Amestecate

Primisem acum puțină vreme temă de casă să găsesc cinci lucruri pentru care sînt recunoscătoare. Pe primul loc erau, firește, cei trei copii ai mei. Oricine este părinte își dă seama că dragostea pentru ei nu se compară cu nimic altceva. E minunat că pot trăi din nou alături de Maia bucuriile primilor pași în viață. Îmi place cînd pot să o surprind așa, cu lumea ei colorată!

Vă spuneam în postarea precedentă că îmi doresc niște pantofi de alergat. I-am primit sîmbăta asta, comandați de pe Zorile Store, sînt foarte comozi, încă nu i-am scos pe asfalt, i-a folosit doar Maia pe post de jucării supradimensionate.

Și, dacă ar fi să aleg în fiecare zi ceva pentru care să fiu recunoscătoare, una dintre micile bucurii zilnice este că pot să văd, pe geamul bucătăriei, cum caută hrană sau se joacă pițigoi albaștri (se pare că le plac șosetele lui Bogdan), și mierle și țărci (știți voi, v-am mai povestit despre păsările grădinii mele)...