Mama, cablul și telenovelele
Mă mai lăudam pe aici cum că eu și televizorul nu prea sîntem prieteni. A fost de multă vreme abandonat în favoarea computerului așa că nu pot spune că sînt chiar nevirusată de imagini. Am recidivat în domeniu cu ocazia gripei/infecției în gît/ce-o fi fost aia de m-a pus în cap o săptămînă. Nu de alta, dar nu puteam sta în fund, poziția zăcutînpatdificildeținutochiideschișisuportatcugreufebra era cam tot ce-mi permiteam. Așa că trebuie să recunosc că nu știu ce m-aș fi făcut fără televizor după primele două zile. Perioada de disperare fiind depășită, faptul că joia trecută am încercat să mă uit la televizor și vedeam doar niște pureci nu m-a deranjat foarte tare. Nu m-a deranjat nici vineri, nici în weekend. Problema a apărut luni, că venea mama respectivă să stea cu copilul la mine după școală. Și, tragic-groaznic, pauză cablu! Sună mama la cablu și mă trezesc luni după-amiaza cu niște oameni purtători de salopete să investigheze defectul. N-au depășit cadrul porții că s-au uita...