Nu mai sînt imună...

Aveam într-o vreme impresia că am devenit imună la înţepăturile de ţînţari (sursa foto) şi că nu mă mai poate deranja nici bîzîitul lor. Asta după ce ani de zile m-am "imunizat" forţat: blocul unde stăteam avea aşa ceva indiferent de anotimp, în subsol se spărgeau încontinuu ţevile de canalizare, acolo era un soi de mlaştină, loc numai bun pentru ei! Pereţii noştri purtau toţi urmele "ritualului vînătorii" asidue din fiecare seară, înainte de culcare. La fel şi cărţile, armele noastre, cu care aruncam după ei pe tavan sau pereţi. E drept că cele mai multe erau almanahuri sau cărţi politice iar Papi le spunea, glumind... "luaţi şi voi o cuvîntare... sau conferinţă, mai faceţi cunoştiinţă cu tovarăşul!... "
Ideea este că nu sînt sau nu mai sînt imună... anul ăsta m-au înnebunit... şi se pare că îmi dau şi prioritate: sîmbătă stăteam cu Andreea în grădină, cine credeţi că avea vreo cinci gîlme după? Evident... eu!
Ieri, după ce m-am bucurat de ziua liberă, Ziua Gospodarului :), (am fost cu picii la ştrand, seara la un frappe bun pe terasa Old Friends), deabia aşteptam să dorm! M-am "scurs" eu în aşternuturi, cu senzaţia aia că adorm deja în mişcare... n-apuc două secunde şi aud: zzzzzzzzzzzzzzzzzzzz... în picaj liber dna. ţînţar!!! Şi insistentă de mama focului! N-avea nici o treabă nici cînd am aprins lumina... tot aşa disperată să găsească o bucăţică de piele liberă! Cred că am reuşit pînă la urmă să o anihilez şi am reuşit să dorm! Dar nu mai vreeeaaauuu!

Comentarii

  1. Miju21 iulie 2010 la 20:06

    ti s-o fi schimbat ph-ul... incepi sa ii atragi :|

    eu cred ca la mine asta a fost inceputul drumului catre magnetism, am ajuns deja sa tin linguri pe frunte :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Orin22 iulie 2010 la 15:27

    Miju, am să iau comentariul ăsta ca un fel de apreciere pozitivă... oi fi mai "dulce" acum! :))
    Şi eu pot ţine linguriţe, dar nu pe frunte!

    RăspundețiȘtergere
  3. Miju22 iulie 2010 la 16:05

    da, clar a fost o apreciere pozitiva :)

    pot sa intreb... si anume unde le tii? :D

    desi, odata pusa intrebarea, risc sa mi se raspunda si sa fie sparta placerea de a-mi imagina ce si cum...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe