Schi în ceaţă...

Pentru că sîmbătă, după bazin, am fost destul de leneşă, nu am ajuns la schi sîmbătă pe nocturnă, aşa cum îmi propusesem, ci ieri pe ceaţă... :) Cu gaşca veselă... respectiv copiii, GG şi Luana, două perechi de schiuri (pentru ale mele îi mulţumesc Andreei că mi le-a împrumutat şi Minei pentru beţe) şi două făraşe (pentru copii). Pîrtia a fost bună, ceaţa nu era chiar atît de deranjantă!
GG a stat cu copiii cît timp am schiat cu Luana apoi a vrut şi ea pe schiuri, zicea că ştie ceva. Mi-ar fi plăcut să am mai mult talent la scris, pentru a putea descrie în cuvinte această experienţă... GG pe zăpadă... şi cu schiuri în picioare... Am început de la schi-lift, cînd a scăpat crosa, a căzut, trebuia să revenim la locul de plecare. Cum credeţi că a revenit? Exact pe traseul schi-lift-ului, perpendicular pe direcţia lui de mers... stătea în plug, la 50 cm de două tipe care îşi fixaseră deja crosa şi se pregăteau să urce... Eu i-am strigat să se dea la o parte, a tras-o de acolo nenea responsabil... prea tîrziu, tot a acroşat-o pe tipa din dreapta, au pierdut şi ele crosa... la loc comanda! În fine, am reuşit să ajungem sus... de unde ne-a luat o vremeee să coborîm, n-a murit, nu s-a accidentat grav nimeni iar GG şi-a păstrat optimismul. Eu recunosc, n-am avut răbdare decît să o ajut să se mai ridice sau să îi strig să pună schiurile perpendicular pe pîrtie dacă chiar vrea să n-o ia din nou la vale în momentul în care se scoală în picioare.
Una peste alta, a fost chiar frumos, copiii s-au distrat în zăpadă, eu am schiat şi pe pîrtia mai nou deschisă, habar n-am cum se numeşte. Este mai lină decît pîrtia principală pe care am schiat pînă acum, mai lungă, din păcate n-am apucat să fac decît două coborîri acolo dar data viitoare ştiu la ce să mă aştept. Ceaţa şi soarele au creat nişte efecte vizuale deosebite, chiar am povestit cu o tanti mai în vîrstă care se minuna cu voce tare că aşa ceva n-a mai văzut în toţi anii ei pe munte. Pur şi simplu se vedeau razele proiectate prin ceaţă, printre brazi, ca nişte lasere uriaşe, am încercat să surprind cu aparatul foto, în timp ce eram pe schi-lift, nu se văd din păcate, eu mă bucur că am avut privilegiul să fiu acolo!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!