De cealaltă parte...

... a ta, eşti tot tu... poate un tu dezbrăcat de prejudecăţi, de constrîngeri, cu o libertate primară... de a face ce, cînd, cum şi cu cine vrei!
Din punctul meu de vedere, asta depinde în primul rînd de cît de "adevărat" alegi să fii în fiecare clipă, dacă îţi pui şi le pui celorlalţi doar felia convenabilă din tine în faţă, rişti ca atunci cînd priveşti mai cu atenţie să descoperi un "eu" complet necunoscut şi un sindrom mai acut sau nu al ratării.
Buuun... acestea vin ca un fel de meditaţie personală asupra filmului de ieri, din Atrium, "Viaţa este în altă parte". Cam ce am înţeles eu din el, dincolo de meditaţia continuă şi sonoră a lui Doru, care m-a boicotat tot filmul! Dincolo de comentariile de la masa de lîngă, de genul: "e clar... ăştia doi se combină în gară, ăstuia deabia i s-a născut băiatul şi se combină cu asta, asta se combină cu ăsta prin altă parte... şi asta?... asta ce face?... se combină cu pisica?". Ideea este că, şi voi încerca să nu pic în rezumatul filmului (găsiţi ceva aici), avem trei cupluri, formate aleatoriu, sau predestinat, în funcţie de o coincidenţă spaţio-temporală. Şi avem şi un fel de unitate de loc, timp gen tragedie greacă, să zicem! Totul gravitează în sau în jurul trenurilor (respectiv într-o gară, în cazul unui cuplu), pricepem şi asta... cu metafora atît de des uzitată a trenurilor pe care le prindem sau nu... o dată în viaţă.

Mie, filmul respectiv mi se pare un punct de plecare, cu personaje eboşate, un pretext mai mult pentru nişte întrebări pe care vrei sau nu să ţi le pui: "ce caut eu în viaţa mea?" ar putea fi un exemplu.

LATER EDIT: Doru a venit la timp!!! Acest moment istoric va fi consemnat ca atare în analele grupului!