Cu mînuțele astea două... am făcut o oală nouă!

Încă nu a făcut oale, în adevăratul sens al cuvîntului dar, de cînd Arin merge la cercul de ceramică, la Clubul Elevilor, la mine în casă apare săptămînal cîte o nouă chestie mică din lut... Am un cap de şoarec - suport de lumînare, bărcuţă, cană, tablouaş cu floricele, nu ştiu de ce şi trebuie psihanalizat... un sicriu! Ieri au apărut două capete - aproximativ asemănătoare. Arin susţine că unul este tatăl lui - cel mai mare, iar celălalt, profesorul de ceramică! Şi că sînt caricaturi... Ce nu se vede în poză este că a prevăzut capetele cu un căpăcel - pălăriuţă. Dacă îl dai la o parte găseşti o bilă = creierul, în viziunea lui!

De ce o fi demontabil creierul numai el poate şti, uitîndu-mă în jur cred că sînt cîteva persoane care au această extra - funcţie şi nu umblă tot timpul cu materia cenuşie la purtător! :) Arin e foarte încîntat de profesorul de ceramică... zice că este un "generos"... pentru că îi lasă să se joace cu cuţitele, cu ciocanele... hmmm, partea asta nu-mi sună foarte ok dar încerc să nu mă crizez.
Ce face Radu la navo-modelism încă nu e în stadiu arătabil, cred că acum construiesc ceva ambarcaţiune (daaa, normal, că doar de aia îi spune navo-modelism), ieri era încîntat că au folosit un aparat de şlefuit. Eu mai puţin încîntată, că şi-a "şlefuit" şi o bucată din unghia unui deget...