Bio-zootopia - roman foileton

Am stabilit deja că sunt țărancă. Lăsată nesupravegheată mă pierd cu orele cu mâinile în pământ și în frunze. Săptămânile astea am suferit la greu din mai multe motive. Motivul principal: Maia a făcut varicelă! Poate vă pare banal dar e primul meu contact cu boala aceasta și mi s-a părut groaznic. Contact de care să îmi amintesc, de propria contaminare cu varicelă, pe când aveam un an jumate, îmi aduc aminte doar cele trei semne cu care am rămas pe față. Radu și Arin nu au avut boala când au fost mici, sper să nu o facă acum, n-ar fi chiar momentul oportun, mai ales pentru Radu, înainte de bac.

Boala Maiei, plus vizitele mele la doctor (inclusiv un RMN și concluzia că am acum trei hernii de disc cervicale, nu una) mi-au redus dramatic timpul în grădină. Am găsit totuși mici motive de bucurie cum ar fi prima întâlnire în grădina proprie cu o șopârlă. Nu îl aveam pe Pixie așa că m-am mulțumit cu ce putea telefonul mobil, pozei de mai jos i-am mărit saturația și i-am accentuat contururile, ca să vedeți ce drăguță era asta mică, perfect camuflată pe pământul uscat. Dacă am identificat-o bine, este o șopârlă de munte, Zootoca vivipara.

M-am bucurat și de planta aceasta viguroasă de căpșun, ajunsă în sera mea de la vecinii din spate, prin gard și unul dintre geamurile sparte ale serei. Este prima care are flori și chiar multe, deabia aștept să se coacă, sper să se bucure Maia de fructe și nu limacșii grădinii.

De la următoarea întâlnire nu am o ilustrare foto, voi încerca să vă descriu cât pot de bine experiența, este una dintre cele pentru care nu aș mai vrea să trăiesc la bloc. Bucătăria mea din demisol are ușă direct către curte/grădină. De la geamul ei admir de multe ori lumina înserării, culorile și desenele apusului, ce se schimbă atât de repede, de multe ori încerc să le surprind fotografic dar nu reușesc să am imaginea ce mă încântase cu un minut mai devreme. Nu că n-ar fi tot spectaculoasă dar altfel. Toată această paranteză are rolul de a crea un fundal pentru următoarea scenă: am deschis ușa bucătăriei să arunc resturile biodegradabile în recipientul destinat lor (îl țin afară). În stânga mea,  în lumina și liniștea înserării pășeau tacticoase două turturele, ciugulind ele știu ce de pe jos. În părul de toamnă, o stăncuță spărgea o ghindă... M-am simțit foarte bogată!