Cînd orice rău are și o parte bună
Îmi plăcea de mult o zicere, "lumina Raiului vine de la flăcările Iadului", trebuie să recunosc că o vehiculam fără să îi știu autorul, astăzi o simplă căutare Google m-a lămurit. Îi aparține lui Lucian Blaga, este încheierea poeziei Lumina Raiului.
Ce am eu să vă spun nu se apropie de profunzimea citatului de mai sus. Sînt doar constatări recente, mici bucurii personale. De cîteva săptămîni cred că s-a schimbat ceva în mersul trenurilor și prind dimineața bariera pe Calea Turnișorului. Ca să cîștig timp și să ajung totuși în grafic la serviciu am schimbat traseul și ajung în Măgheranului pe varianta Frigoriferului, podul din Calea Șurii Mici. Ei bine, de aici, de pe pod, am prins unele dintre cele mai frumoase imagini matinale, cu turnurile bisericilor profilîndu-se întunecate pe un cer minunat. M-am abținut de la scos mobilul și făcut poze în trafic dar vă pot arăta la ce mă refer dintr-un cadru ulterior surprins de la serviciu (la pachet cu un "OZN").
Alaltăieri, am suferit și eu în traficul îngreunat/blocat de zăpadă. La un moment dat, cu zeci de mașini în față pe strada Bîlea, am decis să ocolesc o parte din trafic pe străduțe. Așa că am ajuns în strada Moldoveanu după o buclă Nicolae Titulescu-Frații Grachi-Bucegi-Eftimie Murgu-Negoiu. Datorită ocolului acesta, pe lîngă faptul că am ajuns mai repede, am ajuns și cu bucuria de a vedea, chiar și din fugă, o parte din străzile familiare ale copilăriei mele, liniștite și albe, de mult visez la niște plimbări nocturne pe ele sub zăpadă. Din nou, m-am abținut de la făcut poze, perspectiva derapajului în nămeți m-a oprit de la asta. Dar, am făcut cîteva poze cu telefonul, în Piața Mare. Și astea de o calitate îndoielnică, totuși sînt bune pentru redat atmosfera.
Alaltăieri, am suferit și eu în traficul îngreunat/blocat de zăpadă. La un moment dat, cu zeci de mașini în față pe strada Bîlea, am decis să ocolesc o parte din trafic pe străduțe. Așa că am ajuns în strada Moldoveanu după o buclă Nicolae Titulescu-Frații Grachi-Bucegi-Eftimie Murgu-Negoiu. Datorită ocolului acesta, pe lîngă faptul că am ajuns mai repede, am ajuns și cu bucuria de a vedea, chiar și din fugă, o parte din străzile familiare ale copilăriei mele, liniștite și albe, de mult visez la niște plimbări nocturne pe ele sub zăpadă. Din nou, m-am abținut de la făcut poze, perspectiva derapajului în nămeți m-a oprit de la asta. Dar, am făcut cîteva poze cu telefonul, în Piața Mare. Și astea de o calitate îndoielnică, totuși sînt bune pentru redat atmosfera.
Comentarii
Trimiteți un comentariu