Jeux d'enfants

De multe ori mi-am propus să nu mai văd/citesc/ascult lucruri care să mă rănească prin frumuseţea lor. Ei bine, nu reuşesc lucrul ăsta nicicum! Probabil n-aş mai fi eu, mica masochistă de serviciu! Aşa că, acum am din nou de liniştit apele după filmul văzut aseară, Jeux d'enfants (pentru care trebuie să îi mulţumesc lui Miju), un film din 2003, cu Marion Cotillard (pe care o mai văzusem în rolul lui Edith Piaf) şi Guillaume Canet, în regia lui Yann Samuell.

E un film despre prietenie, dragoste şi despre provocarea continuă a unui joc început în copilărie, joc ce pare să devină mai important decît orice normă, orice constrîngere, decît viaţa însăşi! Ce mi se pare un pic egoist este faptul că, absorbiţi de jocul ăsta, cei doi prieteni/iubiţi, rănesc cam multă lume în jur!
Eu vă recomand filmul ăsta, cred că depinde pînă la urmă de fiecare cît de mult este sau nu impresionat de frumuseţea poveştii, cît de amuzat de probele continue la care se supun cei doi... Cap ou pas cap?... eşti sau nu capabil de dragoste, de moarte?
Şi o melodie ce mi se pare potrivită, deşi leitmotivul filmului este La vie en rose...
adele - first love

Asculta mai multe audio diverse
Later very important edit: Nu aș fi văzut filmul ăsta dacă nu mi-l recomanda Gabriela!!! Motiv pentru care îi mulțumesc și mă încumet să îl mai vedem o dată împreună!!!

Comentarii

  1. Miju26 noiembrie 2010 la 13:45

    hei... mica masochista de serviciu, pleased to meet you!

    RăspundețiȘtergere
  2. Miju26 noiembrie 2010 la 13:55

    in legatura cu ce ai "patit" cu filmul asta ma gandesc ca, de multe ori, pacatul e al privitorului, nu al celui privit. si aici se poate face diferenta, de ce se uita, ce face cu ceea ce a aflat... mai vrea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Orin26 noiembrie 2010 la 13:58

    Pleased to meet you, too!
    Probabil că mai vreau, cred că din fiecare lucru iau cîte ceva, data viitoare nu îl voi mai vedea singură!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe