Instantanee ratate

Sunt convinsă că nu mi se întâmplă doar mie să gândesc "fotografic" atunci când privesc în jur. E frustrant mai ales atunci când te afli la volan şi imaginea care te-a impresionat dispare la fel de rapid cum a apărut, rămânând doar o stare, undeva acolo, gândul că, dacă ai fi fost exact în momentul acela cu un aparat foto în mână, din unghiul potrivit şi cu priceperea potrivită, ar fi ieşit un instantaneu memorabil.

Mă bate gândul să vă povestesc cât de des pot atunci când mi se întâmplă o "ratare" de genul. Cu riscul de a cultiva o altă frustrare, cea de a nu fi capabilă să reproduc nici la a suta parte imaginea în cuvinte.
Ştiţi lumina aia de care avem parte în unele dimineţi sau după-amiezi după ploaie? Lumina care te învăluie cald şi clar, în care lumea din jur pare mult mai frumoasă? Săptămâna trecută am avut parte de ea, dimineaţa, în timp ce mergeam către serviciu. Eram pe Frigoriferului când i-am văzut, în lumina asta. Erau trei, doi dintre ei echipaţi pe lângă salopetă şi cu un fel de cască cu vizieră. Păşeau cu hotărâre, înarmaţi cu motocoase, înconjuraţi de un nor de abur, iarbă şi lumina despre care vorbeam, ca nişte lăcuste urbane gigantice. În urma lor, nu la fel de impresionant, un nene care aspira resturile vegetale (cel puţin aşa am avut eu impresia).
Îmi pare rău că n-am oprit maşina, oricum nu îl aveam pe Pixie la mine dar poate reuşea şi mobilul să surprindă puţin mai mult decât am reuşit eu să descriu. Şi, pentru că nu îmi plac postările neînsoţite de fotografii, o imagine de la firul ierbii (în cazul acesta, al "ierburilor", nu ştiu ce plăntuţe am surprins în ce ar trebui să fie gazon, la mine din grădină), înainte să dispară sub lama maşinii.