My life

Rar apuc în ultima vreme să văd un film împreună cu Radu și Arin. Au fost trei în habar n-am cîte luni de zile, probabil mai mult de șase. Toate alese de către ei. Interesant cum, din cele trei, două au fost cumva surprinzătoare, poate i-a atras titlul și afișul de pe HBO Go și apoi i-a captivat povestea, nu cred că își doreau neapărat ceva de genul. Ca să înțelegeți la ce mă refer, primul film ales a fost Gardienii Galaxiei 2, adică, nici o legătură cu celelalte două. Dacă aveți timp și ocazia, vi le recomand cele două. Au și ceva în comun, personajele principale preocupate de a-și salva tatăl, grav bolnav. Primul se numește Ingredientul secret sau Iscelitel , este un film macedonean din 2017. Disperat că nu avea bani de medicamente, eroul principal ajunge să fure droguri ascunse de niște traficanți într-o garnitură de tren, cu marihuana de acolo gătește un fel de prăjitură magică ce pare să îl vindece peste noapte pe tatăl său. Asta duce la tot felul de complicații, de la urmări...

Îmi plăcea de mult o zicere, "lumina Raiului vine de la flăcările Iadului", trebuie să recunosc că o vehiculam fără să îi știu autorul, astăzi o simplă căutare Google m-a lămurit. Îi aparține lui Lucian Blaga, este încheierea poeziei Lumina Raiului . Ce am eu să vă spun nu se apropie de profunzimea citatului de mai sus. Sînt doar constatări recente, mici bucurii personale. De cîteva săptămîni cred că s-a schimbat ceva în mersul trenurilor și prind dimineața bariera pe Calea Turnișorului. Ca să cîștig timp și să ajung totuși în grafic la serviciu am schimbat traseul și ajung în Măgheranului pe varianta Frigoriferului, podul din Calea Șurii Mici. Ei bine, de aici, de pe pod, am prins unele dintre cele mai frumoase imagini matinale, cu turnurile bisericilor profilîndu-se întunecate pe un cer minunat. M-am abținut de la scos mobilul și făcut poze în trafic dar vă pot arăta la ce mă refer dintr-un cadru ulterior surprins de la serviciu (la pachet cu un "OZN"). Ala...

V-am povestit săptămîna trecută cum am început operațiunea sortat și aruncat, din păcate nu respectînd indicațiile lui Marie Kondo, cu ordinea clară a lucrurilor, ci așa, mai pompieristic, cu ce se nimerește atunci. La mine s-a nimerit weekend-ul ăsta să fac o expediție în pod, am aruncat un sac și jumătate de pantofi (90% ai mamei mele, am ales să păstrez cîteva perechi, unele nepurtate, din colecțiile vechi Guban). Lîngă ei am găsit două cutii cu diverse, mare parte hîrtii. Într-una dintre ele erau lucrurile rămase de la fratele meu. Știu că i-am golit sertarele mobilei în cutia aceea și nu am avut inima pînă acum nici să mă uit ce este în ea și nici să arunc ceva de acolo. Acum am decis că nu îi cinstesc memoria păstrînd trei penare uzate sau niște publicații fără valoare. I-am păstrat desenele, niște jucării, caiete. Greu oricum. În cealaltă cutie erau diverse hîrtii vechi de-ale mele. Printre ele, o foaie A4 dactilografiată cu programul TV al primei duminici a anului 2000. Scr...

Cine știe ce poate fi chestia asta, îmi spune și mie? Am, de fapt le-am, că sînt două, observat astăzi, pe unul dintre aracii pe care a crescut astă-vară fasolea, acum scos din pămînt. Au o consistență moale și cresc din scoarța aracului. Aș îndrăzni să spun că seamănă cu urechile-de-lemn deși nu știu dacă alea se întîlnesc la noi și cresc așa, spontan pe nepusă masă. Puteți să îmi spuneți și dacă sînt de origine extraterestră, măcar să știu de soarta lor.

Am citit prima dată despre Marie Kondo sau metoda Konmari acum vreo trei ani, unul dintre blogurile de design și amenajări pe care le urmăresc a publicat un articol cu link-uri la tutoriale cu modul indicat de către autoarea japoneză pentru împachetarea diverselor articole de îmbrăcăminte. Mi s-a părut interesant, am experimentat acasă împachetatul în felul respectiv și atît, n-am depășit acest stadiu. Anul trecut am început un proces de schimbare personală în sensul de a-mi ordona spațiul înconjurător și a învăța să renunț la (cît) mai multe obiecte. Cred că motivația inițială a fost Maia, începea să cucerească noi spații iar eu trebuia să elimin din ele toate posibilele pericole pentru ea sau posibilele lucruri bune de stricat, adică pericole pentru mine. Au fost și articolele despre minimalism postate de Sorana pe blogul ei . La un moment dat, prin iunie, povesteam la telefon cu nașa Maiei, îmi spunea cum ea, soțul și copiii ei și-au asumat una dintre provocările enunțate de S...