De gustibus...

Anul trecut îmi recomanda o colegă să caut pantofi pe site-ul ăsta. Cred că prin noiembrie. De atunci am văzut perechea de pantofi de mai sus, mi-au plăcut foarte mult dar parcă nu mă înduram să cheltui banii respectivi (dacă nu mă înșel, erau vreo 235 de lei). Zilele acestea, primeam notificări de reduceri, ajunseseră 195, i-aș fi dat și nu prea. Avantajul reclamelor care te urmăresc și pe alte pagini, atunci cînd tovarășul google vede la ce te uiți, în cazul ăsta a fost că am văzut, pe altă pagină fiind, încă o reducere la ei, de Dragobete, erau 166 de lei. Moment în care n-am mai rezistat, i-am comandat, au venit rapid, sînt extrem de încîntată de ei.

Trecînd peste paranteza rotundă/pătrată de mai sus, mi-a plăcut foarte tare reacția lui Radu și a lui Arin atunci cînd i-au văzut (mai mult a lui Radu, Maia încă nu știe de ei, vă spun dacă a fost ceva notabil). Mă duc la Radu:

- Hai să îți arăt ce pantofi mi-am luat! 

Scot unul și i-l arăt, îl văd instant cum se luminează:

- Mama, ți se potrivesc atît de bine! Te reprezintă!

Mă duc la Arin, aceeași mișcare:

- Hmmm... mdaaa... zici că sînt cerul înstelat, tabloul ăla!

- Care, cel de Van Gogh? Nu știam titlul tabloului, intuisem cu ce face asocierea.

- Nu știu, ăla cu cerul înstelat!

- Sigur te referi la ce cred eu!

Caut pe același Google, cu ocazia asta aflu că tabloul se numește Noapte înstelată. Și da, și copilul numărul doi are dreptate, poți spune că seamănă. Deabia aștept să îi port, nu m-am îndurat să îi scot pe zăpada de afară!