My life

Trăim în vremuri în care este uşor să îţi pierzi busola, avalanşa de informaţii adevărate, "periate" sau de-a dreptul false din presa online, TV, radio sau social media este copleşitoare. De multe ori persoane educate formal sau cu pretenţii de intelectualitate ajung să creadă şi să transmită mai departe nişte aberaţii totale. Asta în scenariul optimist cînd nu sînt mînate clar de rea-voinţă şi interes în manipularea opiniei publice. Pentru mine, a existat întotdeauna un reper în noianul de ştiri sau sinteze, Dan Tăpălagă. A scris multă vreme la Hotnews.ro. De scurtă vreme, mai precis din 19 martie, a lansat în mediul online o nouă publicaţie, G4Media , împreună cu Cristian Pantazi (şi el fost angajat la acelaşi trust media). Găsiţi aici lucrurile în care cred şi motorul din spatele publicaţiei.  Nu au în spate moguli, baroni sau "tătici", sînt doar portavocea lucrurilor în care cred şi sînt convinsă că vor continua să facă acest lucru în ciuda încercărilor ...

Cînd Ea redecorează rezultă așa ceva. Sînt convinsă că nu sînt singura care adună magneți pe frigider (cumpărați sau primiți). Sînt aproape sigură că sînt unica ce are magneți pe mașina de spălat rufe. Îi vede pe frigider cînd mănîncă în scaunul ei. Cîteodată mi-i cere. I-am spus pe care i-i pot da și pe care nu. Pe considerente de rezistență la șocuri. I-a învățat. Alaltăieri i-a cerut lui Arin exact magneții la care știa că are acces. După ce i-a "culcat" înveliți cu ce a găsit mai potrivit (o eșarfă, un fular și mănușa de prosop din baie), a decis că au dormit destul și că trebuie să îi aranjeze cum știe ea mai bine. Lipsesc cîțiva, sigur îi găsesc pe sub vreo mobilă. La ceilalți mă uit cînd sînt în baie, cred că e chiar mai practic așa, am mai mult timp să îmi aduc aminte pe unde am fost sau să îmi planific vacanțe virtuale (chiar dacă unii dintre ei nu au nici o legătură cu călătoriile).

Mai ţineţi minte din poveste cum este forţată Cenuşăreasa să aleagă boabele din cenuşă? Cam aşa şi eu ieri. Ştiindu-mi pasiunea pentru recuperat/refolosit mărgele din şiraguri şi bijuterii deteriorate, o colegă de serviciu mi-a făcut bucuria de a-mi aduce o pungă plină de asemenea accesorii. Sinceră să fiu, nu m-aş fi apucat de sortat la ele chiar ieri, plănuisem să profit de absenţa Maiei pentru a vedea o emisiune sau un film la TV. Se pare că Universul îşi dorea altceva pentru mine, am rămas ieri fără cablu şi internet din cauza unei defecţiuni remediate doar astăzi. Aşa că, m-am instalat cuminte la măsuţă în sufragerie (cu televizorul stins în fundal) şi am organizat ghemotocul colorat. Deabia aştept să le şi folosesc în brăţări (poate şi şiraguri), în mintea mea deja se perindă combinaţii posibile.

Anul trecut îmi recomanda o colegă să caut pantofi pe site-ul ăsta . Cred că prin noiembrie. De atunci am văzut perechea de pantofi de mai sus, mi-au plăcut foarte mult dar parcă nu mă înduram să cheltui banii respectivi (dacă nu mă înșel, erau vreo 235 de lei). Zilele acestea, primeam notificări de reduceri, ajunseseră 195, i-aș fi dat și nu prea. Avantajul reclamelor care te urmăresc și pe alte pagini, atunci cînd tovarășul google vede la ce te uiți, în cazul ăsta a fost că am văzut, pe altă pagină fiind, încă o reducere la ei, de Dragobete, erau 166 de lei. Moment în care n-am mai rezistat, i-am comandat, au venit rapid, sînt extrem de încîntată de ei. Trecînd peste paranteza rotundă/pătrată de mai sus, mi-a plăcut foarte tare reacția lui Radu și a lui Arin atunci cînd i-au văzut (mai mult a lui Radu, Maia încă nu știe de ei, vă spun dacă a fost ceva notabil). Mă duc la Radu: - Hai să îți arăt ce pantofi mi-am luat!  Scot unul și i-l arăt, îl văd instant cum se luminea...

Și mi-am propus după ziua de sîmbătă să fiu zen, să nu mă mai las afectată de ce se întîmplă în jur, să văd doar fluturași și unicorni. Exagerez, era suficient să fiu centrată pe mine și pe spiritul meu. Să trăiesc frumos, în armonie cu mine, cu copiii mei, cu pămîntul ăsta pe care îl călcăm și natura ce ne înconjoară. Azi este marți. Nu mi-a ieșit. Ieri scoteam fum pentru ce vor să facă cu pădurile , azi m-am enervat din nou. Cum să dai tu, Guvernul României, 20 milioane de euro pentru un Aqua Park în Chinteni (la 15 km de Cluj), cu ale noastre trei luni de vară în cel mai fericit caz și, cel mai important, cu atîtea alte lucruri de care te doare, rectific, nu te doare deloc?! Revin la spitalul oncologic pentru copii , a cărui construcție a demarat, din donații și care are un cost estimat de 8 milioane de euro. Adică, din banii pentru o bălăceală incertă, făceai două spitale și jumătate. Ce poți face cu 20 milioane de euro în România zilelor noastre? Sigur nu spitale! Aqua Park...

Gabriela în bucătărie și Stela, cățelușa ei super simpatică, în dormitor... Prima dată auzisem despre căsuțele pe roți anul trecut, povestea tatăl lui Radu și Arin că vrea să se implice într-un astfel de proiect. N-am aprofundat atunci, n-am căutat să văd ce înseamnă asta la noi. Întîmplarea a făcut să citesc săptămîna trecută un articol publicat în Adevărul , despre povestea Micului Atlas, căsuța pe roți concepută și construită (cu ajutoare profesioniste) de către Gabriela Isadora. Mi-am adus aminte că mai citisem despre povestea ei, pe blogul Adelei Pârvu . Acum am fost tentată să aflu mai multe văzînd că este localizată de cîteva luni la Gura Rîului, foarte aproape de noi. Căutarea mea a dus la pagina de pe fațăcarte, Căsuța plimbăreață . Sînt sigură că nu a fost o întîmplare faptul că aici am văzut că sîmbăta trecută Gabriela organiza un workshop pentru cei interesați de ce înseamnă viața într-un astfel de spațiu minimalist. N-a fost întîmplător nici că mai era un loc dispo...

Nu v-am povestit multe despre Ea, pe numele ei Maia, alintată în fel și chip, surprinzător, nu mă simt deloc vinovată pentru tot regnul animal și uneori vegetal, diminutivat (ce oroare altădată) pe care i-l atribui. Pentru că memoria nu mă mai ajută foarte mult în ultima vreme, folosesc spațiul de aici pe post de memorie externă. Îmi pare rău în fiecare zi că nu rețin modul sau modurile de a pronunța un cuvînt sau de a fraza. Doar un părinte poate înțelege cît te pot încînta și bucura nimicuri de genul. Exemple din realitatea recentă: 1. În camera lui Arin, descoperă pe un raft cartea ei puzzle Mica sirenă (primită de la Cosmin și Adela). Adusă aici spre găzduire temporară de către subsemnata, ușor sătulă de separatul celor șase seturi de piese și recompusul de țîșpe mii de ori. La care, exclamă fericită: Mami, hai să CĂRTICIM sirena! 2. După un episod de construit cu seturile Duplo, amîndouă la orizontală, ea cu picioarele în sus, mă pune și pe mine să fac la fel. Profit p...