Plăceri vinovate

Titlul cred că este mai dramatic decât conținutul, m-am lăsat atinsă de un fel de mentalitate tabloidă. Cred că mi-au plăcut întotdeauna ciorapii mai altfel. Am avut norocul că mama lucra în comerțul cu textile și încălțăminte, ce ajungea în Sibiu în domeniu în vremea lui Ceaușescu și o bună perioadă după aceea, trecea pe la ea. Și pe la mine. Am iubit ciorapii Adesgo, unele perechi, negri, groși, m-au ținut ani de zile. La fel, ciorapii cu adeziv (mai jos sunt unii dintre cei pe care îi purtam în facultate). Dacă cu ani în urmă erau foarte folosiți ciorapii de mătase, cu portjartier (eu n-am prins perioada asta), cei cu adeziv mi se par o super invenție. Întotdeauna m-am simțit extraordinar purtându-i, e senzația aceea că ascunzi ceva, chiar dacă ei par cuminți așa cum se văd de sub fustă, mulți dintre ai mei sunt groși, opaci, de 50 - 60 deni și îi port și iarna. Crivățul de rigoare e compensat de căldura sufletească.

Dacă vă uitați la poza de mai jos, ea surprinde această ”plăcere” a mea, nu neapărat vinovată: ciorapii Calzedonia. După ce i-am descoperit, acum peste 15 ani, m-am fidelizat, și, de multe ori, atunci când îmi planificam micile vacanțe în străinătate, căutam și cel mai apropiat magazin de-al lor, sau, rugam un prieten să viziteze unul. Din ce e în cutia respectivă, 90% aparține acestei mărci.

Pentru că titlul este la plural, vă mai spun două senzații care îmi plac maxim, prima este cea a așternuturilor noi, proaspete, după duș, sunt convinsă că nu sunt unica căreia i se pare nemaipomenită, dar așa, ca să știți!

Cea de-a doua e olfactivă, ador să îi simt ceafa și părul transpirate ale Maiei. Când doarme și o țin în brațe, de multe ori stau cu nasul lipit de ea și mă bucur de momentele astea, cât vor mai ține. Știu că făceam asta și cu Arin, când era mic. Apoi cresc, li se schimbă mirosul, nu mai e același lucru. Deja la Maia e schimbat, e singurul copil pe care îl cunosc al cărui păr transpirat de bebeluș (cred că până pe la aproape un an a ținut) mirosea a... căpșuni! Fără să folosesc cosmetice cu mirosul ăsta sau să măncânce fructul respectiv. Și nu era doar o părere de-a mea și de-a tatălui ei, chiar așa mirosea, noroc că la un moment dat a prins-o mirosind așa și nașa ei, credea că vorbesc din filme.

P.S. Am căutat să văd dacă v-am mai povestit despre plăcerea cearceafurilor proaspete și am găsit o leapșă mai veche, era o joacă faină pe bloguri, pe vremea când ne urmăream și ne citeam mai mult unii pe alții, socializând între noi, înainte de explozia fațăcarte.

Și, coloana sonoră de astăzi: