My life

Ziua a II-a aveam programat un singur spectacol indoor, Pescărușul, la orele 16:00. Așa că, atunci când am văzut invitația la deschiderea oficială a Micro-Folie, la orele 14:00, am zis că pot să particip. Arin era voluntar chiar în acel spațiu, la Casa Artelor, în Piața Mică.  În drum spre Piața Mică am putut urmări o parte din spectacolul Fanfarei pe biciclete (Crescendo Opende Bicycle Band). Biciclistă de ocazie cum sunt, am rămas uimită de cât de repede pedalau,  șerpuind pe Bălcescu și cântând în același timp, inclusiv la vârste mai înaintate, tanti din poza de mai sus ar fi fost o pensionară liniștită la noi, în Olanda pedalează în saboți de lemn suflând în saxofon, creanga prin lume. Foarte fain! Am reușit să fac un live cu ei din Piața Mare, când stăteau pe loc, altfel, nu prea puteai să te ții după șarpele de instrumentiști. Micro-Folie este un proiect realizat de TNRS în parteneriat cu mai multe instituții în cadrul Sezonului România-Franța 2...

Precizare importantă doar pentru mine: atât am mers pe jos în această primă zi de Festival încât mi-am făcut norma zilnică de 10.000 de pași. Mi-a instalat o colegă aplicația cu număratul pașilor și de vreo 10 zile de când o aveam nu făcusem niciodată numărul de pași fixat. Alesesem să merg la două spectacole, primul dintre ele, Ruleta Românească (Romanian Roulett - A Whole Life in One Night) , text, regie, interpretare: Mercedes Echerer. Tanti, născută la Linz din tată austriac și mamă unguroaică din Transilvania, a reprezentat Austria în Parlamentul European în perioada 1999 - 2004. Povestea din piesă o are protagonistă pe Arika Lacrima Moraru, politician european care, după o ședință cu Ministrul român pentru afaceri europene, în timp ce se afla în taxi, în Transilvania, în drum spre aeroport, este atacată, jefuită și abandonată pe marginea drumului. Ajunsă la o secție de poliție locală, este nevoită să petreacă acolo noaptea, neavând niciun act care să îi dovedească identitat...

Nu știu voi cum sunteți dar eu, în ultima vreme, îmi ghidez noile achiziții în primul rând după o finalitate practică. Nici nu sunt ele multe, strictul necesar în toate direcțiile. Plus că, din zona de handmade nu prea fac achiziții pentru că spun de fiecare dată că aș putea să îmi fac singură ceva de genul. Dar... anul trecut atunci când am văzut minunăția de mai sus pe pagina Becheruart, m-am îndrăgostit iremediabil și n-a mai contat nici finalitatea practică, nici faptul că nu se asortează cu nimic din sufragerie, nici că nu am unde să o expun (deocamdată), nici că nu vreau să o expun, să nu dea, Doamne ferește, Maia peste ea! Pur și simplu, trebuia să o am! Le-am scris imediat și de atunci corespondam, nu s-au aliniat astrele astfel încât să pot cumpăra două înainte de Crăciun (unul dintre platouri voiam să îl fac cadou bunicii Maiei), lotul precedent nu a rezistat arderii, așa că am așteptat... și am așteptat!  Acum o lună mi-au scris, urmau să ajungă la Creative Buzz...

Paranteză introductivă utilă subiectului: mă gândesc că majoritatea ați auzit despre prăjiturelele de pe net (cookies), adică niște chestii care ajută niște unii să îți urmărească comportamentul, ce site-uri accesezi, ce produse te interesează, când, cât. Și apoi aveți parte de conținut personalizat al reclamelor ce vă apar pe alte pagini, pe fațăcarte, etc. Câteodată le suspectez de eșec total, cum s-a întâmplat în lunile în care de fiecare dată când accesam fațăcarte aveam parte și de articole/reclame despre panarițiu și monturi. Cu astea m-am obișnuit că de, navigatul pe www presupune și dezavantaje. Dar, dacă cele întâmplate acum aproape două luni (din nou sunt extrem de promptă NU în scrisul pe blog) nu sunt doar o coincidență cosmică, am niște mici mari întrebări legate de ascultatul telefoanelor mobile. Se făcea că povesteam la mobilul proprietate personală cu Honey. Care îmi vrea binele și se gândise ea de departe fiind cum că mi-ar putea ajuta viața personală amoroasă sf...