O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor (
foto), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri.
Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a arătat-o o colegă, eu am început să mă bucur, a zburat pe garaj, am încercat să îi fac poze dar nu cred că a ieşit nimic, noroc că a văzut-o şi Ioana, pînă am mers jos, să îi spun Corinei, am şi primit un mail de la Ioana... "ca să dorm mai bine la noapte" şi un link la o
"Cheie de identificare a păsărilor comune care trăiesc în zone rurale în Europa"... ce m-a lămurit în sfîrşit că este vorba despre Codroş (de munte) sau Phoenicurus ochruros (
foto)!
Şi, uite aşa, a mai plecat unul dintre piticii (albaştrii!!!) de la mansardă... :))
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor (foto), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri.
Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a arătat-o o colegă, eu am început să mă bucur, a zburat pe garaj, am încercat să îi fac poze dar nu cred că a ieşit nimic, noroc că a văzut-o şi Ioana, pînă am mers jos, să îi spun Corinei, am şi primit un mail de la Ioana... "ca să dorm mai bine la noapte" şi un link la o "Cheie de identificare a păsărilor comune care trăiesc în zone rurale în Europa"... ce m-a lămurit în sfîrşit că este vorba despre Codroş (de munte) sau Phoenicurus ochruros (foto)!
si... ce culori mai au piticii de la mansarda?
RăspundețiȘtergereSînt doar albaştri... şi nu sînt singura care îi are aşa! :) Am făcut şi un sondaj pe tema asta, pe blog, au învins albaştrii!!!
RăspundețiȘtergerefrau, nu trebuia sa dai linkul, ca intelege lumea ca strada ta e in zona rurala :-P
RăspundețiȘtergere=)) Lasă, Teo... ştii că "veşnicia s-a născut la sat..."!!!
RăspundețiȘtergere