dar, cînd a băgat chestia aia în părul meu... mmmhhh... Mie oricum îmi place să mi se umble în păr dar chestia asta este special creată pentru masajul scalpului și e super faină senzația, mai ales cînd o manevrează altcineva! Am căutat pe net și se pare că o poți comanda online , încă nu m-am dumirit dacă livrează și în afara Marii Britanii. Dacă reușiti să v-o procurați, să îmi spuneți și mie cum vi se pare!

... se lovește, se zgîrie... de obicei! Nu, nu este un scenariu sado-maso, e doar verbalizarea acțiunilor mele din seria... "toate mi se întîmplă numai mie"! Sînt perfect capabilă să mă împiedic pe loc drept, să calc într-o groapă pe care am văzut-o în prealabil, etc. Pentru că nu știu de unde să încep în descrierea experienței londoneze, vă voi povesti despre cum a debutat cu nervii de rigoare: adică fără celular după mine! Aveam avionul dimineața devreme din Cluj așa că am mers acolo cu o seară înainte (noroc cu asta, că am stat și o oră blocați în trafic din cauza unui accident la Miercurea) și am dormit la un prieten. Respectiv n-am prea dormit că aveam stresul ca trebuie să mă trezesc la 4 dimineața. Cînd am reușit să adorm, a sunat alarma, la 4 fără un sfert, repede la duș, îmbrăcarea, buimacă încă am verificat dacă n-am uitat ceva, părea că nu, așa că, valea cu taxiul la aeroport. Bye, bye, check-in-ul făcut online, vama și merg direct la poarta de îmbarcare unde mă gî...

Dupa patru zile pline, am gasit o dupa amiaza libera, in care sa incarc poze si sa stau cu laptopul Corinei in brate. Stiu... cam superficial atunci cind ai atitea lucruri minunate de vazut in jur! Sint norocoasa sa fiu aici, linga Londra, sa ma plimb prin castelul din Leeds si gradinile lui, sa imi maninc sandwich-ul pe treptele din Trafalgar Square sau avind Tower Bridge in fata, sa imi fluture parul in briza marii... Mai multe povesti atunci cind ajung acasa...

... cîteodată soarele nu e de ajuns și nici imaginile astea! Dar, sînt un bun punct de pornire! Beethoven -Moonlight sonata Asculta mai multe audio diverse

Prietenii mei bicicliști de pe fațăcarte știu deja de această acțiune pentru că am trimis mai departe invitația de a participa la ea. Detalii găsiți pe pagina eco-warriors . Celor care nu știți, vă spun că mîine vom fi în Pădurea Dumbrava, în zona pistei de biciclete, pentru a strînge gunoaiele din zonă. Întîlnirea este la orele 9:00, la Cupolă, sau locul unde cînta fanfara, cum vreți să îl numiți! Nu știu dacă v-am spus, e un sortiment de bere care sigur place mult românilor... că văd dozele alea peste tot pe unde mă duc, aruncate pe unde se nimerește, din păcate! Sînt curioasă dacă ni se vor alătura toți pietonii ăia care folosesc pista pe post de alee... mai mult ca sigur, gunoaiele nu au fost lăsate de cicliști!