FITS în imagini

Îmi tot propun să scriu despre FITS de anul ăsta, evident, nu reușesc, pînă acum am fost plecată tot timpul, spectacole, clubul festivalului, întîlniri cu prietenii, cireșe, biciclete și altele. Ce mi-a plăcut foarte mult: Studiu după Medeea, deși nu am rezistat decît la primele două spectacole - acte (Medeea și Iason, Medeea și fii) și am pierdut finalul, Medeea Deea (din el am meșterit un colaj de pe net, cu ceea ce mi se pare a fi fost o scenă impresionantă a ridicării la cer și a zeificării). Din păcate, am fost atît de bulversată emoțional de primele două acte, încît am simțit nevoia să plec. Pentru cei care au curiozități de genul: da, eu cred că a fost artă, nu, n-am văzut pic de pornografie în piesă, sau ce bazaconii au mai comentat concetățenii mei pudibonzi, dacă vreunii dintre ei s-au născut deja îmbrăcați la costum și cravată, și și-au conceput copiii în eprubete sau în marele întuneric, este deja problema lor. Am văzut în studiul asupra Medeei toate marile rituri, transfigurate scenic de trupurile nude, am văzut maternitate, iubire, căsătorie, despărțire, copilărie, descoperirea eu-lui, moarte, am văzut mult realizat scenic cu economie de mijloace, cu lumini, muzică și un minim de decor, dar folosit cu inspirație. 
Despre Metamorfoze, spectacolul lui Silviu Purcărete, pot spune că am simțit oarecum inegal, va trebui să îl revăd în stagiunea viitoare, se va mai așeza și spectacolul, trebuie să recunosc că aseară, cînd l-am văzut, mi-a lipsit oarecum concentrarea exclusivă asupra scenei. Spuneam aici că mă aștept la imagini deosebite, tot spectacolul a fost un mare răsfăț vizual. Și aici am găsit mitologie greacă, normal, nu, Dedal, Icar, am găsit zorii omenirii, antropogeneză, centauri, flagelul ciumei, dezumanizare, antropofagie, lumini și umbre (de fapt flăcări și umbre). Nu m-a încîntat mesajul vegetarian din final, voi încerca să îl abordez altfel la o nouă vizionare. Ce pot să spun este că nu am găsit la un alt regizor joaca asta cu actorul... cu o fantezie debordantă, textul este un pretext, bărbații și femeile de pe scenă sînt adevăratele litere, nu există neapărat personaje principale, totul este transformabil.
Ce nu mi-a plăcut din ce am văzut, și nu intru acum în detalii pentru că este destul de tîrziu, Woyzeck, regizat de Andriy Zholdak, poate voi reveni asupra subiectului. Găsiți aici cum l-a perceput Călin (http://calinturcu.blogspot.com/2009/06/woyzeck.html) , la unele observații subscriu.

Comentarii

  1. n-am prea fost anul asta la festival, dar am vazut intamplator cateva spectacole stradale, si trebuie sa dau dreptate presei locale care spune ca FITS a devenit un festival de circ.

    RăspundețiȘtergere
  2. Plecînd de la ceea ce ai spus, că nu ai prea fost anul ăsta la festival, e cam greu să îți dai cu părerea obiectiv. Normal că dacă ai văzut spectacole stradale, ai avut acces doar la partea care, să zicem că se apropie de circ. FITS a avut teatru indoor de calitate: Richard III, Metamorfoze, Studiu asupra Medeei, Leonce și Lena, Portugalia, Livada cu vișini, Omul Pernă, și atîtea altele... Nu cred că avem în presa locală cronicari de teatru avizați, care să poată pune ștampila ”festival de circ”, poate doar asupra scriiturii proprii. Cred că e un lucru bun că FITS a coborît și în stradă, cu spectacole accesibile pentru un public mai larg.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Țara asta nu mă/ne vrea!

Anotimpurile și igiena

Am făcut săpun!