My life

De ani de zile mă spăl cu săpun, inițial din comerț, respectiv din vacanțele în Grecia, cu ulei de măsline, apoi am descoperit săpunurile Loredanei și ale Monikăi  și m-am fidelizat. Nu mai știu cînd a început să mă tenteze să fac și eu săpun, anul trecut oricum. Îmi amintesc din copilărie, bunica mea făcea săpun cu "leșie", din tot felul de resturi, noi n-aveam acces în zonă, vedeam doar calupurile mari, cînd erau gata, le folosea la spălatul rufelor și cîteodată și la spălatul pe mîini. Încă îmi aduc aminte mirosul. Am găsit niște tutoriale super simple pe youtube dar parcă mă simțeam mai în siguranță cu cineva cu experiență lîngă mine. Ca de obicei, Monika a fost o super drăguță și a venit să mă ajute, încărcată cu de toate, nu știa ce am și ce nu: forme de silicon, blender vertical, cîntar, termometru, ce mai, a venit ca Moș Crăciun, de 24 ianuarie, am sărbătorit prin muncă Unirea mică! Săpunul are trei ingrediente de bază: ulei de măsline, sodă caustică și ap...

Azi am fost prima oară la bazin după renovarea vestiarelor. Trecând peste faptul că mi-am uitat uscatorul de păr acasă, ce vi se pare suspect la imaginea de mai sus? Indiciu: bazinul este locul multor cursuri de înot sau antrenamente pentru copii. Incluse în categoria asta si fetițe, se presupune că au si păr lung unele dintre ele. Oare cum fac să ajungă la prizele alea dacă n-au aparținători la îndemână? Mi le si închipui cocoțate pe bănci, ridicate pe vârfuri... Data viitoare când merg vă spun cât sunt de accesibile prizele pentru un adult.

Înainte să ieșim ieri am văzut o frîntură de declarație de presă a unuia de la ALDE, nu știam cine este, pe lîngă faptul că nu urmăream de obicei posturile de știri, de cînd cu Maia, televizorul este pe mute, vedem doar documentare și filme. Astăzi am căutat pe Google politicieni din partidul respectiv, l-am identificat, Daniel Constantin, copreședinte. Ei, și nenea ăsta zicea acolo cum că se gîndesc ei să retragă ordonanța pentru că, au înțeles ei așa, că lumea din stradă este în principal nemulțumită de MODALITATEA ÎN CARE A FOST ADOPTATĂ! Aaaaa... adică amărîții de noi stăm de fapt în stradă pentru că voiam de fapt o Lege prin care să fim furați, nu o ordonanță de urgență, că, știe tot românul, alea sînt doar pentru fraieri, mai bine să treacă o lege prin Parlament, să o voteze majoritatea, așa, furtul are cu totul altă clasă!!! Inutil să vă spun că și maică-mea e de aceeași părere cu ei, eu n-am mai discutat nimic legat de politică cu ea, le-a spus copiilor, manipularea pri...

Și au ieșit! Mulți, foarte mulți dintre sibieni au ieșit aseară să își strige nemulțumirea pe străzi. Nici nu știți cît de mult m-a bucurat că sînt tot mai multe persoane în vîrstă cu noi. Unul dintre aceștia împărțea în Piață lumînări și păhărele de plastic, pentru "pomana lui Dragnea". N-aș vrea să cădem în prea mult spirit ludic, deși românul știe să facă haz de necaz, cei din tabăra adversă nu vor sta să se amuze. Ei acționează, "noaptea, ca hoții", sau ziua în văzul tuturor, pentru că nu le pasă! Se cred deasupra tuturor și nu contează dacă aruncă o țară întreagă în beznă și în afara granițelor Europei doar pentru a salva pe ei și pe acoliții lor și pentru a da liber tuturor să fure și mai mult. Am văzut din nou oameni cu copii mici, poate mai puțini ca dățile trecute, a fost mai bine pentru că traseul a fost lung și claustrant cîteodată, e greu să înghesui mii de oameni în spațiul strîns al unora dintre străzi. Dar am văzut bărbați în cîrje, am avut în f...

Gîndul ăsta nu îmi dă pace de duminică seara, atunci cînd, înainte să plecăm în marșul de protest, mi-am întîlnit în piață un fost profesor. Excepțional profesor de română, cu un caracter care mi-a pus întotdeauna semne de întrebare. Lumea nu umplea încă piața, încă discutam între noi.  Inițial m-am bucurat, l-am zărit la mică distanță de mine și cînd ni s-au încrucișat privirile l-am salutat veselă: Bună seara, domn profesor! A părut surprins, ușor dezgustat: Chiar? S-a apropiat de mine (eu, însoțită de copii și prieteni, cu pancartele confecționate în mîini, nu erau dubii de care parte sînt). Ce faceți aici? Revoluție? Îi răspund că ăsta e singurul lucru care ne-a rămas. A început să mă chestioneze: Aveți autorizație pentru protest? Avem! De la cine? Se bagă Radu și îi răspunde: De la Primărie! Îi explic că avem autorizație și traseu aprobat. Pare în continuare surprins și neîncrezător. Continuă sarcastic: De ce nu protestați că s-au mărit pensiile și salariile? Văd ...

N-am plănuit ca prima postare din an să fie mai mult o foto-postare dar asta a ieșit! Pentru că atunci cînd măturam zăpada din curte mi s-a părut că arată minunat fulgii atîrnați de felinar și de jgheaburile terasei, am fugit după Pixie. În timp ce fotografiam am auzit ciripitul binecunoscut și vesel al pițigoilor și chiar am reușit să îl surprind pe unul dintre ei, în ciuda distanței. Mă binedispun automat cînd îi văd. Chiar și zăpada asta multă mă binedispune, îmi aduce aminte de iernile copilăriei, ce mă supără puțin este durerea de spate după ce o mătur! Plus că am sentimentul acela de meșterManoleajunslamătură, e la loc pînă ajung eu din terasă la poartă! Pe stradă încă nici n-am ieșit... A fost haios cînd încercam să fac fotografiile astea de aproape, m-am sprijinit de una dintre țevile ce susțin terasa, cînd am terminat, căciula cu urechi a rămas puțin în urmă, se lipise de țeavă. Și, pentru că nu am rezoluții personale majore pentru Noul An (mai puțin anga...

Primisem acum puțină vreme temă de casă să găsesc cinci lucruri pentru care sînt recunoscătoare. Pe primul loc erau, firește, cei trei copii ai mei. Oricine este părinte își dă seama că dragostea pentru ei nu se compară cu nimic altceva. E minunat că pot trăi din nou alături de Maia bucuriile primilor pași în viață. Îmi place cînd pot să o surprind așa, cu lumea ei colorată! Vă spuneam în postarea precedentă că îmi doresc niște pantofi de alergat. I-am primit sîmbăta asta, comandați de pe Zorile Store , sînt foarte comozi, încă nu i-am scos pe asfalt, i-a folosit doar Maia pe post de jucării supradimensionate. Și, dacă ar fi să aleg în fiecare zi ceva pentru care să fiu recunoscătoare, una dintre micile bucurii zilnice este că pot să văd, pe geamul bucătăriei, cum caută hrană sau se joacă pițigoi albaștri (se pare că le plac șosetele lui Bogdan), și mierle și țărci (știți voi, v-am mai povestit despre păsările grădinii mele)...