Personale

Cred că am mai pomenit aici revista Reader's Digest, la care este abonată mama și pe care o citesc aproape cap-coadă. În numărul de luna aceasta era un articol, "Bunătatea unui străin", ce reunea scurte povești trimise de către cititori, prima dintre acestea m-a emoționat în mod deosebit. Pe considerente de drepturi de autor, o să vă spun pe scurt despre ce era vorba. Un domn o ajută pe o tanti la casa unui supermarket cu suma de bani care îi lipsea pentru cumpărături, spunîndu-i că mama sa este în spital, bolnavă de cancer, că i-a spus să nu mai irosească banii pe flori pentru salonul spitalului, mai bine să facă altceva cu suma respectivă. Așa că, micul ajutor financiar din magazin reprezintă "flori pentru mama mea". Mi s-a părut foarte frumos.

În mintea mea, cînd am citit-o, povestea îmi evoca o alta, personală, tristă, și care implica tot un străin. Atunci cînd tata a murit, în Vinerea Mare (de cancer), preotul din cartier ne-a spus că nu poate oficia slujba, luni, că el e invitat la masă! Trec peste întrebarea (retorică): Unde este harul și iubirea din fișa postului? Am chemat un alt preot, părintele Sămărghițan, a venit fără să fie nevoie de rugăminți speciale (aici simt că am încheiat un cerc, el mi-a îngropat tatăl și mi-a botezat fiica). 

Și, străinul! În ziua înmormîntării ne-am trezit la poartă cu un preot tînăr, citise în ziar de moartea tatălui meu, a venit și ne-a spus că vrea să slujească și el: tata îl ajutase cu ani în urmă, nu știu cu ce, era felul lui de a-i mulțumi! Din nici un preot, tata a avut doi alături!