My life

De cînd mă ştiu, citesc cărţi, mă uit la filme implicîndu-mă în acţiunea acestora. Desigur, cu condiţia să mă captiveze, să îmi spună ceva. În funcţie de subiect, rîd sau plîng, trăiesc ce se întîmplă ca pe o realitate paralelă. Nu e un secret faptul că, după ce au apărut copiii, sînt altfel afectată de filmele (bine realizate) care îi au ca protagonişti, în care apar subiecte ce privesc relaţia dintre mamă şi copilul ei. E ciudat cum se schimbă totul, cum nu-ţi mai aparţii, cîteodată, mai ales cînd erau mici, simţeam nevoia să evadez, să fur puţin timp pentru mine, să mă caut, cînd făceam asta, vroiam înapoi, mi-era dor, sau mă simţeam vinovată că nu sînt lîngă ei. Cînd am primit săptămîna trecută un nou dvd cu filme de la Miju (căruia îi mulţumesc mult), primul titlu care m-a atras a fost Mother and Child (sursa foto Annette Bening, sursa foto Naomi Watts)... Nu auzisem pînă atunci de filmul din 2009, scris şi regizat de Rodrigo Garcia, dar promitea... În rolurile principale: Anne...

Pentru că sîmbătă, după bazin, am fost destul de leneşă, nu am ajuns la schi sîmbătă pe nocturnă, aşa cum îmi propusesem, ci ieri pe ceaţă... :) Cu gaşca veselă... respectiv copiii, GG şi Luana, două perechi de schiuri (pentru ale mele îi mulţumesc Andreei că mi le-a împrumutat şi Minei pentru beţe) şi două făraşe (pentru copii). Pîrtia a fost bună, ceaţa nu era chiar atît de deranjantă! GG a stat cu copiii cît timp am schiat cu Luana apoi a vrut şi ea pe schiuri, zicea că ştie ceva. Mi-ar fi plăcut să am mai mult talent la scris, pentru a putea descrie în cuvinte această experienţă... GG pe zăpadă... şi cu schiuri în picioare... Am început de la schi-lift, cînd a scăpat crosa, a căzut, trebuia să revenim la locul de plecare. Cum credeţi că a revenit? Exact pe traseul schi-lift-ului, perpendicular pe direcţia lui de mers... stătea în plug, la 50 cm de două tipe care îşi fixaseră deja crosa şi se pregăteau să urce... Eu i-am strigat să se dea la o parte, a tras-o de acolo nenea responsa...

Mai e puțin pînă la ziua dedicată nouă, femeilor, iar propunerea mea pentru o seară deosebită este petrecerea de la Ibis, Lady in Red - Latino Night! Cu ritmuri fierbinți, lecții de dans, tombolă surpriză, mîncare bună și ceva pentru suflet... răsfăț în toată regula!!! Aduce-ți-vă și domnii, să nu fim exclusiviste! ;) Se anunță a night to remember...

Pînă sîmbăta trecută nu am trecut pragul unei librării Cărturești. Auzisem despre ele tot felul de lucruri drăguțe, mai ales la Mihaela Anghel . Din cauza unui eveniment nefericit, prietenul cu care m-am întîlnit la MTR (pentru cunoscători, acum că am aflat și eu... Muzeul Țăranului Român) a trebuit să plece urgent iar eu mi-am găsit un refugiu așteptîndu-l în librăria Cărturești din cadrul muzeului. E un spațiu cald, muzica în surdină și de bună calitate, o mulțime de ceainice și ceaiuri, a fost o plăcere să petrec timpul acolo. Pentru că nu îmi luasem după mine cartea pe care o recitesc acum, Toamna patriarhului (a lui Garcia Marquez), l-am întrebat pe unul dintre cei din librărie dacă aș putea lua exemplarul lor din raft să citesc. A fost super amabil, m-a invitat să iau loc într-un extrem de confortabil și practic fotoliu-bibliotecă și mi-a adus și un ceai "din partea casei". N-am plecat cu mîna goală de la ei, ci cu Kathie și hipopotamul , un volum ce reunește trei pie...

Mă mai întreabă cunoscuţii de unde şi pînă unde numele Orin, adoptat de mine pe blog. Tuturor, acelaşi răspuns: de la un vis pe care l-am avut în liceu, am visat că ăsta este numele meu şi l-am adoptat ca şi "semnătură artistică"... există şi aşa ceva la mine... desenam, am cochetat multă vreme cu design-ul vestimentar, azi am creionat rapid ceva lîngă care să pot ataşa vechea mea semnătură. Orin mi-am semnat poeziile, Orin şi aici! Azi, am apelat la Wikipedia pentru a vedea care este semnificaţia numelui ce m-a ales în vis... Mi-a plăcut că există un rîu... Orrin, în Scoţia, că ar putea să derive din ebraicul Orren (brad) sau din numele unui martir irlandez (Odran), ce a încasat o suliţă în locul Sfîntului Patrick. Şi, de departe, cel mai tare m-a amuzat că ar putea fi... ORiN , an abbreviation of "Open Robot/Resource interface for the Network"... :)) Oare de asta îmi place mie Wall-E?

... sau să îi cunoşti măcar puţin curgerea, trecerea pe lîngă, chiar dacă este în autocar, este pretextul să cauţi cu privirea locurile cunoscute, malurile pe care le-ai părăsit legănată în caiac, cu aceleaşi emoţii de fiecare dată, la prima experienţă... cu foarte multe necunoscute în minte, la următoarele, cu ceva siguranţă, dar şi cu teama că va urma ceva diferit! Le sînt recunoscătoare lui Andrei, lui Seba, Cipi şi Cosmin pentru întîlnirea cu Oltul, altul decît apa aceea strînsă între stînci spectaculoase pe drumul spre Bucureşti, Oltul văzut de la nivelul apei... Colajul este din imagini de la prima mea ieşire pe rîu , cu caiacele. Atunci am plecat de pe malul stîng, undeva în apropierea OMV-ului de la Călimăneşti. Acolo, apele sînt calme, am putut înainta mult contra curentului, nu simţeam că ne-am fi "luptat" cu rîul. Am revăzut locul, acum mult mai trist şi cenuşiu, Oltul semăna cu malurile, cu cerul şi cu stîncile, încă amorţit de iarnă. Mi-a plăcut să îi ghicesc via...

Am scris titlul și am început să mă gîndesc că... romgleza mea nu dă foarte bine, dar am ales să îl las, parcă acum mă simt mai aproape de varianta în engleză a "luminii lumînărilor", poate de la folosirea abuzivă a luminii ăsteia în urările prefabricate de la noi. Nu vreau să bat cîmpii în postarea asta, vroiam doar să mă laud cu ce frumoasă este lumina asta în camera mea acum... de la lumînările parfumate și suporturile aferente proaspăt achiziționate de la IKEA (dap, am ajuns în sfîrșit!). E minunată combinația dintre micile flăcări, mirosul de scorțișoară și melodia de mai jos, sper să o puteți asculta, în ultima vreme nu știu ce se întîmplă cu piesele luate de pe trilulilu și postate aici. - Temple of Silence Asculta mai multe audio diverse