My life

După cum vă anunțam... e pe cale să răsară soarele la mine pe uliță... adică 1. mă simt mai bine cu viroza respectivă; 2. Astăzi Paul a fost un super drăguț și mi-a reinstalat Windows Explorer-ul, merge acum de zbîrnîie, adică mai rapid ca înainte. Există totuși efecte secundare: 1. MI-AM PIERDUT ARHIVA DE MESS (really sad about this); 2. NU MAI AM SUNET LA COMPUTER... m-am întors în epoca filmului mut (nu vă crizați, nu v-ați molipsit, filmulețul de mai sus e oricum fără sunet, că atîta poate aparatul meu de fotografiat). Chestia pozitivă este că sînt forțată să fac puțină ordine în documentele, fotografiile, muzica ”decupate” forțat de pe C: și puse pe fostul H:, actualul D:, așa am găsit și filmulețul respectiv, m-am amuzat teribil și m-am gîndit că nu se va supăra Arin că îl fac public... :))

Ați auzit că există o chestie numită autosugestie... adică dacă eu îmi spun acum că nu mă simt ca pixul și nu m-a călcat trenul... over and over again... o să mă simt mai bine!!! Așa că... în ciuda faptului că nu îmi mai merge windows explorer-ul, că mă chinui să mut de pe C: pe H: cît de multe chestii pot, mi-a cam rămas muzica, dar mai insist... și a faptului că sînt virusată precum computerul respectiv... let's cheer up, girl!!! Aaa, ca să nu mai vorbim că din cauza asta nu am reușit nici să descarc pozele de la excursia pe Lotru, la Mălaia, cu caiacele, de duminica asta... că le-am ”suit” pe picassa web albums de la serviciu (implicit, fără colaje, din alea de care îmi plac mie)... Și aici am pus una care îmi place foaaarte muuult, cu soarele ăla chinuindu-se să iasă de după nori, surprins cînd coboram noi frumușel înapoi în formație de la barajul Vidra, că nu mai era lac destul, era un pic spoit pe fund... și pînă acolo ar fi trebuit coborîte caiacele prin varii metode neorto...

Se pare că încă mă ține microbul cu datul cu bicicleta... astăzi am plecat într-o tură cu Doru, ne-a ajuns și Andrei, încă foarte mîndru de frînele lui XTR... dap, ne-a făcut capul mare... cred că voi visa la noapte numai asta. Am mers spre Rășinari, le-am făcut o vizită lui Cosmin și Adelei, la căsuța lor de vacanță, cît să nu folosesc eu tufișurile patriei și am continuat drumul prin pădure. Trebuie să recunosc că mi-a fost cam greu la deal... am făcut ca un tren obosit, dar, am mers pînă la urmă. Doru știa drumul... a zis că ne duce la trageri... mă și vedeam țintă mobilă... în fine, am ieșit în drumul de Poplaca și sufla un vînt și mi-era friiiig... deabia am așteptat să ajung la cimitir, unde parcasem mașina, că eu prin oraș nu mă dau pe bici, doar vară-mea are curajul ăsta... în București... ea e extreme biker...!!!

Cine mai dorește... filme pe pîine , în caz că nu știați, eu am văzut astăzi Madagascar 2 , cu offspring-i. Poate mai văd unul, mai pe seară. Un Ochi de vultur , mai știi?!

Pentru cine n-a fost aseară la nebunia de paradă a circului = carnavalul Sibiului la a treia ediție (habar n-aveam că avem așa ceva), cîteva imagini, puștilor mei le-a plăcut tare mult, și mie de fapt. Ce nu mi-a plăcut este că am ratat concertul celor de la Proconsul, era programat la orele 21.30, se pare că a început mai repede, eu eram la ziua unui prieten în Atrium, deja fugisem de acolo la circ, așa că, de data asta i-am ratat, ceva ce nu face un fan adevărat, cum mă țin eu... Așa că mă voi lăuda cu o fotografie mai veche cu Bodo, de la unul dintre concertele lor din Atrium. Zicea Gilu că poate trec prin Oldies după, dar n-am mai stat să văd. Next time!

Ce vă propun eu astăzi, de la orele 19 - Sala THALIA CONCERT SIMFONIC – FESTIVAL BEETHOVEN Dirijor: PETRE SBÂRCEASolist: VLAD DIMULESCU În program: L.van Beethoven – Uvertura „Egmont”, op.84/ L.van Beethoven – Concertul pentru pian şi orchestră nr.5 în Mi b major „Imperialul”, op.73 (ăsta este unul dintre preferatele mele, după 2-ul lui Rachmaninov)/ L.van Beethoven – Simfonia IV în Si b major, op.60

De departe, una dintre cele mai faine experiențe outdoor de anul ăsta a avut loc ieri... am fost cu caiacul pe Olt... cu Andrei, Cosmin, Luana, Anca, Ciprian și Sebastian (cărora le sînt recunoscătoare, pentru că au avut caiac și pentu noi), super tare, recunosc că am avut ceva emoții inițial, îmi tot imaginam scenarii de întors cu caiacul și rămas în ciorăpelul ăla... dar nu a fost cazul... eu și Anca ne-am dat împreună cu Ciprian, cu un caiac de trei persoane, am vîslit în mai multe variante, la sfîrșit Cipi stătea și vîsleam noi, spre deliciul asistenței... mai cu viață, fetelor!... așa e bine!, la un moment dat, vîsleam doar eu, și cu caiacul lui Andrei atîrnat de al nostru... c-așa-i în tenis!!! Am dat o scurtă tură și singurele, la sfîrșit, yuuupyyy, că acum știam cum stă treaba! După, un pic de baie cu sulf, Anca a trebuit să ne suporte toanele și ordering-ul la piscină, dacă tot n-a vrut să se bălăcească cu noi, ne-a comandat de mîncare, să fie totul gata pînă ieșeam...:) Niște...

Am făcut-o și pe asta... prima slujbă de Înviere la care am fost, nu pot să spun că am și urmărit-o, că erau mulți oameni acolo și era destul de greu să fii atent, cel puțin pentru mine. Am fost la Șinca Veche , o mînăstire din județul Brașov, aproximativ 100 km pînă acolo, mi-ar fi plăcut să văd zona și ziua. Ce mi-a plăcut cel mai mult: lumina lumînărilor șerpuind pe deal pînă la mînăstire, sunetul clopotului, cerul pliiin de stele și cum se vedea prin spirala din grota aflată acolo, nu știu cît vă puteți da seama de asta din poze. Sînt multe legende legate de locul ăsta, că ar data din vremea dacilor, că ar fi unul dintre nodurile de energie ale României, nu le cunosc pe toate și nu am apucat să citesc foarte mult despre asta... am ajuns să merg, molipsindu-mă de la entuziasmul Pușei și al Andreei ( Old Friends ), plus Cosmin și alți prieteni.

Acum mă laud și cu ouăle în coji de ceapă... care n-au ieșit ele chiar cum trebuia... pot spune că le-am vopsit prepeliță-like... dar, în fine, astea sînt, cu astea defilez!!! Cele portocalii sînt de ieri... și sînt trei!

Azi trebuie să îi mulțumesc Ana-Mariei pentru că m-a implicat în proiectul ei și al prietenilor ei (Larisa, Gabi, Ana, o rog să îmi spună și numele celorlalți) de ”iepuraș” de Paști, pentru bătrînii de la Biserica Azil. Am contribuit și financiar împreună cu cîțiva colegi (Ioana, Corina, Ileana, Mihai), dar cea mai mare bucurie, tristă ce-i drept, dacă pot spune asta, a fost faptul că m-am dus să împart din pungile pregătite, bătrînilor de acolo. Eu mai fusesem, de două ori am făcut pomană acolo pentru fratele și pentru tatăl meu, dar nu am stat atunci să mă uit în ochii lor, să îi țin de mînă... Nu vă puteți închipui ce era în ochii bunicuțelor, unele dintre ele imobilizate la pat, două dintre cele lîngă care m-am oprit nu mai puteau vorbi, s-au bucurat atît de mult că venea cineva să le vadă, și plîngeau așa fără sunete, le-am ținut de mînă și le-am mîngîiat părul, unei alte bătrînele, care era paralizată pe o parte, i-am dat un iaurt cu lingurița, mi-a povestit de fetele ei, una di...

Anunț oficial... acțiunea vopsit ouăle s-a lăsat cu un eșec de proporții... :( Unu ... n-am avut decît 13 ouă în toată casa (dacă aș fi superstițioasă aș spune că de la asta mi se trage...)... două le-am dat copiilor să le vopsească, de fapt trei ca unul l-au spart... astea au ieșit cumva (cel roz e al lui Radu iar cel multicolor al lui Arin). Doi ... din cutia cu 10 ouă, 6 erau deja crăpate 3 ... unul s-a crăpat la fiert 4 ... încerc nu știu ce praf care trebuie să se cristalizeze pe ouă după care le dai cu vopsea... ceva ce a luat Corina, așa că acum aștept să se facă alea pe ouă... cele 3 ouă... și văd că nu se face nimic, am încercat mai devreme și era ca un fel de mizerie pe ele... nici gînd de cristale... Concluzia emisiunii... mîine voi încerca așa cum fac de ani de zile: vopsesc ouăle în coji de ceapă, că mi-a dat vecina destule... și, între timp, mă laud cu ceva ce știu să fac... adică poze cu florile din grădina mea... și încă un motiv de laudă ar fi că mi-a înflorit glicina ...

Zi plină ieri... serviciu, bazin... am convins-o şi pe Mari să mi se alăture, s-a descurcat foarte bine, eu mi-am făcut cele 40 de bazine regulamentare, dintre care unul pe sub apă... ăsta fără un metru, că n-am apreciat corect că va înota nenea de pe culoar... şi m-am trezit sub apă cu un picior în freză... nenea nu mai ştia cum să-şi ceară scuze, bine, eu eram de vină, cred, că ce naiba făceam pe acolo... în fine... lifeguard-ul ne privea cu interes, probabil vroia să se asigure că sînt ok. Apa destul de curată, prea caldă, mult mai liber faţă de ultima dată cînd am fost, una peste alta a fost chiar ok! Şi după... fuguţa acasă, mîncat bine, schimbat şi... karaoke, here I come! Tare fain în Oldies, atunci cînd merg la karoke şi îl ţine Corlaciu e oricum super party... că are piesele care îmi plac mie! Am băut un Mai-Tai, făcut de Kid, chiar dacă era în ziua lui liberă, mi-am adunat curajul şi am cîntat şi Valerie de la Amy Winehouse... n-a plecat lumea de acolo aşa că mă gîndesc că n...

E oficial... Arin și-a pierdut ieri primul dințișor... adică nu l-a pierdut... i l-a extras Doru (cu anestezic) și i l-a luat azi-noapte Zîna Măseluță, de la care au primit cîte un cadouaș amîndoi copiii (a se bătea mama respectivă că îmi strică tradiția de bănuț contra dințișor). Fiind primul pe care nu-l mai are, am spus să mă laud!

Evident pentru toată lumea... e primăvară... și e o vreme numai bună de bîntuit pe coclauri, cam pe unde am fost și noi. Inițial programată să ajungă la Cisnădioara, excursia noastră cu bicicletele a inclus toate potecile pe care le-am întîlnit în cale, cîmpul, chiar și rîul pentru unii dintre noi, aici ne-am cam oprit și am luat-o înapoi. Bine, n-am fost cu toții la fel de haiduci, unii, mai ales eu... am mai coborît de pe bicicletă atunci cînd simțeam că nu sînt în stare să intru prin mocirlă, să urc pante sau să trec peste crengi groase. George le-a făcut pe toate, inclusiv mersul pe buștean (adică nu chiar pe toate că în rîu au fost doar Mămărutză, numele de alint, evident, Andrei și Anca). Mulţumesc Anca pentru reminder! Am făcut și un mini-picnic pe mini-păturica mea... cu sticksuri, alune, portocale, banană, un baton de mars, 2-3 kinder delice... și niște cărți de joc, de canastă... aduse de mama din India (de la templul ăla cu scene erotice)... n-a vrut nimeni să joace cu ele ...

Ieri, bîntuind prin oraș, m-am jucat puțin cu aparatul foto... nu încetez să mă bucur de cît e de frumos Sibiul...

Din seria... copiii mei și restul lumii... desene pe ciment și ce mai inventează ei! Legenda desenului lui Radu: soare, rachetă, lună albastră (vopsită), coș cu ouă roșii si casa noastră! Arin a desenat o rachetă și el, luna, planeta Neptun (de unde o fi scos-o, nu știu?!) și casa, ceva mai mare... Și aici... în caz că nu vă dați seama, nici o problemă, nici eu n-am realizat ce este... vorbim despre o stațiune de lux cu o piscină imensăăă...

Se pare că în ultima vreme am eu ce am cu apusurile... din păcate, după serviciu nu mai rămîne foarte mult timp pentru a prinde mai mult din zi. Astăzi am pedalat puțin pe drumul spre Cisnădioara și fuga înapoi... pe motiv că eu am obosit și nu aveam nici far la bicicletă. Andrei și George erau mai bine dotați dar au fost cavaleri și au acceptat să ne întoarcem. Și dacă mi-au arătat și cum să schimb vitezele sau pinioanele sau nu știu ce la bicicletă a fost mult mai bine. Yuuupyyy... mai vreau!!!

E grav cînd nu știi cine ce pune pe computerul tău. Uite eu am destulă muzică aterizată aici cu ajutorul prietenilor pe la chefuri sau vizite. La un moment dat, am descoperit îngrozită și muzică populară... De vreo cîteva zile ascult un playlist... nip tuck ost îi spune lui, și e melodia asta Lonely, de la Bebel Gilberto... suficient de faină să o ascult de mai multe ori... încă nu este pe auto repeat :), ce mă frămîntă pe mine este că nu găsesc unde sînt salvate melodiile respective pe computer, le văd doar în media player. Puteți roti ochii cu condescendență... women and technic!!!

Dacă aveţi răbdare, la minutul 2:58 veţi vedea cum trec prin cadru, Doru, Radu, dînd din gură, aşa cum a făcut pe tot parcursul, că era entuziasmat tare, şi subsemnata. Eu şi Radu cu căşti de protecţie, Doru cu o eşarfă... el e mai dur! Sper să fac rost şi de ştirea de la PRO TV Sibiu, unde apare Arin, cu casca lui cu crocodil... mama l-a văzut ieri la ştirile de la orele 23, şi eu vreau să îl văd...

S-a întors prietena mea Mari din Budapesta... și cum îmi stă în fire să mă laud și cu ce văd, fotografiază prietenii/rudele... azi cîteva imagini de acolo... în principiu de la memorialul holocaustului. Sigur ați văzut cu toții imagini din Budapesta așa că pe celelalte nu voi insista, deși sînt superbe toate! Atît am bătut-o la cap cu salcia că i-a tîrît pe ai ei să o vadă. Cînd am văzut pozele am crezut că pățesc ceva instant... salcia mea era toată bandajată!!! Mi-au trecut prin minte cele mai fanteziste scenarii... inclusiv că i-au lipit frunzulițele la insistențele vecinilor să nu-i mai audă plînsul... :( Pînă la urmă m-a liniștit Mari, este doar în renovare. Vedeți o imagine și din sinagogă, impresionantă cu adevărat... nu degeaba este a doua sinagogă ca mărime din lume, eu nu am ajuns să văd și interiorul! Și dacă ceea ce bănuiesc eu este adevărat... acolo, căsuțele alea mici cu pietre în ele sînt un fel de cimitir în miniatură... mi-a spus și mama din expediția ei în Israel că e...

Cam greuț așa, după party-ul prelungit de aseară, dar m-am mobilizat pentru acțiunea Amicii Munților de astăzi. Avînd ca scop promovarea bicicletei ca mijloc de transport ecologic și alternativă la problemele cauzate de traficul intens, marșul bicicliștilor a strîns o mulțime de susținători, inclusiv pe noi, deși doar eu și Radu am terminat tot traseul, tatăl copiilor a făcut doar o bucățică alături de cel mic, din motive evidente! Radu a fost super încîntat, a rezistat cu bine la lungul parcurs: Piața Mică, Gheorghe Lazăr, Bd. Spitalelor, Milea, Rahovei, Mihai Viteazul, Calea Dumbrăvii, Bahluiului, Octavian Goga, Școala de Înot, Justiției, Bd. Victoriei, Șaguna, Mitropoliei, Piața Mică... Au fost tot felul de biciclete... în tandem, unele gen chopper, chiar și o ricșă. Cred că ne-au cam bodogănit jumătate din șoferii Sibiului pentru problemele cauzate în trafic dar, n-are a face! Și eu mă cam resimt acum pentru că nu am avut inspirația să mă dau cu ecran solar și m-a cam ars soarele ...

Petrecere periculoasă în Old Friends aseară, tema: Tarantino și filmele lui... aș spune că toată lumea a împușcat pe toată lumea... a fost sînge peste tot, plin de femme fatale și cool ganster-like guys. Andreea, Cosmin, Pușa și AdiO (tartorul afișului și al party-ului) s-au achitat cu succes de rolul de gazde, au cam împușcat ei la invitați... baia era plină de probe... dar am trecut cu vederea... Acum, vor lua o pauză de petreceri tematice, pînă după Paști! Din Old Friends am migrat puțin și pînă în Oldies, acolo carnaval, chef, pușcăriași, călugări... într-un cuvînt... a night to remember!

Promiteam să vă arăt ce mai înflorește prin grădina mea! Am primule, zambile, lalele, narcise și ceva floricele sălbatice... și mai am ciupercuțe cu brînzică... din nou la grătarul cu găleată și lighean, nu contează, gustul lor e foarte bun!!!

Uite că n-am putut rezista tentației de old rock + old friends + karaoke & stuff, cu tot gîtul meu praf! Una peste alta, un nou party reușit în Old Friends, Andrei își sărbătorea ziua anticipat - killing his idols (mîine îi vom mai ura o dată) și a adus aparatură și boxe, l-a adus și pe Borco, ne-a cîntat el multe piese faine la început, apoi am dat-o noi de pereți... fiecare cu ce a putut! De la Final Countdown, la Poison, It's my life, Jump... ș.a. ... se zguduiau pereții... Andreea era stresată că vine baba de deasupra de la Cappuccino, dar se pare că am scăpat doar cu telefoane de amenințare, sper să fie ok! În seara asta: Tarantino Party!!! Let's keep on rocking!!!

nici o secundă/nici un pas/semne moarte citind/lumina seduce pămîntul... Pentru depresii improbabile dar posibile...

O altă fotografie care mă atrage, din cele făcute de mama, este cea de mai sus, în Israel, la Marea Moartă bănuiesc eu, suficient de stranie, suficient de inviting into the deep... sea, sky...

Cît pe-aci să uit să mă laud... o fotografie de-a mea din Roma (Chiesa Santa Maria del Popolo) a fost short-listed să apară într-un ghid turistic online, Schmap Rome Guide . Mi-a scris o tanti să mă întrebe dacă sînt de acord, evident, fără bani, dar îmi vor pune numele sub fotografie și îmi păstrez toate drepturile de autor. A găsit fotografia pe flickr, unde am pus cîteva dintre cele făcute anul trecut în Italia. Bineînțeles că am fost de acord, plus că ego-ul meu a fost puțin măgulit.

I see red...