My life

Am şomat cîteva zile bune de la scrisul pe blog. Adopt modelul Jeaninei , adică nu mă mai dau peste cap să scriu, atunci cînd sînt prea obosită, sau nu mai am timp şi de asta... Aşa că, la două zile după ce s-a întîmplat, vă pot spune că am înotat miercuri, la Olimpia, cu codiţa de sirenă a lui Alexandru, proaspăt sosită şi mi-a plăcut foarte mult! Normal, mai am în continuare mari probleme în a "capta unda", dar vă mai arăt cum este! Deabia aştept şi în concediu, la mare, să testez acolo apneea dinamică, cu labele de scafandru. Aaa... şi acum vreau să îmi cumpăr clemă de nas, pentru făcut tumbe prin apă sau pentru încercat apneea dinamică pe spate... că pînă acum am folosit-o cea a lui Brian sau a lui Alexandru... ocazie cu care mă pot da peste cap şi pe spate! :) Din păcate, bazinul Olimpia se închide în august, pentru concediile personalului, ieri a fost ultima vizită la bazin pentru mine, pînă în septembrie. Chiar dacă eram frîntă după tura de bicicletă: Sibiu - Poplaca -...

Pentru ca va povesteam ieri despre Unchiu' Nelu (alias fratele bunicului), va arat articolul publicat despre el in Romfilatelia. Nu am apucat sa il cunosc dar am citeva dintre timbrele semnate de el si citeva tablouri. Imi place in special portretul facut bunicului meu.

In mod necesar si inevitabil, orice mama se mindreste cu progeniturile respective si cu creatiile lor! Asa si eu, nu ma pot abtine sa nu ma laud cu ce picteaza Arin! Si, mi se pare ca sint suficient de obiectiva cind spun ca am impresia ca are si talent... imi place tare mult cum armonizeaza culorile si cum deseneaza ce-i trece prin cap. Si Radu e talentat, a fost si vreo doi ani la cercul de desen, a facut niste icoane pe sticla foarte reusite acolo. Avem ceva filon artistic in familie, mai ales de la fratele bunicului meu, pictor, gravor pe timbre sau de la unchiul meu, creator de medalii, monezi si altele la monetaria statului.

Poate totusi avea dreptate Miju ... ca mi s-a schimbat PH-ul si atrag toate goangele! :)) Ieri m-am speriat foarte tare cind m-am trezit cu ditamai gindacul verde, zburind prin camera mea! Reactie tipic feminina: am fugit din camera si am inchis usa! Cind l-am vazut ca a aterizat cu cracii in sus pe pervaz am indraznit sa intru si i-am facut poze... dupa care l-am impins frumusel cu o hirtie intr-un pahar si l-am scos afara! Toate ca toate... imi place mie culoarea asta dar gindac verde la mine in dormitor nu vreau!!!

In urma cu citeva zile am primit un link de la un prieten la concursul asta de pe site-ul ProMotor . Am facut ce scria acolo, adica am introdus patru caractere intr-o casuta si i-am dat niste banuti. Am fost curioasa sa vad despre ce este vorba si am intrat si eu in joc. N-am citit multe inainte dar stiam ca trebuie sa ajung de la Frankfurt la Bucuresti. N-am plecat bine... ca m-am trezit cu o caramida in parbriz! :) Si stateam pe loc, undeva, la 8 km de start! Ca sa schimb parbrizul, aveam nevoie de bani... dupa vreo doua zile am intrat din nou, am facut scurtul test de pe facebook, am primit bani si am plecat iar la drum. Ce sa va spun, m-a prins! Ieri am patit iar de toate: de la amenzi pentru viteza, parcari, lovit alte masini, lovit masina mea, in fine... am parcurs jumatate din primul traseu. Si va cer ajutorul pentru a-l termina... nu dureaza mult. La cite capcane imi pun astia in drum... chiar voi avea nevoie de banuti! :) Click AICI ! Se poate o data pe zi! Multumesc!

Merge pe bicicleta... cred ca jumatate din orasul olandez Utrecht era pe doua roti! Mi-a placut foarte mult clipuletul trimis de Li . La noi este o adevarata aventura sa mergi cu bicicleta undeva in oras! Chiar daca eu o fac, mi-e frica de cele mai multe ori, ce sa va mai spun de datile cind imi iau si copiii cu mine: mama isterica scrie pe mine! :) Avem pista aia de biciclete care arata cit de cit bine si vad ca se tot lungeste, dar pina ajung la ea din cartierul meu... ma maninca tirurile sau masinile mici, care nu vad sau ignora pina si semnul de cedeaza trecerea biciclistilor, acolo unde pista se suprapune pe intersectia Rennes - Scoala de Inot! Sa speram ca vom atrage atentia cit mai multori soferi si pietoni ca existam prin Masa Critica! Va aduc aminte ca intilnirea biciclistilor este vinerea viitoare!

Pentru că e vineri, zi scurtă pentru mine, şi nu mai am decît două ceasuri de căldură la birou... vă provoc să faceţi şi să puneţi pe blog o fotografie cu ce vedeţi în dreapta voastră la serviciu! Ce spuneţi... Teo , Corina , Miju , Lillee (dacă vezi asta)? Normal, este valabilă pentru oricine o găseşte interesantă. Ce văd eu: îmi văd copiii, un cactus, rudă cu c el în care m-am înţepat , calendar Studio Imagic , copiii Lilianei, prietena mea din Norvegia.

Din seria forward-urilor pe care le-am deschis... face parte şi unul cu accesorii mai mult sau mai puţin utile pentru bucătărie. Constat că fantezia şi lenea nu au limite, exista acolo inclusiv un dispozitiv de spart ouăle... sau această furculiţă, cu ventilator!!! Adică iei pastele fierbinţi, nu mai stai să sufli, doamne fereşte! Porneşti motoraşul şi ţi le răceşte furculiţa! Brusc, mă simt extrem de înapoiată pentru că nu am astfel de fantezii! Chiar cu riscul să îmi ard limba de prea multă grabă!

Aveam într-o vreme impresia că am devenit imună la înţepăturile de ţînţari ( sursa foto ) şi că nu mă mai poate deranja nici bîzîitul lor. Asta după ce ani de zile m-am "imunizat" forţat: blocul unde stăteam avea aşa ceva indiferent de anotimp, în subsol se spărgeau încontinuu ţevile de canalizare, acolo era un soi de mlaştină, loc numai bun pentru ei! Pereţii noştri purtau toţi urmele "ritualului vînătorii" asidue din fiecare seară, înainte de culcare. La fel şi cărţile, armele noastre, cu care aruncam după ei pe tavan sau pereţi. E drept că cele mai multe erau almanahuri sau cărţi politice iar Papi le spunea, glumind... "luaţi şi voi o cuvîntare... sau conferinţă, mai faceţi cunoştiinţă cu tovarăşul!... " Ideea este că nu sînt sau nu mai sînt imună... anul ăsta m-au înnebunit... şi se pare că îmi dau şi prioritate: sîmbătă stăteam cu Andreea în grădină, cine credeţi că avea vreo cinci gîlme după? Evident... eu! Ieri, după ce m-am bucurat de ziua liberă, ...

Atunci cind am norocul sa surprind asa un cer de frumos luminat la apus, nu ma puteti acuza ca va asasinez cu tot felul de poze! Eu cel putin asa sper! Ieri, mi-am mobilizat prichindeii si am plecat "la oras" pe biciclete: peste cimp o portiune din drum. Asta ne-a dat ocazia la intoarcere sa ne bucuram de culorile astea minunate (si neprelucrate :))

Se pare că cei de la Atrium au făcut o nouă alegere bună în ceea ce priveşte trupele invitate să cînte live, trupe mai puţin cunoscute acum, cel puţin pentru mine a fost o premieră să ascult la ei Replace , iar acum... TiPtiL . Sîmbătă, am mers la concertul de la miezul nopţii - un concept recent al celor din Atrium, personal parcă aş prefera să înceapă mai devreme concertele, chiar dacă vorbim de seri caniculare de vară - fără să ştiu nimic despre trupă. Am avut o surpriză foarte plăcută, formaţia are un stil personal, jazzaggaefunkdancefun :) you name it ... îl descriu ei pe pagina de facebook. Citind asta m-am mai liniştit... nu puteam nicicum să îi încadrez într-un gen anume. Mi-au plăcut tare mult solistele trupei: Raluca Staicu şi Adina Dura, foarte diferite ca stil dar se îmbinau bine. Raluca foarte dinamică, Adina cu o expresie jucăuşă şi mişcări mai domoale. La chitară: Creţu, Bujor Stoicovici - bass şi Ciprian Moisescu la baterie. Pe lîngă piese preluate, am ascultat şi pi...

Am uitat sa va intreb, daca tot vine vorba despre filtrele de culoare, care dintre imagini va place mai mult: cea fara modificari, asa cum am surprins-o eu prin obiectiv, sau cea prin lentila cu tenta roz - made in Alexandru??? S-a nimerit ca am cam avut aceeasi incadrare, le-am decupat putin din zona intunecata sa fie chiar la fel!

Pe cit posibil, incerc in ultima vreme sa fac cite o tura cu bicicleta in weekend. Chiar daca traseele se repeta, cerul reuseste sa fie intotdeauna altul. Stiiiuuu... eu si pasiunea mea pentru cer si nori!!! :) Ieri, dupa lenevit in gradina si gratarel cu Andreea (care a facut un super bait pentru carnea de pui, cu miere, condimente de tot soiul, usturoi si nu mai stiu ce era pe acolo...), ne-am mobilizat totusi pentru a merge la Cisnadioara. Am mers pe varianta Sibiu-Cisnadie-Cisnadioara-Sibiu. La Cisnadioara am facut o scurta oprire pentru inghetata, am socializat cu catelul care poftea la inghetata noastra, capra aia nu stiu daca si ea poftea dar, a incercat sa ne atraga in tot felul atentia. Ca progres biciclistic, m-am incapatinat sa merg doar cu foaia mare, pe toate pantele, si acum, genunchii mei imi cam spun ca parca nu era cazul... Dar, miine e luni si daca e luni e Reflexo-vital ... si ma mai repara Alin! Normal, am facut multe fotografii cu cer si nori, va arat si voua citev...

Mai mult ca sigur ati citit/vazut/auzit deja despre spectacolul de balet de vineri, din Piata Mare, cu Carmen, opera compusa de Georges Bizet. Cred ca este o idee foarte buna cea de a scoate muzica clasica si baletul din salile de spectacol si a le aduce in strada. Nu am reusit sa vad mare lucru din spectacol, Arin s-a plictisit destul de repede, Radu era mai ok dar era programat tirziu pentru ei si ora lor de culcare. Nu stiu cine a fost solista, dar i-am remarcat gratia miscarilor in scurtul interval la care am asistat. Stiu ca ploaia a creat ceva probleme spectacolului, dar pentru mine cerul dinaintea ei si norii profilati in lumina apusului meritau orice "dus" ulterior. Am prins faimoasa arie "L'amour est un oiseau rebelle" (Habanera), o puteti asculta aici interpretata de Maria Callas: Asculta mai multe audio Muzica

Nu stiu daca ati remarcat imaginea de astazi de pe Google (o gasiti mai jos). Pina sa stiu ce semnifica m-am gindit ca au dat dovada de multa fantezie, nu e prima data cind fac ceva special dar asta era foarte pe gustul meu. Asa cum a fost si imaginea aceea cu pusculitele colorate pe tot ecranul, am salvat undeva print-screen-ul, nu l-am gasit acum. Spuneam ca nu stiam cui ii este dedicata, nici nu mi-a dat prin cap ca daca tin cursorul pe desen voi putea citi pentru cine este. Intrind pe Design Sponge , blog-ul mei preferat in materie de decoratiuni, unul dintre subiectele de astazi facea referire la desenul de pe google. Asta m-a facut sa caut. Asa am aflat ca Josef Frank a fost un renumit arhitect si designer austriac, astazi era ziua lui de nastere, e drept ca acum 125 de ani, la un moment dat s-a mutat in Suedia si se pare ca este unul dintre arhitectii ale caror modele de mobilier si corpuri de iluminat stau la baza produselor Ikea. Pentru mine este nemaipomenit de grafic, mi-au ...

A fost ziua Frantei, unul dintre putinii ani in care am tinut minte cind este! Asta pentru ca de ieri am avut tema de casa (mai precis a avut verisoara mea, careia ii multumesc inca o data) sa gasesc muzica frantuzeasca pentru fundalul sonor "Chez Ibis Sibiu". Misiune indeplinita! Am ramas cuplata pe asa ceva si astazi, cind am ascultat cu drag Jacques Brel, plus ca am regasit o draga melodie cintata de Alain Delon, e drept ca in engleza, dar este una dintre cele care imi placeau mult in adolescenta, avea tatal meu o sumedenie de casete! Revenind la Ibis, am fost invitati la cina de catre Gabriela, pentru a gusta din minunatiile pregatite pentru meniul special de Ziua Frantei! Normal ca va fac putina pofta cu "Salade Nicoise" si "Magret de canard aux pommes mousseline"! Arin a tinut sa remarce ca "piureul asta este mai bun decit al tau, mama!... Ce sa mai pot spune... era mai bun! N-am putut sta si la "Tart Tatin" pentru desert, dar o gustas...

Ma ia Arin de mina saptamina trecuta si imi spune: "Mama, hai sa vedem ce mai face Kevin!" Care Kevin? Hai ca vezi, mama! Si ma duce in gradina... Ei, in poza de alaturi il vedeti si voi pe Kevin... nucul lui! Cica el a plantat aici o nuca, acum vreo trei ani... si a iesit Kevin! Cam miculut el asa, eu inca suspectez ca nuca o fi scapat-o vreo cioara sau una dintre tarcile din gradina! :) Indiferent de asta, nucul cel micut este "puiul" lui Arin! Pe care voi avea nevoie de ajutor sa il transfer in alt loc din gradina, pentru ca unde este acum va reusi doua lucruri atunci cind va fi mare: prea multa umbra peste partea asta a gradinii, plus ca imi va strica fundatia garajului cu radacinile lui! Aaa... sa nu uit! Intre timp, Arin i-a schimbat numele, acum il cheama Nikky... si ma obisnuisem deja cu Kevin... Ooofff!!!

Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata... nu e cazul de iertare aici dar trebuie sa recunosc ca gatesc foooarte rar. Eu sint mai mult adeptul salatelor si al mincarurilor "rapide", copiii merg la cantina in timpul scolii iar in vacante le mai gateste mama mea, oricum nu se omoara dupa nu stiu ce mincare complicata! Traiasca supa cu galuste si snitelul de pui! Unde vreau sa ajung cu asta: azi vreau eu sa fac cartofi prajiti, vad ca mai aveam unii noi, cumparati din piata de mama si cei de la metro, cumparati de mine! Motiv intemeiat sa ma pling: cei din piata erau jumate noroi, jumate nimic! Cu exagerarile de rigoare, cred ca oamenii care ii vind iau in prealabil o galeata de argila, arunca niste cartofi in ea, apoi taie in cubulete rezultatul si il vind pe post de cartofi! Inutil sa va spun ca argila aia se si plateste! S-or fi gindit ca in timp ce prajesti cartofii mai pui de un ulcior mic de lut, din cel dat la o parte ca sa gasesti cartoful! Cei de la Me...

Cu siguranta multi dintre voi stiti cine este nea Laci, pianistul din Atrium. Si pentru ca acum isi doreste un scuter eu spun ca nu ar fi atit de greu sa il ajutam cit mai multi dintre noi. Cum? Asa cum ne spune Carmen, pe facebook : "Ajutati-l pe Nea Laci sa castige un scuter la campania MARTINI. Nu trebuie decat sa va logati pe www.martinifotostudio.ro , faceti un cont nou - nu dureaza mai mult de 1 min - si votati poza cu pianistul nostru. Ca sa-l vedem si pe scuter:)). Ce ziceti?"

V-am povestit pe aici, chestii colaterale faptului ca, simbata asta mi-am luat inima in dinti si cracii la spinare (mai mult pe pedale, dar ignorati confuzia lingvistica!) si am incercat sa ajung cu bicicleta in Paltinis! Intiias' data pentru prima oara! N-am reusit, am ajuns la borna care indica 11 km pina acolo, adica am urcat vreo 6 km incontinuu pe serpentinele alea, de la Curmatura mai erau 17 pina sus. Probabil ca partea grea trecuse dar mi s-a parut dificil, m-am gindit sa imi menajez totusi genunchii (suferinzi ei asa, mai ales stingul, de la o entorsa veche tratata cu indiferenta) plus ca aveam si drumul de intoarcere! Am profitat ca Alexandru lasase amenintarea cu biciul la stadiul teoretic si i-am spus sa ne intoarcem. Poate data viitoare! Oricum, ma bucur tare mult ca am mers! Dincolo de datele tehnice indicate de nusce jucarie pentru barbati, prinsa pe bicicleta lui, din care eu am retinut ca am facut 56 km in total si am consumat putin peste 1000 kcal (yuuupiii!!!), r...

O nemaipomenita idee de coloana sonora pentru incercarile mele subacvatice, de la Li , ca de obicei are niste gusturi impecabile in materie de muzica:

Nu ştiu cum a ajuns ditamai porcul, mort şi părăsit pe drumul de Păltiniş... dar arăta cam suprarealist! Noi l-am văzut sîmbătă, nu-mi dau seama dacă a căzut dintr-o maşină şi nu au realizat oamenii respectivi sau a ieşit la plimbare... şi i s-a făcut rău în drum... :) O fi urcat şi el cu bicicleta şi a obosit! :) Cred că zăcea de ceva vreme acolo, că începuseră să îl mănînce tot soiul... Vorba unui coleg... n-aş fi vrut să fiu şofer, noaptea, pe sensul de coborîre şi să mă trezesc cu animalul în faţă! Sper să îl fi "adunat" careva de acolo între timp!

Se pare ca am progresat intr-ale tehnicii... astazi am dus camera foto la masa domnului care supravegheaza bazinul si a stat acolo pina s-a obisnuit cu temperatura, motiv pentru care am acum un filmulet mai bun calitativ: ca eu inot mai prost asta este alta poveste... am inotat si mai aproape de suprafata si aproape de margine pentru ca mai era cineva pe culoar. Dar... mai progresez eu! Am fost cam lenesa astazi, am facut cele 60 de bazine de bras dar doar 6 in apnee. Inca ma resimt dupa incercarea de simbata, de a urca cu bicicleta la Paltinis, am facut in total 50 si ceva de km, va trebui sa va arat si poze de acolo!

Ce le-o fi venit copiilor mei, nu ştiu! Vineri i-am lăsat cu două fetiţe în poartă, cu bicicletele, în 10 minute am ieşit, am văzut că expediaseră fetiţele şi îi apucase febra creatoare! Cu acuarelele şi pensulele în mînă pictau de zor, Arin pe stîlp, Radu pe jos! Din cîte se poate vedea, noul giratoriu este echipat cu semafor... semn de stop şi NOR! V-am spus eu că piciul mi-a moştenit pasiunea pentru nori, tot săptămîna trecută privea cerul din maşină şi eticheta: Mama, norul ăla e ca un monstru uriaş care mănîncă prăjituri! Şi ăla e ca un urs care se scobeşte în nas!... :) Ce să mai spun? Va fi greu să respect toate semnele alea şi nu promit că voi încerca...

Normal, o vreme va voi mai bate la cap cu progresele mele "apneistice". Ei bine, vinerea trecuta mi-am cumparat labute de scafandru... pe care le-am incercat ieri prima oara la bazinul Olimpia! Ma rog, Doru nu s-a putut abtine sa nu le incerce el primul... un pic cam brutal 45-ul lui in 36-37-le cumparat de mine (ca marimea imediat urmatoare, 38-39 imi era cam mare). Dupa aceasta inaugurare fortata, m-am dat si eu cu ele, pe linga cele 60 de bazine regulamentare de bras, am facut si 10 in apnee dinamica "with fins", toate cu miinile in fata, imi place, ma mai perfectionez eu in timp! Deocamdata proba martor este in ceata totala, nu stiu ce veti intelege din filmuletul atasat pentru ca obiectivul era aburit total, iar Doru se grabea asa ca ma multumesc cu asta deocamdata. Pe cuvint de pionier ca eu eram acolo si nu esuasem pe fundul bazinului! :)

Cit erau copiii mei ieri pe urmele melcilor, eu ma luptam cu buruienile de prin gradina... adica cu jungla in care s-a transformat in urma ploilor si a indolentei mele (ordinea nu este neaparat cea corecta). Hai sa nu-i spunem chiar asa naspa, sa-i spunem: prioritizare diferita... :) Ca sa nu ma mai aberez mult, prin tufisurile si balariile de rigoare, am descoperit ca mi-au inflorit crinii roz, plantati acum vreo trei ani, inca supravietuiesc, cu petalele cam gaurite de melci, ca nu ii prigonesc eu degeaba! Dupa ce i-am extras din perdeaua de zorele incolacite pe ei, am zis ca mai bine le-ar sta unora intr-o vaza, alaturi de niste priboi, ca pina se lumineaza gradina, ma uit cu drag la ei!