My life

Sînt sigură că nu vă este străină ideea că putem face fiecare cît de puţin pentru cei din jurul nostru care sînt într-un moment mai greu al vieţii. Cei de la Zumba Sibiu s-au gîndit la un mod de a veni în ajutorul Roxanei Gherghel, o tînără de 21 de ani din Sibiu, ce suferă de tetrapareză spastică. Aşa cum ştiu ei mai bine: prin Dans! În data de 11 decembrie, de la orele 18:00 (intrarea în sală începînd cu orele 17:30), în Sala de Sport a Liceului Noica (Şcoala Generală nr. 9), pe strada Oştirii, puteţi veni pentru o clasă specială de zumba, ZUMBATHON! Vă garantez că vă veţi simţi foarte bine! Preţul şedinţei este de 15 lei dacă faceţi rezervare şi 20 de lei pe loc, fondurile strînse vor fi donate Roxanei Gherghel pentru a o ajuta să meargă.

Din misterele poftelor culinare feminine (şi nu numai, că ştiu eu pe cineva care mănîncă parizer cu smîntînă, bărbat fiind), astăzi vă prezint meniul meu de prînz: - salată cu: telemea, roşii, castraveţi, polonez şiii... avocado!!! - mîncată cu plăcintă grecească (adică o chestie bună cu măsline, telemea, susan). Stimulată fiind de Silvia, care mi-a lăudat tare avocado şi cum merge el în salată, am încercat şi asta! Şi e buuun! Un pic ciudăţel dar merge!

De multe ori mi-am propus să nu mai văd/citesc/ascult lucruri care să mă rănească prin frumuseţea lor. Ei bine, nu reuşesc lucrul ăsta nicicum! Probabil n-aş mai fi eu, mica masochistă de serviciu! Aşa că, acum am din nou de liniştit apele după filmul văzut aseară, Jeux d'enfants (pentru care trebuie să îi mulţumesc lui Miju ), un film din 2003, cu Marion Cotillard (pe care o mai văzusem în rolul lui Edith Piaf) şi Guillaume Canet, în regia lui Yann Samuell. E un film despre prietenie, dragoste şi despre provocarea continuă a unui joc început în copilărie, joc ce pare să devină mai important decît orice normă, orice constrîngere, decît viaţa însăşi! Ce mi se pare un pic egoist este faptul că, absorbiţi de jocul ăsta, cei doi prieteni/iubiţi, rănesc cam multă lume în jur! Eu vă recomand filmul ăsta, cred că depinde pînă la urmă de fiecare cît de mult este sau nu impresionat de frumuseţea poveştii, cît de amuzat de probele continue la care se supun cei doi... Cap ou pas cap?... eşti...

Încă nu a făcut oale, în adevăratul sens al cuvîntului dar, de cînd Arin merge la cercul de ceramică, la Clubul Elevilor, la mine în casă apare săptămînal cîte o nouă chestie mică din lut... Am un cap de şoarec - suport de lumînare, bărcuţă, cană, tablouaş cu floricele, nu ştiu de ce şi trebuie psihanalizat... un sicriu! Ieri au apărut două capete - aproximativ asemănătoare. Arin susţine că unul este tatăl lui - cel mai mare, iar celălalt, profesorul de ceramică! Şi că sînt caricaturi... Ce nu se vede în poză este că a prevăzut capetele cu un căpăcel - pălăriuţă. Dacă îl dai la o parte găseşti o bilă = creierul, în viziunea lui! De ce o fi demontabil creierul numai el poate şti, uitîndu-mă în jur cred că sînt cîteva persoane care au această extra - funcţie şi nu umblă tot timpul cu materia cenuşie la purtător! :) Arin e foarte încîntat de profesorul de ceramică... zice că este un "generos"... pentru că îi lasă să se joace cu cuţitele, cu ciocanele... hmmm, partea asta nu-mi s...

... a ta, eşti tot tu... poate un tu dezbrăcat de prejudecăţi, de constrîngeri, cu o libertate primară... de a face ce, cînd, cum şi cu cine vrei! Din punctul meu de vedere, asta depinde în primul rînd de cît de "adevărat" alegi să fii în fiecare clipă, dacă îţi pui şi le pui celorlalţi doar felia convenabilă din tine în faţă, rişti ca atunci cînd priveşti mai cu atenţie să descoperi un "eu" complet necunoscut şi un sindrom mai acut sau nu al ratării. Buuun... acestea vin ca un fel de meditaţie personală asupra filmului de ieri, din Atrium, "Viaţa este în altă parte". Cam ce am înţeles eu din el, dincolo de meditaţia continuă şi sonoră a lui Doru, care m-a boicotat tot filmul! Dincolo de comentariile de la masa de lîngă, de genul: "e clar... ăştia doi se combină în gară, ăstuia deabia i s-a născut băiatul şi se combină cu asta, asta se combină cu ăsta prin altă parte... şi asta?... asta ce face?... se combină cu pisica?" . Ideea este că, şi voi î...

V-am mai povestit că există o seară săptămînală de film, marţi, orele 21:00, în Atrium, că am reuşit să ajung şi să văd un film ce m-a impresionat, "Gordos"= Graşii. În seara asta, mă dau peste cap să merg din nou, sună super interesant scurtul rezumat al filmului, disponibil pe site-ul Atrium , la fel şi titlul filmului... mult mai expresiv în franceză: " La Vraie Vie est Ailleurs ". Ce cred eu... după ce îl văd, poate descopăr şi unde ar putea fi viaţa mea adevărată!